Senatorul Dan Precup era ezitant și asta era drama lui. Mereu i-a fost dificil să-și asume deciziile, să aleagă, prefera să lase lucrurile să curgă, să-și găsească malurile, punctele de oprire, și să se supună lor. Se temea să nu greșească, blocat de o timiditate care i-a fost singura constantă a vieții. A ajuns senator doar pentru că un fost elev recunoscător de-al său, primar apreciat, a primit o funcție importantă în partid și l-a pus pe lista pentru alegeri. Chiar și voturile le-a primit mulțumită aceluiași fost elev, care a garantat pentru el. L-a purtat prin tot județul, pe fiecare stradă în Deania, pe unde a vrut și n-a vrut, și pretutindeni a vorbit mai mult fostul elev, primarul. Deși nu s-au înțeles, Precup s-a mărginit să fie responsabil cu zâmbetele, de genul celor care lasă să se întrevadă că știi multe și poți face la fel, ceea ce-i dădea o aură de mister și respectabilitate. Și cu strânsul mâinilor alegătorilor. Se străduia să le strângă ferm.
- Domnule Precup, peste un an, dacă o să fiți ales, câte legi credeți că o să inițiați?, l-a întrebat un ziarist ce-i era cunoscut. Se găseau lângă o fântână arteziană și au început să se strângă și alți ziariști. Erau și doi cu camere de luat vederi. Precup s-a simțit derutat câteva momente, apoi i-a cerut șefului său de campanie o pungă de plastic. Þinând punga cu stânga, cu dreapta a început să le dea zeci de pixuri inscripționate cu numele său fiecărui ziarist. Era atent dacă este filmat. Și era.
- Cred că o să vă ajungă să le scrieți, a spus și a zâmbit.

* * *

Leonora i-a născut o fetiță concepută după o partidă de sex în vestiarul sălii de sport. Nu-și dădea seama dacă atunci și-a iubit profesorul de geografie, termina liceul, însă a ajuns să-l iubească după ce i-a mai născut un băiat, după 4 ani. Lui Dan Precup i-a intrat în reflex să fie amabil cu ea, deși nu odată ar fi dorit s-o plesnească. Îl deranja că Leonora era geloasă, nespus de geloasă, fiind atentă la cum se îmbracă, cu ce parfumuri se dă, când se dă, descusându-l de ce se dă mai mult, de ce ia cravata aia și nu aialaltă, de ce cumpără des chiloți când are atâția nerupți în sertarul de la comodă. Ca să scape de gura ei, s-a hotărât să nu-și mai cumpere nimic. A ajuns să fie îmbrăcat de Leonora. Care s-a arătat încântată să-i procure sacouri, cămăși, pantaloni, să-i aleagă dimineața cravata potrivită pentru mers la liceul unde era profesor de la absolvirea facultății, cu peste 20 de ani în urmă. Nu știa cum se făcea că Leonora îi aducea întotdeauna sacouri care nu-l cuprindeau sau demodate, cămăși cu un număr mai mare ori mai mic, doar le cumpăra din aceleași magazine ca și ceilalți colegi, dar niciodată n-a zis nimic. Așa n-a spus nici în cei 4 ani când a fost și consilier local, când singurele dăți când a vorbit au fost când cerea să se întrerupă ședințele pentru o pauză de-o țigară, vota și gata.
Ziua unei anumite inspecții n-avea cum să nu-i rămână gravată în memorie. Stătea în cancelarie șold lângă șold cu Suzana, și capetele aproape li se atingeau de cât erau de concentrați asupra unei coli de hârtie. Inspectorul urma să participe la orele amândurora. Suzana avea cu 10 ani mai mult decât el și era la al patrulea soț.
- Nu ți-e rușine?, au auzit amândoi un urlet dinspre ușă. În câteva clipe, Suzana s-a trezit prinsă de păr și izbită cu capul de masă. Precup a avut puterea doar să se dea puțin la o parte. Leonora și Suzana se rostogoleau pe covor. Nu-și găsea chibritele să-și aprindă țigara, mâinile îi tremurau, și doar mai târziu îi trecu prin cap să le despartă pe cele două femei. În final, le-a despărțit Costică, profesorul de educație fizică, al cărui trening transpirat a apucat să-l vadă din spate, ca ultimă imagine înainte de-a se trezi întins pe covor și cu fața udată cu apă rece.
Procesul care a urmat a fost câștigat de Suzana. I-au plătit despăgubiri. Îndreptându-se spre bufetul Senatului, Dan Precup se miră cum de n-a publicat presa nimic de acest incident.
- Colega, ești un noncomformist, s-a trezit apelat de senatorul Vrânceanu. Dă bine în ochii electoratului să nu fii spilcuit. Bașca e și economicos pe deasupra, nu?
Dan Precup și-a privit sacoul și pantofii cumpărați de Leonora. N-a răspuns. A cerut o cafea.

