Orele 7 și 18 minute. Dimineață soioasă de toamnă. Câteva domnițe pricăjite au scos sacoșele din sertare și au luat-o spre piață. Cum plouă mărunțel, și-au tras pe spate câte un parpalac gri și pantofi cu tocuri Epa, rezistenți la bălți. Dom' Profesor își verifică dantura albă, așează lunetele pe nas, preia diplomatul hărțuit de experiență și pornește la drum cu ghete proaspăt cremuite. Bine măcar că nu-i frig. Un individ îi taie calea, privindu-l prin ochelari încruntați, negri cu rame albe. Din spatele său, un ins își ridică de pe cap șapca de piele. În mod bizar, o domnișoară îi zâmbește într-un colț al gurii.Un moșneag trage după sine un cărucior cu saci de grăunțe și și-a legat pantalonii cu sârmă. De sus, din cer, ciorile anunță o altă eră. O doamnă plinuță dă peste el, din greșeală. "Pardon!" șopti dom' profesor și se strecoară prin mulțime. A ajuns la piață. Câteva tarabe au expus la vânzare roșii. Un câine mârâie la el, prevenitor. Mai bine dai peste oameni. Abia acum realizează că a uitat umbrela acasă, căci ochelarii sunt râuri de apă, ca un parbriz neprotejat. Ridici lunetele, vezi acum realitatea în față. Niște oameni cu chipuri senine râd la soare. De vină sunt pantofii pentru că nu ajungi la timp la școală. Îți faci drum cu coatele și înaintezi vertiginos. Probabil, diplomatul va fi și mai decojit. Până la următorul salariu.