agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-26 | [This text should be read in romana] |
Paul si Rachel,doi tineri ce doar au terminat liceul,si-au cumparat o casa in mijlocul
unei paduri sa locuiasca acolo pe perioada verii. Si-au luat lucrurile necesare din vechea casa din New York si au pornit cu masina lui Paul la drum. Drumul a fost destul de lung,dar se bucurau de imaginile de natura care apareau inca de la iesirea din New York.Au ajuns la apusul soarelui cand era gata sa se intunece.Casa era inalta,alba aflata pe un deal inconjurata de copaci.Si-au despachetat lucrurile in noua casa,apoi au explorat un scurt timp prin ea.Mai tarziu au iesit afara sa priveasca privelistea placuta a naturii si semiluna ce se ascundea dupa nori. Dupa ce s-a lasat racoarea,s-au bagat in casa si in pat ascultand bataile vantului pana ce au adormit. Dimineata s-au trezit in zori,au mancat ceva sa-si potoleasca amandoi foamea,apoi au pornit la plimbare prin padure si peste dealuri. -E foarte frumos aici. spuse Rachel cu un zambet larg. -Stiu.Am putea sta aici tot restul vietii,dar vara e lunga si avem suficient timp. Cei doi ajunsera acasa la lasarea intunericului.Au intrat in casa,s-au pus la masa si au inceput sa mai discute cateceva pana cand ii luase somnul.S-au pus in pat privind unul la celalat.Nu dura mult si il somnul il fura pe Paul. Paul se afla pe un deal cazut pe iarba umeda si rece.Era intuneric,se putea vedea doar cu ajutorul luminii al lunii,apoi veni cineva sa-l tarasca.Era imbracat in haine rupte si negre ca ale unui vagabond si capul ii era acoperit de gluga.Culoarea pielii era alba ca laptele,degetele mainilor lungi si unghile ascutite.Paul nu putea sa riposteze deloc,nu avea un strop de energie.A fost tarat pana la un copac si il lega de copac strans cu o franghie respirand greu,iar tipul ce l-a legat pe Paul pleca. In partea dreapta,pe dealul de alaturi se vedeau zeci de persoane venind spre Paul. Cu cat veneau mai aproape cu atat se vazu ca nu-s oameni.Aratau exact ca tipul ce la tarat si legat pe Paul,pielea alba,ochii negrii incarcati cu rautate,dintrii ascutiti sangerand. Aratau ca niste demoni. Paul se speriase atat de tare incat s-a trezit din somn.A fost doar un vis, isi spunea el in gand incercand sa-si potoleasca bataile inimii.Se dadu jos din pat mergand afara sa bea cateva inghitituri bune de cafea,apoi dupa ce isi termina ultima picatura de cafea in racoarea noptii intra inauntru.Rachel dormea fara probleme.Se aseza incet on pat uitandu-se pe fereastra pana il luase somnul. -Trezeste-te prietene.zise Rachel zambind tragand plapuma de pe el. -Cat am d....,cat e timpul?intreba Paul speriatimtind ca a dormit zile si nopti intregi. -Nu conteaza cat e timpul,e important sa te odihnesti si daca vrei mai dormi.raspunse Rachel linistindu-l si sarutandu-l pe frunte. Paul nu simti nevoia de somn dandu-se jos din pat,insa ochii ii erau insangerati de parca nu ar fi inchis ochii toata noaptea. Era timpul pranzului.Paul se aseza la masa asteptand mancarea gatita de Rachel. Saturandu-si stomacurile,amandoi au iesit sa mai exploreze padurea si toata natura in care se afla.Iesind din padurea deasa,au urcat pe un deal,apoi pe altul si tot asa pana ce Paul se oprise brusc pe un deal in fata unui copac.Era dealul in care fusese tarat de acea creatura si copacul de care fusese legat in fata a zeci de creaturi,din cosmarul de noaptea trecuta. -Esti bine? intreba ingrijorata Rachel. Paul nu a raspuns dar a incuvintat din cap. La apusul soarelui si-au intors drumul spre casa.Timpul trecea repede chiar daca erau doar de cateva zile acolo.Au mancat tot felul de prajituri apoi s-au bagat in patul rece.Era ata de liniste in cat