* * *

A cunoscut-o pe Mirela pe net de 6 luni. Discutau zilnic pe chat. Ea nu știa cine este în realitate. Acum senatorul recitește textul unei conversații salvate pe calculator, înainte ca președintele de ședintă să supună la vot Legea Aviației:
8:55 PM me: ce pacat ca stam departe
mirela: da; poate, intr-un fel, e bine
cel de sus ne protejeaza de ceva, ulterior, am fi regretat..el stie mai bine
me: de ce
mirela: sau, e un refugiu la mintii
noaste/mele..acum:)
8:56 PM ne-am complica, putin, vietile..cred..
nu stiu, doar zic..
nu conttest, insa , faptul, ca ar fi ceva deosebit
bazat pe sinceritatea goala-goluta:)
me: oricum, ma bucur ca te-am cunoscut
8:57 PM mirela: si eu
me: te sarut
tu nu?
mirela: si eu te sarut
ba da
chair fara retineri..
8:58 PM me: muntââ+
mult
mirela: nu, nu prea mult..
nu inca:)
me: de ce, ticaloaso
mirela: daca-s ticaloasa?:))
me: ihi
mirela: de-aia:)
hi hi:)
8:59 PM me: sic
te sarut
poti vorbi
mirela: :))
pot oricand vorbi
me: cum de
9:00 PM mirela: pot oricand vorbi?
in sensul de a transmite ..
sau..?
care-i ideea?
ne grabim:)
me: de-a transmite
mirela: pot dar nu o si fac..:(
9:01 PM me: cum
mirela: ?
me: cum te simti
mirela: psihic?
9:02 PM sau, fizic?
si, din care pct de vedere?
me: fizic
mirela: emotional?
me: al bolilor, emotional stiu
mirela: sau, al sanatatii..conjucturii familiale, al job-uluii..
dar, ce nu stii inca?
ce nu ti-a mspus?:)
me: mi-ai spus, dar imi ziceai de spate, ca te doare
mirela: nu-mi aminti
e o durere fizica permanenta
9:04 PM me: e asa rau
mirela: e cronica si e netratata, sau tratata dar cu indiferenta
imagineaza-ti ca statul meu pe scaun presupune chin
me: ai grija la misc bruste
mirela: statul in picioare- de asemenea, ba chair ma idureros
chiar si in pat trebuie sa-mi gasesc anumite pozitii
9:05 PM me: sedentarisnl nu face bine
mirela: stiu
o sa incerc safac exercitii de intindere a coloanei
pe
ntru a destinde spatiul dintre vertebre
me: bat in lemn, n-am baiuri
mirela: :)
sa n-ai
9:06 PM in zona lomara e deja un mic dromader:)
me: nu-mi place ideea ca suferi si nu-ti pot spune langa obraz 2 cuvinte
mirela: care ar fi?
:)
me: te iubesc
9:07 PM mirela: multumesc din suflet
dar imi daruiesti mult prea mult
me: asta e
mirela: fata de ct ma simt in stare sa primesc sau sa daruiesc
me: acesta sunt
mirela: ma iubesti, neconditioant, cu tot ce-i bun si/sau rau?
me: da
mirela: sunt muta
9:08 PM crede-ma
me: de ce
mirela: mi-e greu sa cred
me: de ce
mirela: pur si simplu..
me: eplica
mirela: desi, si eu, pentru tine, nutresc sentimente neintelese de organism si de suflet..
9:09 PM chiar oftez mai tot timpul
me: ...ce
mirela: dar refuz sa cred ca e ceva profund
me: de ce
eu asa simt
mirela: spunea, fiecare dintre noi, la un moment dat, ca suntem cerebrali
me: suntem
9:10 PM mirela: si eu, dar imi repet ca nu e decat un sentiment..nedefinit
oare, ma mint?
me: dar cred ca cerebralitatea se poate impleti cu carnea
da, cred ca te minti
9:11 PM si te alinti
mirela: ..:(:)
de alintat, nu cred..
me: te pisicesti
mirela: amagesc, eventual:)
nu
me: nu
9:12 PM mirela: deja se revolta eul tau interior?
de aceea taci
e ca si cum m-ai privi
fiind langa tine
me: in ce sens
mirela: si ma sfredelesti cu privirea
sa ma determini sa recunosc
me: da
mirela: ca mint sau ma mint:)
9:13 PM me: cam asa
mirela: :P
adevaru le ca ma eschivez, cred, putin
e o protectie sau autoprotectie
cred..
9:14 PM me: sau o chestie tipic feminina. de cochetarie
mirela: consideri ca m-ar caracteriza?
me: nu deloc
mirela: asa cred si eu
me: dar iti place oleaca
mirela: dar poate as fi sau chair sunt subiectiva
am spus, fara rezerve, ca incep sa ma obisnuiesc cu prezenta ta
si nu numai
me: si eu
mirela: dar ca te iubesc, chair nu indraznesc
si n ucred ca-i vrea sa te mint
sau saspun dedragu lde-aspune
;)
me: nu
mirela: ok
9:16 PM me: ok
mirela: oftez, tu?
me: te sarut
mirela: te arut si eu
Precup avea și alte discuții salvate. Destule pornografice.

