Acum nava fiind goală, viteza maximă de manevrabilitate crescuse simțitor. Depășiră în jumătate de oră limita de securitate și, după altă jumătate de oră, computerul semnaliză o navă mică de clasă interceptor. Nava nu se apropie, ci se întoarse cu viteză maximă, dispărând în scurt timp din raza computerului.
--Acum ei știu că suntem pe drum.
--Dar acum putem să ne întoarcem prin alt nod, Erik. De ce să riscăm un conflict?
--Știu că putem face acest lucru, Alana, dar, dacă evităm lupta, nu pot să fac ce mi-am propus, după ce îl întâlnim pe Hauser.
Femeia știa că era inutil să încerce să-l convingă de evitarea unui conflict. Văzuse multe situații de acest gen în lupte de suprafață. Un oponent reușea să facă față și chiar să pună în dificultate mai mulți adversari mai bine înarmați și astfel moralul îi creștea, ajungând astfel să facă greșeli periculoase. Știa că nu se putea opune unei decizii izvorâte dintr-un moral motivat. Se lăsă în scaun și închise ochii, începându-și meditația, care îi alunga frica și sentimentele.
Ajunseră destul de aproape, pentru ca raza scanerului să depisteze navele inamice. Aceleași nave, dar de această dată grupate în jurul nodului, obligându-l să treacă prin focul lor, pentru a intra în nod. Erik privi spre scaunul alăturat, unde femeia stătea relaxată. Dormea. Respirația îi era uniformă și profundă. Îi privi chipul și descoperi liniile ferme ale pomeților, linii pe care nu le remarcase până atunci. Pometele stâng părea puțin diferit de celălalt, iar el întinse mâna spre ea privind-o concentrat.
--Þi-ar fi de folos să ai ambele mâini pe manșă, spuse femeia, deschizând brusc ochii. Erik sări în scaun speriat. Ochii ei erau din nou galbeni și feroce.
--Dar cum… Acum 10 minute erau căprui !
--Este un machiaj psihologic. Pot să le controlez culoarea, având de ales între 800 de nuanțe. Să spunem că este un machiaj al stărilor interioare.
--Ce sugerează galbenul, atunci?
--Ce ți se pare că va urma, Erik ? întrebă ea pe un ton înghețat.
--O luptă ? Dar… aveai culoarea asta a ochilor în seara când te-am cunoscut. Ce înseamnă asta? Alana, mi-ai spus totul ?
--Vrei răspunsuri, tinere discipol Gramm? Câștigă lupta sau mori cu enigma asta în minte, spuse femeia, izbucnind în râsul isteric pe care el îl știa deja.
Erik o privi uimit, peste puterea sa de înțelegere. Nu se mai comportase așa ciudat de foarte multă vreme, dar apucă manșa și privi spre computer.
--Foarte bine, murmură el. Alana, vom intra în nodul spațial în 15 minute. După ce intrăm, vom avea un minut să ne înarmăm și să trecem pe poziții. Voi trece printre ei și navele de abordaj se vor lipi de noi. Intrăm în nod cu ele lipite de noi. Avem 50% șanse, ca ele să se desprindă la intrarea în nod. Dacă rezistă șocului, va trebui să luptăm cu ei.
--Foarte bine, Erik. Ai grijă, doar, să nu pătrundă înainte de a intra în nod.
Bărbatul strânse maxilarele de ciudă. Tonul femeii era rece și superior, cu o doză atent calculată de ironie.
--Centura !
Acceleră dincolo de limita de siguranță scrisă în manualele de pilotaj și simți cum nava începe să tremure. Apăsă și mai mult pedala și simți cum manșa devine inutilizabilă. Computerul începu să țiuie și să afișeze date contradictorii. Trase manșa la stânga, iar după câteva secunde, cu o bruschețe care-l lipi de brațul drept al scaunului, nava încercă să vireze, dar acțiunea computerului de bord, care încerca să optimizeze traiectoria, păstră linia de deplasare a navei, imprimându-i doar o mișcare circulară în jurul axei sale. Trecu nava pe lumina de luptă și așteptă. După câteva clipe, luă casca de luptă și o puse pe cap, cerând atenuarea mișcării spiralate. Dorea doar să poată observa manevrele celorlalte nave. Computerele de la bord erau mult prea solicitate, dar imaginile și liniile vectoriale afișate pe viziera căștii erau reactualizate la câteva secunde. Reușea să își dea seama de manevrele pe care adversarii le fac. Ceea ce îl determinase să adopte această strategie era faptul că, devenind o țintă grea, computerele nu puteau să-l localizeze și să-l țintească, pentru că traiectoria lui nu era dreaptă. Computerul de bord încerca să corecteze traiectoria impusă de manșa pe care o trăsese complet la stânga, iar un pilot de interceptor trebuia să fie foarte bun, pentru a nimeri o asemenea traiectorie. Ochitorul principal de pe nava medie trebuia să calculeze traiectoria și punctul de impact mult prea repede și să țină cont și de factorul vitezei, care era posibil să nu fie afișat pe o navă standard adaptată pentru luptă. Ochitorul trebuia să calculeze punctul de impact cu o aproximație de opt zecimale, pentru viteza pe care el o ceruse navei sale.
