Puțin răgaz, puțină strategie

Criterii globale de fundamentarea lucrării

Lucrarea de față nu este doar una de imaginație, ci una care se bazează pe surse informaționale, are la bază filozofia, doctrina, artele comparative și de contact ale lui Ștefan Zveig și Georges Cuvier prin operele:”Orele astrale ale omenirii”, “Teoria catastrofelor “ și “Omul ființă necunoscută” a lui Alexis Carrel.

Paradoxuri
Deseori, oamenii cei mai bine informați și intenționați sunt mai puțin luați în serios decât cei tupeiști, teribiliști, grosieri. Cei care sunt în a doua situație și-ar merita soarta să intre în asemenea capcane, nu și eu care n-am greșit în fața nimănui, nici a lui Dumnezeu.

Primele capcane-primele ore astrale.
31.08 1960.
La data arătată, hazardul mi-a dat două lovituri care au constituit orele astrale ale momentelor jos menționate:
-într-o singură noapte am avut o explozie psoriazică ce mi-a schimbat toate traiectoriile vieții.
-acel moment mi-a creat al doilea impact și anume: divorțul brusc cerut de soția mea, pe care instanța l-a aprobat din prima înfățișare(ușor de intuit restul).
Psoriazisul generalizat de care sufăr este o boală de piele urâtă de care nu se moare, dar mori cu ea și din care dimineața adun un lighean de cruste greu de suportat atât pentru mine cât și pentru cei din jur.
Fosta soție a invocat că-n patru ani de căsnicie nu i-am putut dărui un urmaș, ceeace era corect, fapt pentru care instanța a dispus și o probă biologică la Institutul Medico-Legal, care mi-a pus concluzii de veche sterilitate.

Urmarea
Instituția unde lucram mi-a acordat de urgență o garsonieră, unde am început un regim de singurătate a cucului.
Mi-am găsit un refugiu în munca mea de cercetare care mi-a adus rezultate bune, nesperate. Mâncam atunci la o cantină excepțională a editurii Scena și Ecranul, editură care avea și un club unde-mi făcusem un cerc de prieteni și veneam acasă la ora 24,00.
În aceste condiții, nu-mi cunoșteam și nu mă cunoșteau vecinii, excepție făcea soția mea cu bon de mână de atunci, o creștină care-mi supraveghea garsoniera, fiind tentată de telefonul pe care ea nu-l avea(și de aceea avea sindromul telefonului ) și la care stătea veșnic priponită,acesta fiind imensa ei pasiune.
În felul acesta mi-am diminuat starea de singurătate, aveam un câine de pază la domiciliu, sau metaforic vorbind, bodyguard-ul garsonierei mele. Era o femeie mai în vârstă decât mine, care-mi spunea în glumă: mamă dragă, ești proprietatea mea, în această casă nu intră altă femeie, era ziua în care împlinisem 30 de ani.

Semnificație biologică
Se știe că sterilitatea, care înseamnă pierderea capacității de procreere masculină, nu înseamnă și pierderea bărbăției individului. Se mai știe că și apariția andropauzei care se manifestă tot cu pierderea capacității de procreere, nu înseamnă și pierderea capacității intelectuale, a creației, etc., și că funcția creează organul, așa încât unii au ajuns la performanțe chiar extraordinare până la intrarea în Alzheimer.
În refugiul meu, mi-am căutat compensare în lectură și cercetare și am compensat cât am putut deprimarea arătată. Asta mi-a dat echilibrul interior. Dumnezeu mi-a păstrat nevătămată "bibilica", totdeauna și peste tot.

Punte între subiecte
Uneia dintre vecinele mele de cartier i-a atras atenția psoriazisul de pe fața mea, ocazie cu care a aflat câte ceva despre mine, mai ales că nu eram însurat, dar nu știa că am un câine de pază acasă, femeia mea cu bon de mână pe care am s-o numesc în partea umoristică, bodyguard-ul casei mele, care se străduia s-o facă și pe sora medicală,atât cât se pricepea. Avea niște naivități medicale de grădiniță, deaceea-mi zicea" că sunt proprietatea ei".

