Singur in natura omul simte o libertate pe care nu o poate simti in prezenta altor oameni, libertate pe care o pierde intro societate.Construit in cuplu de doi ,omul are nevoie de alti oameni dar nu intr-o continua prezenta iritanta.
Satul ca o forma primitiva de societate permite omului impreuna cu rudele apropiate (sotia si copii)sa se bucure de aceasta libertate,sa fie aprope de natura sa primitiva care desi modeleaza lumea inconjuratoare pentru a-si face viata mai usoara, nu se poate desparti cu adevarat de negrul pamantului si de verdele copacilor .Omul de la sat traieste intr-un acord cu natura,format pe baza de respect.el trebuie sa se lupte pentru painea zilnica sa munceasca pt fiecare boaba de porumb,sa ingrijeasca fiecare metru patrat de pamant pt ca acesta sa poata oferi pat pt radacinile granelor anul viitor.Orice greseala taranul o plateste .Acest sistem este un echilibru aproape perfect intre natura si om,motivul pt care sistemul nu functioneaza este lenea umana care incearca sa usureze totul.
Orasul este o tragedie, pe care omul inchis in spatii mici ,dar destul de mari incat sa nu provoace atacuri de claustrofobie, o suporta pt a trai mai usor.natura cerebrala a omului este distrusa de stresul psihologic a supravietuiri
iar in final el devine doar o celula in societate .care are ca functi munca si consumtia.
Sunt atisocial si cred ca omul nu a reusit sa intreaca
animalele,deoarece ajungem incet incet la sinuciderea in masa a speciei umane