Doamna Bovary
"Într-o zi sosi pe la ora 3; toată lumea era la câmp; intră în bucătărie, dar la început n-o zări pe Emma. Obloanele erau trase. Pe masă, muștele se urcau de-a lungul paharelor din care se băuse și bâzâiau înnecându-sa în cidrul rămas pe fund. Lumina zilei care pătrundea prin hornul căminului, catifelându-i funinginea de pe placa de deasupra, albăstrea puțin cenușa rece. Stând între fereastră și vatră, Emma cosea; nu avea nimic pe cap, iar pe umerii goi se vedeau mici broboane de sudoare. După cum era obiceiul la țară, îi oferi ceva de băut. El refuză, ea stărui, și în cele din urmă îl pofti râzând să ia un pahar de cidru. Se duse deci să caute în dulap o sticlă, luă două păhărele, pe unul îl umplu ochi, turnă un pic și-n celălat și după ce ciocni, îl duse la gură. Cum păhărelul era aproape gol, își lăsă capul pe spate ca să bea și, așa, cu capul dat pe spate, cu buzele țuguiate, cu gâtul întins, râdea că nu simte nimic, în timp ce cu vârful limbii trecut printre dinții ei delicați lingea încetișor fundul paharului."
Așadar,vă invit și mă invit, să punem pe aceeași traiectorie, umorul peisagistic din partea V-a bis: "muștele", muștele lui Filip Tănase trimise mai sus și muștele din paharul de cidru al lui Flaubert.