Vagabondez pe taramul nesigurantei,cu cartea de credit numita Speranta in buzunarul stang al pantofului.Sper sa-mi ajunga dorul sa-mi cumpar hrana!Oricum mai am un rest de cireasa,care probabil il va mitui pe drumetul acesta ratacit.
Ma bucur de privelistile din jur si nu tanjesc decat la un biscuit de bucurie!Ah,cat imi doresc unul!Poate mi-ar mai anihila pofta...dar lasa,ca oricum a dori este un fel de preludiu care amplifica satisfactia digestiva.
Mi-am luat gandul de la biscuitele asta si ma las furata de frumusetea si unicitatea locatarilor acestei zone.Vreau si eu asa un baiat cu sperante in priviri si nadejdi in inimi!Desigur,daca mi-as purta credintele la vedere,gata oricand pentru ajustarea pe masura sperantelor lor,cum fac aceste fete poate as avea mai mult noroc!Mi se ofera din senin o cana de plin,insa eu nu reusesc sa ma bucur decat de margini.Intreabata de mine ce-i cana asta,tartacuta din fata mea raspunde prompt:"Orice vrei tu insa cu o conditie:sa te increzi in nesiguranta!"
Morala:poti face orice,dar nu oricand!