Afară este noapte, dar eu cred că te înșeli, căci monstrul cel negru ți-a acoperit vederea. Da, a coborât din cer pe niște aripi de porumbel. Vroia doar pace inițial, dar a descoperit că trebuie să învețe să coasă. Normal, cine crezi că o să repare toate jucăriile stricate?...

Un val fără un val călare pe un val. Ce credeai? Doar ți-a zis bătrâna că mereu suntem singuri.

Mai ții minte numărătoarea din lemn? Așa se numără totul: o viață, o secundă, un pește. Ah, iar le-am încurcat, trebuia să pornesc de la zâmbet. Un zâmbet se rostogolește pe deal. Fugi repede să prinzi porumbelul. Uite, aici este o fântână cu maci în jur.

Bineințeles că îți este somn, doar ești prea mic pentru toată povestea. Un câine ți-a șoptit un secret. De ce ești sceptic, doar știi că mai este puțină înghețată. Da, e cam portocalie, nu știu ce să îi mai fac. Am încercat să o întind la soare, dar se micșorează din ce în ce mai mult până se face sferă. Strălucește uneori, numai atunci când înoată fluturii, și se dă de-a dura până ajunge dincolo. Ah, iar mi-a scăpat printre degete, la fel ca timpul.

Nu-ți face griji, mai am destulă sfoară. Acolo, lângă casa veche este un gard. Va ține timp îndelungat, tocmai atât cât ai nevoie ca să mai sari o dată pe un val. Cel mai din spate, puțin movuliu așa. Are formă de uliu, dar sigur este un cal.

Nu-i nimic, îți trebuie doar jocul. Sunt sigură că bătrâna ți-a dat sacul fermecat. Atunci, ce mai aștepți, totul este pregătit. Vai, era să uiți amintirea agățată în cuier. Să pornim înainte deci, cu pași de furnică. Așa se reface tabloul prăfuit. Întâi sufli, apoi zbori cât mai repede prin labirintul din gradină. Și ține minte acum secretul câinelui, toți pot să numere, dar numai o dată.