În căminul studențesc era liniște. Era ultima zi de sesiune și unii plecaseră către case iar alții erau încă în examen. Și eu îl avusesem pe ultimul de dimineață; acum stăteam pe balcon și așteptam să vină cineva cu care să merg la o bere.
Pe alee am văzut apărând o făptură suavă, cu un păr auriu și crețuliu... Căra un rucsac imens, de parcă ar fi plecat în expediție. Am văzut-o oprindu-se la intrare și schimbând câteva cuvinte cu portarul. Apoi s-a așezat pe bancă. ”De ce nu?” mi-am spus eu și am coborât scările în grabă.
Fata m-a privit lung și eu pe ea.
- Sunt Doctorul, m-am prezentat eu. Fiindcă mă privea fără să-mi spună nimic, am continuat. Așa-mi spun prietenii!
- Angi, a spus făptura întinzându-mi mâna.
- Bem o bere? m-am trezit eu spunând iar ea a aprobat dând ușor din cap.
Chiar în clădirea căminului, pe o intrare de serviciu, niște întreprinzători postrevoluționari încropiseră o crâșmă, pe care au numit-o (cum altfel decât?!) ”la studenți”. O bere și-un rom eu, o bere ea, apoi două cafele și încă două beri și limbile ni s-au dezlegat de minune.
Fata era sora unei colege de la etajul doi și își propuseseră să plece la munte în vacanța de după sesiune. Ea nu era studentă. Absolvise liceul în toamna ce tocmai a trecut, dar n-a reușit la medicină. De-asta se și uitase ciudat la mine când m-am recomandat ca fiind doctorul.
Când alți și alți colegi au poposit în crâșmă, epuizați după ultimele examene, unul a dat tonul chefului. A scos boxele mari pe hol și Metallica a început să răsune antrenant pe holuri. Majoritatea celor din cămin eram rockeri și muzica nu putea fi alta.
Pe ”Nothing else matters” am invitat-o pe Angi la dans. Eu ușor încălzit, ea veselă și frumoasă, eu tânăr, ea și mai tânără... nu ne-a trebuit prea mult ca pașii dansului să încetinescă până către static, poziția mâinilor să se schimbe în îmbrățișare și gurile noastre să se caute pătimașe. Un coleg de cameră, ce era iubitul surorii lui Angi mi-a făcut cu ochiul. Sora lui Angi ne zâmbea și ne-a făcut un semn cu mâna, ca o încuvințare. Jumătate din noapte ne-am petrecurt-o dansând, bând și sărutându-ne.
Când s-a spart cheful ne-am retras în cameră. Colegul meu a spus că merge să doarmă la prietena lui. Altul că se duce să mai bea ceva cu nu-știu-cine. Rămas singur cu Angi am început (de altfel, continuat) să ne sărutăm. Când gura-mi pofticioasă a început să-i caute sânii, când măinile-mi fremătânde căutau bucuria atingerii trupului ei tânăr, când respirațiile ne erau din ce în ce mai sacadate, la casetofonul din cameră, după Def Leppard, Iron Maiden și Nirvana, i-a venit rândul lui Bon Jovi cu superba Woman in Love. ”Parcă e cu dedicație” am gândit eu anticipând bucuria contopirii trupurilor noastre.
Atunci Angi s-a oprit. Nu m-a mai sărutat. M-a împins delicat și s-a ridicat din pat.
- Þi-e sete? am întrebat-o gândind că poate desface o bere, o bem repede împreună și continuăm de unde rămăsesem.
- Nu, a spus ea sec. Apoi privindu-mă îndelung, ca mai devreme la intrarea în cămin și cu un ton în glas ce trăda parcă și regretul, m-a lămurit. Nu mi-e sete. Doar că nu mă culc cu tine!
Văzându-mă uluit și răvășit s-a apropiat de mine, eu stateam pe marginea patului, ea în picioare, m-a îmbrățișat și rotunjimea fermă a unui sân mă apăsa dulce pe obraz de credeam că joacă un joc de suprastimulare a dorințelor. Apoi s-a îndepărtat de mine.
- Îl iubesc și tu nu semeni cu el... îl iubesc pe Jon Bon Jovi, a spus fata și a ieșit din cameră.