Punte între subiecte.
Nu-i greu de constatat că mozaicul de față se înnoiește atât cu aspecte din titlul sus arătat, cât și cu noi implementări artistice după cum urmează:
-extinderea dialogului artistic cu surse și resurse umane, culese din orizontul Agoniei.net.
-completarea în următoarele părți cu piese și imagini artistice din filmologia lui P.N. Mihail (Nicomah)
-completarea următoarelor părți cu piese și imagini artistice din toate episoadele de divertisment ale telenovelelor „Inimă de țigan „ și „Regina”, care are 155 de episoade și care este o nouă punte de intrarea filmologiei în mozaicul românesc.

Aforismele Danielei Goea pe Agonia.net în 3.11.2009
-Filozoful spune ce gîndește, poetul ce simte, iar omul de știință îi contrazice pe amândoi.
-Cea mai sigură cale de a uita de un necaz, este să dai peste altul și mai mare.
-Oare ce este mai meritoriu, să ai calități, sau să nu ai defecte?
Punte între subiecte.
Aș fi putut să-ți răspund prin câteva scurtisime, din cele răspândite în textele și părțile arătate.
Aș fi putut să-ți indic câteva texte, să-ți culegi singură scurtisimile, să le selectezi și să le proiectezi pe ținte și imagini artistice.
Este prea puțin pentru stilul și arta condeiului tău. Pentru ca să faci relații și corelații între toate subiectele, ți-am așezat în această punte, trei texte de mare ajutor, și anume:
-Mozaicul în arta contrastelor
-Simfonia verde a peisajelor și
-Incursiune în imperiul insectelor.
Toate se referă la farmecele naturii și au mare legătură cu peisajul fermecător descris de tine în subiectul: Africa.
După cât se vede în titlul mare, nu m-am referit doar la teribilismele oamenilor de știință în agresarea naturii, ci și la politicienii de astăzi care au adus haosul și agresează civilizația. Este o lucrare de context, de corelație, etc..

Replici la textele tale.

Filozoful și filozofia
Filozofia este arta gândului, ea se joacă cu doctrinele care apar și dispar după necesitățile sociale, are la bază lecțiile bine învățate pe dinafară care sunt de fapt bine învățate pe dinăuntru, și care nu te lasă să greșești.
Filozoful este un artist al gândului, a cărui artă nu se măsoară nici cu balanța, nici cu cântarul electronic, nici cu simțurile, ci pur și simplu cu cunoașterea ei.
Cei care n-o înțeleg, spun că este o porcărie, iar când încep s-o înțeleagă, spun că este o bijuterie.

Poetul-poezia
Dacă pentru filozofie este nevoie de vocație, pentru poet este nevoie de talent, de organe senzitive foarte dezvoltate, de muze care se simt dar nu se văd, de încărcare emoțională, de muzicalitate, de poantă, de etică și estetică și altele, el este un inginer al sufletului omenesc.
El n-are nevoie de precizia și arta omului de știință, dar paradoxal, când te gândești că și eu sunt tot inginer, asta explică de ce nu mă dă talentul afară din casă.

Oamenii de știință care distrug natura
Dacă oamenii de știință nu pot stăpâni natura, ei s-au divizat în două categorii: unii o ajută, dacă și cât pot, alții o asasinează. Așa se face că asasinii ei au adus în natură războaie acide, atomice, tectonice, atmosferice și pluviale, electronice, biologice, bacteriologice dintre care
gripele moderne care răresc populația și distrug natura.
Acești corifei ai asasinării naturii n-au ajuns încă să distrugă arta, cultura și poezia, că nu se pricep deloc.
Așa că nu fii disperată fata tatii, pe acestea ni le distrugem noi, și mai ales cei lipsiți de talent, care suferă de complexul inferiorității, și care nu creează nimic.
Cine crede că are merite și n-a cunoscut invidia, n-are nici un merit, așa că Dana dragă, nu căuta asasinii poeziei tale în oamenii de știință, nu te teme de ei.

