Media nu pierde ocazia să ne reîmprospăteze memoria cu secvențe glorioase din viața lui Ceaușescu. Ar fi împlinit 91 de ani. Dictator odios pentru unii, conducător iubit pentru alții, stejarul din Scornicești rămâne un personaj controversat, dar client al manualelor de istorie până la plus infinit. A sfârșit asasinat într-o sfântă zi de Crăciun, (mare păcat ne-am făcut) împreună cu inculta sa consoartă, Leana în folclorul popular, chimistă, academician cu 4 clase. Istoria, cartea de căpătâi a neamului, devenită simplă cocotă naționalistă în comunism și chinurile românilor au fost într-un final răzbunate.

Am respirat și am îngurgitat sloganuri penibile, am aplaudat alături de turmă, am tremurat, am suferit, am urât. După un scurt intermezzo de dezgheț, cam doi ani premergători vizitei din China anilor 1970, în care mastodonți industriali energofagi și ghetouri urbane cu blocuri impersonale răsăreau ca ciupercile după ploaie, a urmat epoca aberantă a cultului personalității. Epoca de aur, epoca socialismului multilateral dezvoltat în care am dobândit statutul de simple marionete, animale flămande hrănite pe cartelă, înghețate fizic și spiritual, claustrate în țarcuri ghimpate, producătoare de vocalize la comandă, posesoare de creiere dezinfectate în doctrina marxistă a materialismului dialectic(Isus evreu, Marx evreu, ce ne mai rezervă viitorul oare, în privința filozofiei maselor?) și vaccinate ceaușist, împotriva capitalismului inuman și decadent.

Proverbialul umor mioritic a fost antidotul comunismului, medicamentul care i-a salvat pe români de la nebunie. Bancurile cu Bulă, vorbele cu subînțeles ce luau în răspăr totalitarismul, răspândacii antisistem care manipulau cu abilitate zvonuri binefăcătoare, informațiile homeopatice ale Europei Libere, aluziile la neștiința și la răutatea cuplului ceaușist erau nelipsite de la cozile reptilice, în anostele tramvaie și troleibuze, în metrou, în școli, în instituții, în casele celor săraci cu duhul, dar și în cercurile intelectuale, la secu sau chiar în anturajul tinerilor teribiliști ai protipendadei comuniste.

Profesor debutant de geografie, la o bere leșioasă, într-o după amiază comunistă de duminică, prin 1983, la terasa Restaurantului Cetății l-am ascultat pe Dalea, dizident provincial, profesor de fizică, ce fredona în surdină acompaniat de câțiva răsvrătiți:
N-avem bani, n-avem mâncare
Dar avem canal la Mare,
Să se plimbe cu bărcuța
Ceaușescu cu Lenuța.

Emisiunile TVR durau în ultimii ani ai regimului comunist 2 ore și erau garniste doar cu informații dedicate ceaușeștilor și marilor realizări comuniste.Totul era cenzurat.În popor, nea Nicu era considerat în derâdere, cel mai important erou al românilor, fiindcă desăvârșise unirea unirilor: unise telejurnalul de seară cu telejurnalul de noapte. Păduri de antene ciudate sau lighene de aluminiu săgetau orizonturile roșii pacepiste, ajutându-i pe mărginași să șutească semnal tv de la bulgari, sârbi sau unguri.
Mai rău de-așa, nici că se putea!

Ceaușismul a fost o epocă a dezumanizării, a îndoctrinării ideologice, a fost o epocă a rușinii, pe care responsabil trebuie să ne-o asumăm. La un moment dat, cizmarul în megalomania sa se visa laureat al Premiul Nobel pentru pace. Avea impresia că prin discursurile sale agramate în care cerea ca popoarili să se unesacă și armili să tacă, va reconcilia lumea arabă(căreia îi vindea arme pe sub mână) cu Israelul. A fost o perioadă în care au continuat la un alt nivel, cel psihologic, reeducările scabroase începute la Pitești, reeducări prin care am devenit unicat mondial ca metode barbare de coerciție a ființei umane.

Sunt presupuneri că în lagărul de la Târgu Jiu, între Ceaușescu și Dej ar fi fost ceva relații homosexuale. Presupuneri doar, crimele comuniștilor sunt însă reale!

Am fost educat și am educat la rândul meu ca profesor în spiritul totalitar al comunismului! Ce a fost a fost, suntem tentați să spunem, dar nu trebuie să uităm; nu avem voie să îi neglijăm pe acei martiri care au fost torturați și s-au jertfit pentru libertatea noastră. Chiar dacă speranțele au fost mari și prezentul este încă un surogat comunist la nivelul clasei politice, să nu uităm că putem gândi liber!
Este extraordinar !