Ne-am așezat la o masă din colț de lângă fereastra cu vedere în stradă. Un băiat tânăr ce poartă pantaloni negri, cămașă albă desfăcută la primii doi nasturi, ne-a adus meniurile și ne-a spus că putem comanda numai de băut. Bucătăria era închisă. Am văzut fața ei dezamăgită și mi-am simțit stomacul înfometat.

- Atunci o să ne aduceți două beri și un bol cu alune, vă rog
- În regulă
- Ce faci? Vreau să mănânc, m-a întrebat mirată, ridicând sprâncenele negre, frumos pensate
- Vin imediat Lady Ashley, bea din bere și mănâncă niște alune, i-am spus zâmbind. Am sărutat-o și m-am ridicat de la masă.
- Unde pleci Jake? A întrebat amuzată, dar îngrijorată în același timp.

Eram Jake Barnes, un ziarist fără prea mult succes și ea era Lady Asheley, moștenise averea lordului mort. Ne jucăm de-a Americanii la Paris. Am traversat strada. Înainte să intrăm în restaurant, am văzut un fast food deschis lângă o cofetărie. Am comandat doi hamburgeri fără ceapă și un sendviș cald cu șuncă și cașcaval. Am așteptat patru minute. Am luat pachetul și m-am întors la restaurant. Când m-a văzut cu o pungă în mână, însoțit de miros de carne, a zâmbit fericită și mi-a tras scaunul, să-mi facă loc să mă așez. Ne-am băut berile repeziți de foame și am luat alunele cu noi, într-un șervețel. Am plătit și am ieșit. Am cumpărat o sticlă de cola de la un magazin non-stop, apoi ne-am așezat pe o bancă, lângă un stâlp, luminată de un bec. Am mâncat, zicând amândoi cât de bună era cola aceea rece și acidulata, iar hamburgeri calzi erau fantastici. Am rămas acolo puțin după miezul nopții, privind cerul înstelat.

- Mâine ne sculăm de dimineață și mergem în excursie pe munte. Știu eu un traseu care nu este greu.
- Tu ești ăla care obosește repede, nu eu, a spus ea încrezătoare
- Este o poiană drăguță acolo și un izvor rece
- Ah, putem să facem picnic. Întindem un cearceaf pe iarbă verde, mâncăm sendvișuri, ascultăm muzică la casetofonul ăla mic. Bem apă rece de izvor... și vocea i s-a pierdut ușor, în timp ce legăna capul pe marginea spătarului, privind în sus
- Vin, bem vin... din ăla roșu, puțin dulceag și punem și apa de izvor, să țină mai mult, am zis și mi-am luat ochii de pe cerul întunecat, căutându-i privirea, dar ea nu s-a întors
- Da, într-adevăr, bună idee Jake, și mi-a căutat mâna
- După ce venim la apartament, mai lenevim puțin apoi ieșim și ne plimbăm prin oraș, apoi bem ceva la o cafenea, a continuat
- Sună excelent Lady Ashley
- Când ne vine foame, mergem și mâncăm la restaurant, am spus și eu și i-am sărutat obrazul
- Numai la mâncare te gândești, mi-a replicat ea râzând ușor
- Păi dacă mi-e foame
- Ah, atunci eu mănânc picioare de broscă și tu nu o să mă mai oprești, mi-a răspuns revoltată
- Bine, tu mănânci, nu te mai opresc. Asta dacă au picioare de broască.
- Dacă sunt bune, nu te las nici măcar să le mirosi
- Nici nu vreau. Dar dacă nu-ți plac, deși tot o să te prefaci că-ți plac, nu te las să mănânci de la mine.
- Foarte bine. Ne-am împreunat mâinile într-un salut. Ca și cum am fi încheiat o afacere sau am fi făcut un pariu. Nu am zis nici unul nimic câteva secunde, până când eu am continuat viitorul
- Mergem acasă, citim puțin, în timp ce bem o cafea rece
- Perfect Jake. O să fie o zi minunată, a spus ea pe un ton dramatic, vesel, împrumutat din filmele americane din anii 40-50.

Mai târziu am ajuns în pat și am stins lumina. Ea stătea cu capul pe umărul meu stâng, buzele atingându-mi pieptul. Am simțit-o tresărind înainte de a adormi complet.