AVERTISMENT: Pentru a face ab initio cunoscut că această scriere (lipogramatică, savant vorbind) e una care nu cuprinde nici un Ș/ș & Þ/ț, a trebuit să le pun, iată, pe hârtie, – fapt ce mă face s-o semnez nu Serban Foartă (cum avusesem mai întâi de gând), ci cu diacriticele de rigoare!


Cuvânt-înainte
(Fără nici o legătură aparentă cu capitolele ulterioare)


Micul Print se trage dintr-o tară în care nu s-a inventat sedila.

Unii pretind că patria lui, ba chiar că dânsul în persoană, e rezultatul unei clasice scăderi, anume bruto – neto = tara.

E ceea ce face ca acesta, Micul Print, să difere absolutamente de monarhul Ioan fără de Tară. El, dimpotrivă, e chiar tara, ce va să zică ambalajul, – fără a fi, cu toate astea, un ambalaj 100%.

Ambalajul e un om cu două fete: fata lăuntrică a lui se dă pe fată numai după ce fata-i exterioară e întoarsă, la despachetare, pe cealaltă.

Numai că Micul Print nu e în stare de asemenea schimbări la fată.