Altă punte între subiecte
S-ar putea să am norocul ca ei, cititorii mei, să înțeleagă că nu sunt un condeier urechist, că nu scriu pe imaginație, după pofte sau toane, că-mi iau în peisaj ținte vii și persoane autentice.
În finalul lucrării le-am rezervat o pagină de umor special, acea pagină care a reprezentat pentru mine ultimele ore astrale, ieșirea din capcanele pe care nu le-am meritat.
Cu această pagină umoristică mi-am făcut o apărare beton la Tribunalul Suprem, când Dumnezeu m-a scos din aceste capcane.
Îi rog deasemeni pe cititorii mei și chiar îi rog foarte mult să-mi rabde și fundamentarea juridică, fără de care n-ar putea să savureze imensa prostie care dă fisuri. Este vorba de viitoarea reclamantă de atunci care a tras minciuni cu mitraliera, de fiecare dată, altele. O adevărată bufonerie, care i-a fost fatală la Tribunalul Suprem.

Decretul Consiliului de Stat 770/ 1966 privind întreruperile de sarcină
Decretul cu pricina nu admitea întreruperea sarcinii decât în cazurile în care sarcina punea în pericol viața femeii, sau suferea de o boală gravă cu transmitere ereditară, de invalidități grave psihice, fizice, sau dacă femeia depășea vârsta de 45 de ani, sarcina era urmarea unui viol sau incest.
Decretul nu făcea nici o excepție la fete minore, studente, prostituate și imensa masă pestriță de femei nemăritate care până au căzut pe bec cu decretul își schimbau bărbații mai des decât ciorapii.
Oricât ar părea de ciudat, se ajunsese cu aberația ca în rest, toate femeile care nu-și cunoșteau tatăl copilului să poată chema în judecată pe unul sau mai mulți bărbați cu care au avut relații de durată sau întâmplătoare, încât s-a ajuns și la situația ca unele mămici să obțină legal paternități paralele la mai mulți bărbați pentru același copil.
Institutul Medico-Legal primise ordine să desființeze metodologia lui Mina Minovici în care paternitatea putea fi exprimată nuanțat: imposibil, improbabil, puțin probabil, etc.
Prin acest ordin, medicina legală a celui mai strălucit om de știință a fost aruncată la coș, iar primul pârât era primul tată în expertizele medico-legale, concluzia invariabilă era: pârâtul poate fi tatăl copilului ca oricare alt bărbat. Formula „ ca oricare altul” îi da posibilitate instanței să stabilească paternități multiple pentru acest copil.

Aranjamente politice în diagnosticarea cu: incapacitate de procreere

Dincolo de prevederile decretului, Institutul Medico-Legal avea ordine să desființeze probele celor inapți de procreere prin transformarea sterilității, sau a infertilității diagnosticate cu formula: pârâtul are posibilități reduse de procreere, ajungându-se astfel la concluzia că și cu posibilități reduse de procreere, acel bărbat poate fi tată ca oricare altul, și acel altul, probabil fante, se plimba liber și nevătămat, fie pentru că era minor, fără salariu, sau pur și simplu necunoscut, pentru că reclamanta înșelase mai mulți bărbați.

Proba cu ADN
Deși proba cu ADN era o probă nou înființată care excludea de la paternitate bărbatul care nu era tatăl copilului, statul nu avea asemenea interese și a desființat-o. Desființarea ei a lăsat posibilitatea ca unele femei să vină c-un pluton de pârâți din care să i se aleagă unul care i se potrivește. Concluzia era că fiecare poate fi tată ca oricare altul.

Sindromul vânătorilor de tătici
Toate femeile fără căpătâi ai căror bărbați fie nu-i cunoșteau, fie n-aveau salariu, din care rezulta o pensie mică, făceau vânătoare de tătici cu salariu rentabil.
Pe poarta IML, aproape că nu lipsea formula din infernul lui Dante:
„ voi que entrate, lasciati ogni speranța”.

Va urma