Dacă ne plimbăm noaptea pe o stradă și aleargă spre noi un om pe care-l vedem chiar de departe - căci strada urcă în pantă și este lună plină - nu-l vom prinde, chiar dacă apare cineva care fuge și strigă după el, ci-l vom lăsa să alerge mai departe.
Căci este noapte și nu-l putem prinde doar pentru că strada ni se înalță în față sub luna plină; în plus, poate cei doi se hărțuiesc în joacă, poate amândoi îl urmăresc pe un al treilea, poate primul este urmărit pe nedrept, poate cel de-al doilea vrea să-l ucidă și atunci am fi complici la crimă, poate cei doi nu știu nimic unul de altul și fiecare aleargă doar de capul lui, grăbindu-se să se culce, poate sânt somnambuli, poate cel dintâi este înarmat.
Și la urma urmelor, n-avem voie să fim obosiți după ce am băut atât de mult vin?
Sântem bucuroși că nu-l mai vedem nici pe cel de-al doilea.