Capitolul I În care se arată mirarea, disprețul și chiar indignarea unor persoane grave, întrebate fiind dacă mai citesc din când în când o carte de Jules Verne.

Capitolul II În care se vădește că totuși, deasupra noastră, a tuturor, printre crengile unui arbore veșnic, stăruie încă surâsul Pisicii de Cheshire.

Capitolul III Peste care nu se poate trece decât cu ajutorul unui covor fermecat.

Capitolul IV În care, o dată ajunși, ne apucăm cu mic cu mare să căutăm comori ascunse-n locuri pustii, dar nu găsim nimic. Cât de triști suntem după aceea. Cum ne consolează Contele de Monte-Cristo.

Capitolul V În care autorul, cu brațul drept zdrobit de-o archebuză, își continuă cu și mai multă înflăcărare Opera. O pară magnifică.

Capitolul VI În care: "Hm, miroase a spiriduși!"

Capitolul VII Pe care nu-l putem citi, fiind invizibil. Dezastruoasa renunțare la lectură. Hobbitul Bilbo se opune.

Capitolul VIII În care frații Grimm beau hidromel cu Frații Barbarossa. Puțină Zmeurologie.

Capitolul IX În care sosește cu-aeroplanul însuși domnul Antoine de Saint-Exupéry mustrându-i din carlingă cu degetul pe cei ce au uitat de Micul Prinț.

Capitolul X În care autorul, luându-și rămas bun de la fiecare, încheie Nemaipomenitul roman și pornește, plin de îndrăzneală, pe-un galion pictat în ocru, spre noi și întortocheate aventuri. "Piticul cât trăiește speră..."