Ceru computerului o magistrală cu prioritate absolută, pentru a calcula traiectoria necesară la intrarea în nod și cât trebuie să micșoreze viteza, pentru a nu ricoșa din culoarul nodului imediat după intrare. Dacă ricoșa, se putea trezi în altă parte a galaxiei, poate într-o parte necartografiată sau chiar în altă galaxie. Trebuia să aibă grijă de aceste detalii. Navele erau prea aproape de nodul spațial, pentru a trece printre ele cu o asemenea viteză, dar, atunci când nava va scădea viteza destul de mult pentru a deveni o țintă, nava medie, de care se temea cel mai mult, nu va putea folosi tunurile cu gaz ionizat, ci doar pe cele cu proiectile. Interceptoarele vor face tot posibilul, pentru a lansa capsulele de abordare și, atunci când acestea se vor fi lipit de nava sa, orice ostilitate din afara navei va înceta, având grijă, astfel, să nu pună în pericol viața soldaților de desant spațial. Decise să se folosească de acest tertip, pentru a trece prin nodul spațial. Dădu comanda de micșorare a vitezei la limită și lăsă un interceptor să se apropie destul pentru a lansa capsula de abordaj. Dădu computerului de bord comanda unei traiectorii spiralate și așteptă cu mâna deasupra butonului, care să-i lanseze cererea. În momentul următor, computerul semnaliză că un corp străin se agățase de coca navei. Erik apăsă butonul care lansa cererea și imediat nava începu să se rotească în jurul axei sale.
După cum intuise, nici o navă nu mai trase asupra lor și chiar se depărtară de nodul spațial, făcându-le loc. După puțin timp, computerul anunță creșterea gravitației, lucru specific la apropierea de un nod spațial. Dădu comanda de intrare și puse computerul să cupleze pilotul automat la intrarea în nod.
--Alana, începe distracția.

De cum ieși din nodul spațial, comută pe un canal de comunicații privat. Acesta contacta pe cei care erau în branșa în care intrase de curând.
--Am nevoie urgentă de asistență ! Cer coordonatele unui doc sigur.
După câteva secunde, în care doar sunetele spațiului îi răspunseră, o voce se făcu auzită:
--Ce fel de urgență reclami ?
--Am o capsulă de desant pe coca navei. Integritatea cocăi este compromisă.
--Nu este o urgență de genul celeia pe care s-o ascunzi de autorități, veni răspunsul.
--Am trei cadavre și doi prizonieri la bord. Este în folosul nostru să-i interogăm. Dețin informații, care ne pot aduce un profit fabulos. Cer coordonatele unui doc sigur!
Tăcerea continuă pentru încă câteva minute, apoi o altă voce îi răspunse :
--Docul 29663. Te vom aștepta acolo.
Erik introduse numărul docului în calculator, iar computerul calculă traiectoria. Bărbatul se întoarse spre Alana, care stătea pe scaunul secundului și citea de pe un monitor un manual de pilotaj.
--Acum îmi vei dezlega enigma ?
Femeia închise monitorul și-l fixă cu privirea. Din nou, ochii ei aveau o altă culoare. De această dată, alesese să aibă ochi verzi și un păr portocaliu.
--În seara în care te-am cunoscut, mi se spusese că sunt căutată pe acea planetă. Mă reperaseră.
--Dar, adoptând ținuta standard a Vrăjitoarelor Asasin, nu făceai decât să grăbești descoperirea ta.
--Adevărat. Oricum, am decis că, dacă tot va trebui să lupt, măcar să provoc un impas diplomatic între Harton și Flaider sau Sibaum. Probabil era vorba de Mântuitori, pentru că două surori mă supravegheau permanent, pentru a-mi acorda ajutor în cazul în care aș fi fost atacată.
--Interesantă alegere. Totuși, de ce îi urăști atât pe cei de pe Sibaum?
Femeia clătină din cap.
