Era tânăr și trist, avea curajul celui căruia orice i s-ar întâmpla, ar vedea în aceasta amprenta unui destin al cărui tragism îl resimțise uneori din plin, un destin contradictoriu, dificil de încadrat obiectiv… O alternanță obositoare a stărilor sufletești, consecință a unei percepții proprii a realității exterioare, dictată, în mare parte, de o sensibilitate exagerată și de reacții absolut neașteptate în fața întâmplărilor cotidiene. Un prizonier al propriei identități, pășind prin viață în speranța înțelegerii sau, măcar, a acceptării atâtor paradoxuri. Un suflet trist și exuberant în același timp, un joc infinit al bucuriei și al melancoliei, contopindu-se și transfigurându-se în paradisul sau, câteodată, în infernul unui univers închis…