Cand au venit pe lume alti copii in ograda celor care-au fost odata, Ursu-i astepta in ograda Blansei s-a lui Cutu-Butu. A venit la ei s-a spus: ham-ham! intaia jucarie.
Copiii au crescut cu glasul lui de clopot bun la ureche. Cand au inceput sa stie randuiala pasilor- de pe covor in cerdac, si din cerdac in ograda- Ursu i-a intampinat ca un bunic cu patru picioare, negru-n loc sa fie alb, fara ochelari, fara poveste, fara barba-cot, dar ca si cum le-ar fi avut pe toate acestea in ochii si in coada lui insufletita.
Copiii au aflat ca-l cheama Ursu, ca si pe cei de pasla din odaia jucariilor. Si l-au iubit, cu mana drept pe chica lui. La inceput i-au spus "Usu", fiindca litera "r" nu zboara cu una cu doua din gura copiilor, dar el i-a priceput si fara "r" si urs le-a fost in toata legea.
Unde-s copiii e si Ursu dupa ei. Si dadaca, fireste. Dar dadaca e o pacoste cu doua picioare si porunci in gura, pe cand Ursu e o jucarie care umbla fara sfoara, fara roti, lasandu-se si-ncalecat: intocmai ca bunicii.
Copiii vad in Ursu un Negru-Imparat, un Nazdravan, un Stie-Tot dar si un Tace-Tot.
Canii se tem de Ursu, oamenii ii stiu de frica. Toate fiarele se mistuie din fata lui; chiar si Balaurii care pandesc in somn, cand latra Ursu la fereastra copiilor o rup de fuga ca niste pacatoase de pisici.
Ursu e ograda copilariei in jurul celor mici. Ursu e palosul lui Fat-Frumos in preajma vitejilor cu inima la o adicate mai mica decat puricile.
La masa, ce-i mai bun impart cu Ursu, ascunzand subt servet, cand nu-i vede Camica. Orisice, chiar portia de icre negre.
In pat se gandesc la Ursu: cu el incep ispravile.
Desigur ca il duc in rugaciunea lor si sus de tot, la Dumnezeu.
Dimineata, cum se trezesc, la fereastra se duc, sa-i faca semn lui Ursu, care are bun culcus in inima lor noua. Nici povestile nu-l alunga de acolo, nici jucariile lui Mos-Craciun, si nici tovarasii de joaca.
*

Dar iata, intr-o zi Ursu nu s-a mai desteptat din somn.
- Nu le mai spunem copiilor, au hotarat parintii dupa ce s-au sfatuit.
Si l-au ingropat in taina, coperindu-l cu pamant de veci.
- Ursu! Ursu! Ursu!
- ...
- Unde-i Ursu? au intrebat copiii acestia, intocmai ca cei de odinioara.
Dar Ursu n-a mai fost.
Caci tot ce-a fost odata, niciodata nu va mai fi.