--N-ai înțeles. Crede-mă pe cuvânt, nu ai întâlnit nici un Mercenar din Organizația Autonomă a Mercenarilor de pe Sibaum. Cei cu care te-ai luptat și toți cei pe care i-ai întâlnit erau doar absolvenți ai Școlilor și probabil ai unor cursuri de pregătire de pe Sibaum. Formarea și antrenarea unui mercenar este de lungă durată. Încep pregătirea de la naștere și abia la 20 sau 25 de ani devin mercenari operativi. Aceia care primesc grade în cadrul organizației sunt mult mai bine pregătiți. Pe o planetă, care are un statut similar cu cel al planetei mele sau Sibaumului, nu sunt doar școlile autorităților guvernamentale, ci și școli private. Aceste școli îi pregătesc pe viitorii mercenari de duzină și apoi aceștia obțin drept de profesare a mercenariatului. Mercenarii de pe Sibaum și acești absolvenți ai școlilor private sunt două lucruri total diferite. Un mercenar de pe Sibaum are, la orice oră, un arsenal asupra lui. După ce îl dezbraci în pielea goală, el încă mai dispune de câteva arme ascunse. Li se implantează ace lungi de douăzeci de centimetri sub piele sau chiar lame de pumnal în mușchii femurali. Acestea nu sunt depistabile, pentru că sunt din materiale imposibil de depistat. În cazuri extreme, își despică mușchiul, ca să aibă armă. Sunt multe lucruri pe care nu le cunoști despre aceste organizații.
Erik o privi câteva clipe.
--Tu ai vreo armă implantată, Alana?
--Nu. Organizația noastră nu permite implanturile, dar, crede-mă că am câteva surprize, spuse aceasta, zâmbind.
--Te cred. Cei de pe Flaider cum sunt?
--Mântuitorii? Cred că sunt cei mai de temut. Pregătiți fizic ca și cei de pe Sibaum și Psihic ca Vrăjitoarele de pe Harton. S-au îmbinat două curente și au ieșit ei. Pe Flaider sunt trei școli de antrenare a Mântuitorilor, toate sub supraveghere guvernamentală. Diferența între ei este că unii sunt antrenați pentru misiuni solitare, alții pentru lucrul în echipă.
--Ai spus trei.
--A treia școală îi antrenează pe fanaticii religioși. Cred că sunt cei mai de temut, chiar dacă nu sunt antrenați să folosească un arsenal atât de variat ca și ceilalți. Întotdeauna fanaticii religioși sunt cei mai buni și de aceea s-a decis, pe Flaider, ca a treia școală să se ocupe de contractele cu Autoritățile Federale. Pot lupta cu mai mulți oponenți, dar au nevoie de o singură condiție, pe care eu o consider slăbiciune: au nevoie de temei moral. Celelalte două școli sunt folosite mai mult pentru aplanarea conflictelor planetare din Federație.
--Mda, acum am idee despre ce îmi vorbești. Spune-mi, pe tine care te caută?
--Reprezentanții cărei școli de pe Flaider?
--Da.
--Toate. Se cunoaște gradul meu operativ și nimeni nu ar risca să lupte cu mine. În plus, se cunoaște procedura în cazul în care Hartonul își protejează cetățenii sau membrii exilați. Ei știu că cineva veghează asupra mea.
--Cum putem scăpa de asta?
--De ce anume ?
--De urmărire. Vreau să spun, să nu mai existe contractul pe capul tău.
--Sunt câteva modalități. Prima ar fi ca beneficiarul să moară, lucru imposibil, pentru că nu-l știu. A doua ar fi să fiu primită din nou în Consiliu, ceea ce ar însemna că Organizațiile Autonome ar rezilia contractul, considerându-se, în termeni legali, o încălcare a statutului de autonomie. Desigur, ar rămâne contractul neoficial, dar măcar nu ar avea atâtea resurse.
--Cum nu-l știi pe beneficiarul contractului ?
--Când am ratat contractul, fusesem angajată să ucid o fetiță. Aceste date nu au fost aduse la cunoștința noastră și am considerat că încalcă prevederile. Am refuzat, deși Hartonul semnase contractul. Prin subterfugii legale de procedură, au fost nevoiți să mă exileze. Dacă refuzau, totul devenea public și Organizația noastră pierdea din credibilitate. Crede-mă, că a fost o decizie politică abilă, pe care eu am propus-o. Altfel se pierdeau miliarde de credite, venituri de care Hartonul are nevoie pentru a susține reforme sociale și economice.
--Te-ai condamnat singură la moarte! Ce dracu’ de om ești tu?
