-Unde,tata? La maman?-asa era alintata bunica din partea mamei, care, de cand ramasese fara sot sarmana, cazuse la pat si cu greu se mai descurca singura. Era cel mai logic lucru care ar fi putut motiva plecarea mamei,gandi Sandu. Tatal insa nu raspunse. Isi continua lectura ca si cum ar fi fost singur.
Dupa cateva momente, isi ridica din nou capul dintre foile mirosind puternic a tus si arunca o privire peste ochelari,raspunzand:
-La ma-sa,la tac-su,ce-mi pasa mie? Duca-se pe pustii! spuse tatal cu acelasi calm, facand un gest cu mana,ca si cum ar fi aruncat ceva pe fereastra.
Sandu intelesese ca nu mai avea rost sa traga de batran. Oricum nu avea sa afle nimic. Se uita la ceas, ca sa vada cat mai intarzia Olga, insa ramase dezamagit cand vazu ora:era de abia unsprezece. Pana la patru mai era drum lung.
-Tata, ai idee pe unde e Olguta?
- Vezi ca are repetitii la Odeon,pana pe la patru. Dar las’ ca stiu eu, la noua pleaca de acasa, fac repetitii pana la doispe,de parca ar fi si mare ciorba ce fac ei acolo,si dupa aia se duc sa bea vin la Capsa,chipurile sa discute ce mai trebuie modoficat. De n-o ajunge sor-ta vreo alcoolica,asculta aici la mine, ca eu am trecut prin viata…
Baiatul isi roti o data ochii a lehamite si isi prinse capul intre maini pentru a asculta morala tatalui. Aceeasi pe care le-o facea de cand incepusera sa traga de ciucurii covorului din salon. Dupa ce in sfarsit se termina si lunga expunere de idei a tatalui, tanarul isi facu un dus, se imbraca grabit si pleca s-o caute pe Olga. Ea trebuia sa stie ce era cu mama, si-apoi nu mai avea rabdare pana la patru. Coti la stanga si iesi pe strada principala ce se oprea in intersectia de langa biserica Sfantul Mina. O lua pe bulevard si cobori spre Piata Unirii; nu putea sa nu se gandeasca la ceea ce il asteptase acasa. Terminase facultatea sef de promotie, avea bursa in strainatate,la englezi, si acum na! unde sa mai pleci? Dar cand sunase acum doua saptamani sa anunte ca vine acasa, de ce nu ii spusese nimeni nimic? Il luasera de prost? Sau credeau ca ar fi lasat facultatea de izbeliste, pe ultima suta de metri, pentru a veni acasa? Ultima intrebare staruia in cap ca un ecou ce se lovea de toate fetele craniului,repetandu-se de mii si mii de ori. Il luasera de prost,asta e clar. De ce nu i-au spus? Credeau ca mama avea sa se intoarca pana venea el si atunci el nu ar mai fi aflat nimic?E clar ca ceva se intamplase. Dar ce? Sandu refuza sa se mai gandeasca la asta si, langa magazinul Cocor, isi cumpara cinci covrigi calzi prinsi pe o sfoara care semana cu cea pe care bunica o prindea peste celofan la gura borcanelor cu muraturi. Era mort de foame, iar covrigii astia erau cei mai buni din Bucuresti. Concentrat asupra gustului covrigilor, Sandu lasa la o parte toate gandurile si, pana la Coltea cand intra in pasaj ca sa iasa la Universitate, fu doar unul dintre sutele de trecatori grabiti. Traversa asadar pasajul si iesi in fata Universitatii, pentru a-si continua drumul, coborand spre Cismigiu. In fata Casei de Cultura a Armatei se opri si cumpara cinci margarete pentru Olga de la o tiganca. Sor-sa era mai mare ca el si isi facu, incet dar sigur, loc printre actorii de prima mana. Acum juca la Odeon si avea o legatura de cativa ani cu un profesor universitar pe care nici el,nici ai lui nu il cunosteau. “Stai tu linistit, ii spuse Olga acum ceva timp, ca o sa il cunoasteti daca va fi nevoie. Ce vrei, sa il aduc acum, cand nu sunt sigura nici pe el, nici pe mine, ca sa il speriati cu gandul unui posibil angajament oficial?” Asa era Olga. Zgubilitica,uneori cam rasfatata, insa sincera si cu inima mare. Ajunsese pe langa Capsa. Nu a mai fost nevoie sa continue drumul spre Odeon, caci o si zari pe sora sa stand la masa cu vreo alti cincisprezece tineri, probabil colegi de-ai ei. Pareau foarte prinsi intr-o discutie aprinsa,presarata pe ici pe colo cu rasete generale. Sandu zambi satisfacut-asadar,tata avea dreptate- si intra in restaurant. Olga il vazu imediat ,se scuza zgomotos, isi lua poseta si se aseza la alta masa. Baiatul o contempla o clipa. Niciodata nu o vazuse mai daramata ca acum: cercuri mari si intunecate ii inconjurau ochii nemachiati de culoarea alunei, parul valvoi era prins la intamplare intr-o coada de cal,iar tricoul negru ce purta insemnele unei formatii pe care Sandu niciodata nu o agrease prea mult-Pink Floyd-era parca anume ales sa scoata in evidenta paloarea fetei. Se indrepta spre ea,incercand sa isi ascunda surpriza.