doar fosnetul crengilor batute de vant se auzea si apropierea unei furtuni. Paul era inca treaz cu privirea la fereastra.Vazu creatura demonica din acel vis timp de o fractiune de secunda atata timp cat a durat lumina produsa de fulger dupa care disparu.Paul crezu ca a fost doar o simpla viziune si adormise. Dupa mai putin de jumatate de ora ,se auzi doua voci care veneau dinspre subsol.Paul isi deschise ochii,Rachel dormea de parca nimic n-o putea sa o trezeasca,urmari sunetul vocilor si cobora in subsol. -Ii vom folosi pe cei doi pentru... -Liniste e aici.il intrerupse o voce ascutita pe cealalta. Cele doua voci se auzeau dintr-un radio vechi,prafuit care nu era conectat la nimic si nici nu avea baterii.Cum era posibil?Vocile se oprisera si incepu sa cante o piesa.Piesa era cantata la pian si era atat de placuta incat Paul nu se putea opri din ascultat,simtind fericire si tristete in acelasi timp.Dupa scurt timp muzica se opri si doua siluete aparu in fata lui Paul imbracati in costume vechi de prin anii 1750. -Ne tulburi linistea tinere.zise unul din ei. -Ce sa facem cu tine,tinere?intreba celalat scrasnind din dinti gata sa sfasie tot. -Nu stiu ce sa zic,eu locuiesc aici si ar fi bine sa plecati de unde ati venit.spuse Paul derutat. -Noi locuim aici si putem locui oriunde vrem si nu o sa ne poti opri orice ar fi. -Stim exact ce vom face cu tine,va fi un adevarat ospat. Auzind aceste cuvinte,Paul simti bataile inimii care-i cresteau treptat si fiorii reci pe sirea spinarii.Se gandi sa i-a radioul si sa-l sparga,probabil era un portal catre o alta lume,dar riscurile erau mult prea mari sa se apropie de radio care era pazit de cele doua fantome. Paul se intoarse cu spatele catre cei doi si urca incet cate o treapta incercand sa creada ca a fost doar un cosmar. -Unde te grabesti asa cand avem planuri mari cu tine,tinere?intreba unul dintre ei razand fortat. Paul nici nu calca urmatoarea treapta ca fusese luat de gat de unul dintre ei si aruncat cu brutalitate de perete lovindu-se la cap,cazand si pierzandu-si constienta. Se trezi legat de un copac pe un deal,la fel ca in acel vis si-l vazu doar pe unul din cele doua fantome pe care le intalnira in subsol. -Ce...ai...de gand...sa faci?intreba Paul cu greu tremurandu-i buzele. -Nimic,doar astept pana vin. -Cine? -Demonii. -Voi fi hrana pentru ei? -Exact!Gandesti bine dar tot mai ai de invatat,treaba e ca numai apuci sa inveti. -Rachel. -Stai linistit,e bine deocamdata,ma ocup de ea mai tarziu.Probabil viseaza ceva frumos in acest timp. Era inca mijlocul noptii,mai era ceva vreme pana in zori. -Stai departe...de ea. -Sigur,uite-i ca vin.Mult noroc tinere...si sa nu te agiti pentru ca nu le place,doar roaga-te sa mori ca mai repede.incheie fantoma discutia plecand. Erau aproximativi zece creaturi,demoni care aratau exact ca in visul lui Paul.Se apropiara incet de el ca si cum ii satisfaceau frica lui Paul inainte sa se hraneasca cu el.Unul din ei se apropie mai repede de el infigandu-i un cutit in piept.Paul simti o durere enorma crezand ca in cateva clipe sufletul ii va parasi corpul. Dupa cateva secunde isi facu aparitia un barbat cam de treizeci si cinci ani printre demoni aruncandu-i prin aer si lovindu-i oriunde se putea ,apoi cu o viteza neobisnuita ii luase cutitul din mana demonului care-l injunghiase pe Paul,infigand cutitul in capul demonului.Fara efort rupse franghia si-l elibera pe Paul. Totii demonii erau pusi la pamant,dar nu pentru multa vreme,unii din ei incercau sa se ridice.Strainul il ridica si-l puse pe umarul stang tinandu-l cu mana stanga si o lua la fuga. Alerga iute ca fulgerul. Sfarsitul primei parti |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy