„Cerul pare să cadă peste noi cu puterea lui alb-albastră. Nimic nu-l mai poate opri. Va cădea? Aceasta e întrebarea? Nu! Întrebarea e când se va intâmpla marele dezastru...

Pământul pare să se despartă, ca o tristă perehe bătrână, înghițând în eltoată lumea, în negrul absolut. Cum va fi? Nu e aceasta întrebarea;întrebarea e cum ne vom simți.

Focul care arde în noi, va arde toată natura care mai trăiește, topind și metalul și viața din el. Nu va mai fi decât viață topită ce va curge pe dealuri. Oare vom supraviețui? Nu e aceasta întrebarea, ci cum ne vom simți.

Apele Nordului își vor împreuni puterea cu apele Sudului prinzându-ne ca un ciocan care bate fierul deasupra nicovalei. Apa ne va zdrobi oasele așa cum noi zdrobim frunza ofilită sub talpa uriașă a umanității.vom putea supraviețui? Poate că aceasta e uriașa și totuși neînsemnata întrebare.

Toate se vor întoarce împotriva noastră. Cerul va cădea peste noi, ucigându-ne sub puterea criminală a boltei înstelate; pământul îi va înghiți pe cei care cred că pot să scape...focul naște foc, cerul ne cheamă la el, dar în pământ ne întoarcem ca să creștem apoi când ne va uda oceanul plutitor. Iar întrebările sunt: CE ESTE ACEASTA și VOM MAI EXISTA?"