-Sandule! Chicoti fata si se ridica brusc, inconjrandu-l cu bratele. Vai, Sandi, ce bine ca ai venit! Ce dor mi-a fost de tine! Dar te rog, ia loc langa mine. Tanarul se aseza fara sa scoata o vorba, bucuros la randu-i ca isi vede sora dupa sase lungi luni. Dar cum stiai ca sunt aici? Ah,tata, smecherul! Ma tot ameninta ca ma da afara din casa daca ajung betiva. Si spunand acestea, Olga facu un semn discret chelnerului pe care se vedea ca il cunoaste si ii sopti: adu-ne doua gratare! Repede te rog! Apoi,intorcandu-se spre Sandu: nu pot sa ma mint crezand ca ai mancat ce ti-am lasat pe masa. De fapt, n-am gatit eu, stii, am avut spectacol aseara si a venit Miti de la trei si a facut o ciorba si niste varza la cuptor.Dar lasa ca mancam acum,bine?
-Olguta,vreau sa stiu si eu-dar nu apuca sa isi termine ideea, ca Olga ii si raspunse.
-Ce e cu mama,nu? Of,Sandi, nu ai fost acasa,nici nu stii prin ce am trecut cu ea, spuse fata,aprinzandu-si o tigara. Dupa ce ai plecat tu, in toamna,prin noiembrie, a murit Tanti Gina.
-Tanti Gina? Cum,sora mamei? Si mie de ce nu mi-ati zis?
-Stai Sandi, ai rabdare,ca ajung si acolo. Asta era ceea ce il enerva cel mai tare pe Alexandru. Incapatanarea Olgai de a povesti totul,pana in cel mai mic detaliu, pierzandu-se uneori in descrieri. Cum ziceam, Tanti Gina s-a stins. Saraca mama, nu a varsat o lacrima, desi se vedea ca o doare nespus. A lasat capul in pamant si a facut datinile, de parca tusa nu avea si ea copii. Costin, stii, baiatul ei cel mic, mai ca se stinsese de atata plans, iar Christina, aia mare, nu mai vorbeste cu ei de vreo doi ani, de cand a plecat cu arabul ala, sau ce ma-sa mare o fi. Cum ziceam, a aranjat mama tot, fara sa spuna un cuvant, fara un oftat. Dupa inmormantare, nu a stat la parastas; s-a dus acasa si s-a culcat, ne-a lasat pe mine si pe Costin sa ne ocupam de restul. Tata s-a imbatat cu cumetrii Vasi si Ionel, si au inceput s-o cante pe tusa, ca “asa ar fi vrut, sa o jucam,nu sa o plangem”, asa ca a ramas acolo peste noapte. Pe mine m-a dus Costi acasa,pe la trei si,noroc cu el, ca altfel nu stiu ce faceam. Intram noi in casa si ii zic “Hai, Costi,lasa, asa a vrut Doamne-Doamne. Hai,ia loc in salon, sa iti fac o cafea.””Bine, zice el, dar mai intai ma duc sa vad ce face tusa”.”Bine” zic eu, si intru in bucatarie sa-mi fac treaba. Cand il aud pe Costi strigand: “Oli, vino repede, ca se suce tusa!”. Mie atunci imi scapa ibricul din mana,m-am si oparit-si ii arata bratul stang bandajat-si dau fuga la mama in camera. Statea,Sandi, culcata pe spate si cu ochii deschisi cauta pe tavan, fara sa clipeasca, fara sa spuie nimic. Am strigat la ea “Mama!Mama!”, nimic, nu spunea nimic, doar mai clipea din cand in cand si respira sacadat, ca si cum ar fi alergat-o cineva. Am pus atunci mana pe telefon si l-am sunat pe Paul,stii tu, proful, si ii zic “Paule,uite ce s-a intamplat, ce e de facut?”. “Te sun in cinci minute, stai langa ea”, imi raspunde si inchide repede. Intr-adevar, m-a sunat si a anuntat ca vine intr-un sfert de ora la noi, cu prietenul lui, doctorul Hristea.Au venit, a examinat-o doctorul si a spus ca n-are nimic, ca e in soc din cauza mortii Ginei. I-a lasat niste antidepresive si mi-a mai spus sa o lasam sa se odihneasca si sa venim peste sase luni la control, insa ne garanteaza ca isi revine. Zis si facut. Hristea a plecat cu Costi si eu am ramas cu Paul sa ingrijim de biata mama. Dupa vreo doua zile, era deja mai bine. Se plimba prin casa, mai venea Miti pe la noi, mai ieseam prin Cismigiu. Dar de prin februarie a inceput sa nu mai manance, picioarele nu o mai ascultau, vegeta in fotoliu cu privirea pierduta pe geam. In aprilie nu s-a mai putut, si am dus-o la Florin,doctorul Hristea. A internat-o la psihiatrie saracuta, trebuia s-o vezi, slaba, parca era Constanta din “Risipitorii” lui Preda. Si asta a fost, incheie Olga stergandu-si ochii ce gemeau de lacrimi,si isi aprinse o alta tigara. De atunci e acolo.