--Binele grupului primează. Știam că, dacă scap de pe planetă, voi supraviețui. În cazul în care nu apărea tatăl tău, era posibil ca guvernul și Consiliul să plătească pe cineva, deși posibilitatea era relativ redusă. Oricum, începuseră proceduri legale de recurs. În acest moment, guvernul și Consiliul de pe Harton lucrează la un proiect de lege, care să interzică contracte îndreptate împotriva minorilor, deși unele planete nu recunosc termenul legal de minor. În plus, nu au aliați. Sibaumul nu ne susține din start, iar Flaiderul nu este interesat, pentru că ei consideră că răul poate fi stopat din fașă. Astfel, dacă execuți un minor marcat cu o putere distructivă oarecare, poți stopa un viitor conflict local, planetar sau interplanetar. Trebuie să înțelegi, Flaiderul se bazează pe religie și crede-mă... au legi foarte dure. La ei sunt la modă execuțiile publice, pentru o abatere religioasă măruntă.
--Ai dracului. De ce le-a dat Federația voie să devină Organizație Autonomă ?
--Federația avea nevoie de ei. Când Flaiderul a devenit Organizație Autonomă, cei de pe Sibaum păreau a deveni prea puternici, putându-se extinde. Noi nu vroiam să ne implicăm, considerând că era primordial să ne punem pe picioare o economie mai variată, iar Armata Federală și Marina erau slăbite de conflicte, pe care nu le puteau stăvili. Retimonienii au fost în spatele acestor manevre. Au instigat la revoltă contra Consiliului Federal. Astfel, Flaiderul s-a înființat, pentru a fi factorul de control asupra mercenarilor de pe Sibaum. La distanță de câteva sute de ani, când Federația a devenit conștientă că au fost manipulați, Flaiderul era prea puternic, astfel înfiintandu-se adunarea Organizațiilor Autonome. Nu a fost probată niciodată implicarea retimonienilor, dar existau probe indirecte care susțin această teorie. Totul a fost trecut sub tăcere din motive politice.
--Bine, bine, dar acești retimonieni ce vor ?
--Oh, Erik, este vorba numai de politică și bani. Retimul vrea să devină lider. Au dezvoltat abilități politice, pe care nici nu ți le poți imagina. În ultimii 3000 de ani, nu cred să fi fost vreun conflict sau impas politic, pe care să nu-l fi instrumentat retimonienii. Au doborât guverne de drept, au instalat altele. Au distrus planete, au dus la colaps economic, au adus războaie și foamete. Toate astea le-au făcut pentru bani. Poate îți pare incredibil, dar ei luptă pentru a deveni stăpânii Federației. Vor puterea politică a galaxiei și, dacă se poate, a întregului univers.
--Și Federația stă cu mâinile în sân? Nu ia nici o atitudine? Nu face niminc?
--Federația face tot ce poate pentru a-i stopa, dar Retimul este susținut de Sibaum pe care i-a ajutat și care duc o politică asemănătoare.
--Și Flaider ?
--Mântuitorii par a fi neutri, dar două dintre cele trei școli de pe Flaider îi susțin. Retimul a gândit un sistem, care le convine aliaților lor. Vrea să concentreze politica în mâna lor și a promis puterea militară celor de pe Sibaum, puterea religioasă celor de pe Flaider, iar Casei Transportatorilor le-a promis puterea comercială. Ce să-ți spun? Dacă nu se întâmplă vreo minune, Retimul o să fie capitala Federației. Procesul este lent, dar sigur.
--Și Hartonul ?
--Hartonul este încă de partea Federației, dar, când aceasta va pierde sprijinul Consiliului Caselor Mici și Mijlocii și a Camerei Inferioare a Consiliului Planetelor, vom trece de partea majorității.
--Este de necrezut ceea ce îmi spui.
--Nu sunt mulți care știu planurile retimonienilor și substraturile politice ale Federației. În Consiliu le știu doar cei implicați și încă vreo trei reprezentanți ai planetelor. Deocamdată, cei care cunoaștem cum stau lucrurile suntem de partea Federației și întreținem o amplă campanie de alăturare și susținere a Consiliului Federal, așa cum este el acum. Am început, în urmă cu puțin timp, propaganda de știrbire a credibilității Flaiderului, a Sibaumului și a aliaților acestora. În Consiliului Caselor Mici și Mijlocii mai avem destui aliați, care ne țin partea.
--Dacă nu reușiți să faceți nimic ?
Femeia îl privi gravă.
--Atunci e voia zeilor, Erik. Va fi război.