"Cea mai sigură cale de a uita de un necaz, este să dai peste altul și mai mare."
Concluzie absolută
Nici dacă pleca de la un geniu, nu era alta mai clară, mai concisă și plină de adevăr. Aforismele tale ca și cel de față, eu le-am numit scurtisime, iar scurtisimile mele le găsești pe Agonia.net. În replicile pe care ți le dau, n-am folosit niciunul din aceste scurtisime, ci altele ad-hoc.
Ca să nu crezi că intenționez să te ciugulesc, îți fac mai jos o notă de fundamentare, cu care eu m-am persiflat, numind-o teoria chibritului, și prin extensie, a necazurilor.
Miezul problemei.
Se știe că cine are talent și-n filozofia asta pe care-o faci tu, scrie bine și pe cracă, și-n spital, și-n arestul poliției, oriunde și oricând, dacă-l ajută muzele și substanța cerebrală, iar pe tine te ajută și de aceea te-am declarat artistă a condeiului.
Se mai știe că orice necaz nu vine singur, ci vine în stoluri, ca păsările migratoare.
O să vedem mai jos că și aceste necazuri au rosturile, locurile, scopurile și ambianța lor, și paradoxal, ele aduc cele mai multe bucurii.
Bucuriile care-ți cad din cer, din cadouri, din privilegii, din învârteli, etc, sunt de mai mică intensitate decât cele pe care le obții din învingerea acestor stoluri de necazuri, care intră în peisaj în ordinea firească și care atunci când nu le avem, le regretăm, avem nostalgia lor, iată de ce:
Când învingi un necaz, te pregătești sufletește, te încarci energetic și emoțional , pui mai multă substanță cenușie, abilitate și strategie, numai așa le poți învinge, și poți obține acea imensă bucuria a învingerii lor.
Se zice că omul ține minte, și ține bine minte, primul și ultimul necaz, ca și prima iubire care are poezia și farmecul ei. De aceea, când te ocolesc necazurile, te cam ocolesc și oamenii care-ți produc necazuri, nu mai reprezinți aproape nimic, și atunci înțelegi că extazul a fost bucuria învingerii lor, iar ieșirea din peisaj, agonia.

Legea contrastelor
Un adaos la teoria chibritului
Am folosit acest termen, pentru că dincolo de umorul pe care-l avem sau nu, nimic nu merge fără subtilizarea anumitor esențe. Se spune că esențele tari le găsim în sticluțe mici. Cu această punte mă introduc iar în acea teorie a chibritului, cu argumente mai sentimentale și nu lipsite de poezie.
Teoria necazurilor sus arătată, intră și ea într-un context mai larg în toate artele, iar artele se exprimă prin legea contrastelor cu arcușul, penelul, cu vocea și cu multe altele.
Această lege a contrastelor se exprimă mai plastic de catre artiști, prin cascadă, dau doar un exemplu:
-armonia, farmecul muzicii, au la bază contrastele dintre octavele înalte, notele joase și surdina, așa încât din sunetele cele mai diferite obținem tonurile cele mai armonioase.
Pentru a obține contraste, tot ca la înfrângerea necazurilor, ne încărcăm cu imaginație, cu emoție, cu eleganță și cu multe altele, iar bucuria efectelor lor este tot așa precum și bucuria înfrângerii necazurilor de care am mai vorbit.
Acum mă persiflez din nou și conchid că această teorie a chibritului a fost doar o strategie ca să nu mă persifleze alții.
Ba mai mult, un prilej de atragere a partenerilor de dialog, și nu oriunde, ci în perimetrul mozaicurilor.

“Oare ce este mai meritoriu, să ai calități, sau să n-ai defecte? “

De data asta te-am prins Dana, ești o neprihănită cum am mai spus, uneori și cu naivități, iată de ce:
Nu există oameni care să aibă numai calități, cu sau fără defecte.
Există oameni cu interese, cu sentimente, cu multe altele și fiecare își are scara lui de evaluare și criteriile care-i convin. În acest uriaș lanț de confuzii, de contradicții și de interese, nu cred c-aș putea să-ți dau cel mai bun răspuns, este atât de complicat încât mă abțin.

Un adagio general.
Am arătat la început, că o parte din oamenii de știință agresează natura, deci indirect și civilizația, iar politicienii de azi sunt asasinii civilizației umane cărora le-am dedicat cîteva strofe comprimate liniar, citez:
Nu faceți lupte-ntre palate/ Nu vă luptați între confrați/ Nu fiți așa de căpcăuni/ Și nu uitați, sunteți români!
Pe-al nostru steag e scris unire/ Unire-n cuget și simțiri/ Nu duceți țara la pieire/ N-o despărțiți cu uneltiri.
Treziți-vă din violența/ În care-acuma vă scăldați/ Creșteți copiii cu decență/ Și fiți acum civilizați.
Nu duceți viață de horror/ Nu vă purtați ca-n abator/ Fiți oameni drepți și fiți mai buni/ Și nu uitați, sunteți români!
Ducă-se vrajba pe pustii / Nu faceți două Românii/ Nu fiți așa de căpcăuni/ Și nu uitați, sunteți români!

Concluzie
Sunt imens de bucuros că acum, când am terminat această lucrare, yankeii au dat primii semnalul renunțării la securea războiului, la violențe și la multe altele, moment în care lucrarea de față și-a găsit oportunitatea.