* * *

Colegii din partid au început să comenteze pe seama lui în ședințele cu ușile închise. I se reproșa lipsa de implicare în redactarea anumitor legi dorite. Că este moale. Unul i-a aruncat pe șleau că freacă menta pe banii contribuabililor. Dan Precup nu încerca să se apere. Leonora, când revenea la sfârșit de săptămână, îi arăta noi sacouri care nu i se potriveau. Iar Mirela îl presa să se întâlnească. Îi aflase identitatea, habar n-avea de unde. S-a trezit și un ziarist să-i trimită, prin curier, unul dintre pixurile dăruite în campania electorală, lângă fântâna arteziana, însoțit de textul- “Scrieți dumneavoastră ce ați făcut, că eu, unul, n-am subiecte”. Fostul elev nu-i răspundea la telefon decât rar.

* * *

S-a trezit la 5 dimineața, ca niciodată. De pe acum își imagina gustul eliberării. A stat sub duș peste o jumătate de oră. Ștergându-se, a strâmbat involuntar din nas când a văzut scrumiera plină cu mucuri de pe birou, și și-a tras ciorapii galbeni pe picioare. Fumase enorm până seara târziu, s-a decis. A deschis geamul și a stat gol în aerul rece. Nu realiza că s-ar putea să fie văzut din blocul alăturat. Îl învăluia tristețea și brusc a simțit și că are pastă de dinți în gură. A vrut să se spele pe dinți și-a uitat. Urma să-i bată la ușă șoferul.
Alexandru Petria