La ora trei dimineața m-a trezit ploaia și senzația de vomă. M-am înjurat în gînd pentru lipsa mea de fermitate. De fiecare dată mi-am propus să nu mai mănînc seara ca un dobitoc de parcă ar urma șapte ani de secetă și unica mea preocupare e să mă îngraș ca să am de unde slăbi.

Răpăiala furioasă a ploii mi-a adus aminte de zilele în care medicul mă lovea cu un ciocănel în genunchi să-mi verifice reflexele. Și de terapia cu șocuri electrice.

Ce poți face cînd ai atîta timp pînă la ziuă. M-am întors cînd pe-o parte cînd pe alta ca într-un număr nu prea reușit de dresaj la un delfinariu. Cînd credeam că adorm pornea frigiderul. Se oprea frigiderul pornea centrala. Lumina unui nenorocit de neon străbătea draperia ca excalibur scuturile cavalerilor. Dar nu eram prințul Arthur așa că m-am legat la ochi cu un fular verde. Hmmm. Îl primisem parcă la Craiova sau Oradea. Dracu mai știe. E curios cum cîteodată lași oamenilor amintire lucruri la care ții iar ei te blagoslovesc cu un fular. Sau un ceas. De parcă ar ține morțiș să-ți aducă aminte că e timpul să te maturizezi. Ori să-ți fie cald în iernile fără de sfîrșit ale unei camere goale.

Cînd ai atîta timp la dispoziție pînă la ziuă chipuri momente locuri senzații se adună în tine ca muștele pe un cadavru în descompunere. Cînd în sfîrșit se face ziuă nici nu mai bagi în seamă înțepăturile de sub pleoape. Eși bucuros doar că ai scăpat.

Dacă noaptea e o turbărie în care te sufoci cu tot felul de resturi fermentate ziua e un desiș de mangrove. E greu să alegi ce e mai cumplit.

[]

Băieții cu pickamerele au demolat jumătate din rampa de la intrare în spital. Seamănă cu un somon decapitat de un grizzly. Mocirla din curte s-a mutat pe holurile spitalului. Ca de obicei îmi prind degetele în ușa de termopan. Nu mă uit în ochii oamenilor. Nu mă uit în ochii bolnavilor care-și cară sonda ca niște asistați sociali sacii de făină și zahăr gratuit. Mă uit doar în jos la plăcile ciobite de gresie. Fiecare placă ascunde un mort.

Pe placa a treia a sfîrșit o femeie adusă cu taxi-ul. Printre buze i se scurgea un firicel maroniu care împuțea tot holul. Comă hepatică. Placa numărul cinci. Un tînăr de 26 de ani a căzut de pe acperișul unei fabrici. S-a făcut zob. Infiermiera l-a ascuns în debaraua femeii de serviciu să nu-l vadă familia. După ce familia urcă la etaj la medicul de gardă infirmiera mă roagă s-o ajut să-l duc la morgă pe ascuns. Asta e. Lipsă de personal.

Fiecare placă ascunde o moarte. De fapt moartea vine din măruntaie și îmbracă de cele mai multe ori forma unor materiale de_construcție. Pe noi ne obligă să fugim vertical ca să nu stăm în calea pămîntului.

[]

Ce ironie. De fiecare dată cînd le spun colegilor că plec să-mi fac raidul la spital ei îmi spun mergi sănătos. Bineînțeles că merg sănătos. Nu mersul sănătos e problema. Pe ăsta îl deprinzi de mic și ai o viață la dispoziție să devii dependent de el. Nasol e atunci cînd deși treci prin atîția oameni te simți atît de singur încît fiecărui obiect îi dai un nume de alint și fiecare loc îl asociezi cu un om.

Ca de exemplu pixului nu-i mai spun pix ci ursărel. E inscripționat cu numele unui fost candidat la europarlamentare. Traistei mele în care-mi țin nimicurile nu-i mai spun traistă ci Oli. Pentru că a fost cîndva traista nevestii lui frate-miu. Sediul administrativ al spitalului se cheamă Coadă după numele directorului. Chirurgia se cheamă Hîrțan după chirurgul care mi-a aruncat cu registrul de internări în cap.

Dacă m-ar fi făcut maică-mea psiholog m-aș fi diagnosticat cu dependență de borne sau marcaje. Ca să nu uit. Mi-aș fi recomandat și tratament: deriva.

[]

Demult. Cînd încă mai visam cu ochii deschiși îmi închipuiam că locuiesc sub apă. Aveam o cupolă de sticlă ca cea de la Vulturul Negru și puteai intra dacă te transformai în abur. Pe toți cei care se aruncau de pe poduri îi prindeam în brațe și-i invitam la o cafea cu bacardi. Mda. Eram deosebit cînd visam cu ochii deschiși. Tot ce visam se scurgea prin orbite și devenea real.

[]

Doctorița coordonatoare de la C.P.U are frisoane și grețuri. Așteaptă un copil. Nu prea poate să vorbească despre raportul de gardă. Doar o femeie care a murit de hipotermie. Încă una. Cobor scările fredonez.. Sometimes i feel like a don.t have a partner.
Oamenii trec pe lîngă mine ca niște vagoane de tramvai pe care tocmai l-am pierdut. It.s hard to believe that theres nobody out there. Soarele răbufnește pe cer ca o hemoragie.