- Hai să mergem în camera noastră. Am scăpat ușor în seara asta.
Ne-am intersectat cu Gabi, care tocmai ieșea cu o revistă de benzi desenate în mînă.
- Ce faci măi pîră ? Ai uitat că puteam să-i zic și eu că-i pornești motocicleta cînd nu este acasă ? Că-i bagi bețe de chibrituri în contact...
- Doru, lasa-mă în pace că te spun iar lui tati.
- Aveam o propunere de reabilitare pentru tine, dar văd că nu te interesează.
- Ce vrei să spui ?
- Uite, dacă ai curaj să te duci, după ce se înserează, pînă în curticică, eu îți dau clasorul meu cu timbre străine.
- Doru ești nebun ? Cum să-i dai clasorul tău ? Știu cît de greu ai făcut rost de timbre,
cît te rugai de băieții lui Stradulis. Nu te mai înțeleg. Riști prea mult.
- Asta e ! Acum i-am promis și eu mă țin de promisiuni.
Gabi începu să devină interesat de propunere. Se gîndi un pic și în cele din urmă fu de acord.
De mult vroia să pună mîna pe clasorul lui Doru, mai ales că el avea mai multe serii romanești.
Îi întinse mîna, punîndu-mă pe mine să tai, parafînd în acest fel pariul.
- Ca să te credem că ai fost în curticică, ne aduci greutatea cu care ne jucăm noi.
Știi care este.
- Da, știu.
Gabi a intrat în bucătărie și noi în camera noastră.
- Doru , dacă îți pierzi clasorul ?
- Cum să-l pierd mă ? Nu-l știi cît e de fricos ? Fii atent cum facem :
tu cauți niște haine vechi, un cojoc, un fes rupt, și-o să-ți dai și cu niște funingine pe față. Așa costumat te bagi în W.C. și-l aștepți să vină.
- Dorule, eșzi nebun de-abinelea !
A doua zi la școală dirigintele ne spune că la sfîrșitul săptămînii vom merge în excursie la Tîrgul Internațional de la București. Clasa noastră și cei de la a noua D, vom sta în același autocar. O să am ocazia să o cunosc mai bine pe Lucia, cel puțin așa sper.
Vin de la școală împreună cu Doru, care m-a așteptat la chioșcul lui Gîrborei. Pe drum punem la punct ultimele detalii. El a făcut rost și de funingine și de o căciulă prăpădită.
- O să-ți iei cojocul tău pe tine, dar întors pe dos.
- Dorule, să nu se supere unchiul pe noi.
- Lasă mă, că nu se supără. Cîte ne face grasul ăsta, merită o corecție !