agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-19 | [This text should be read in romana] |
Se îngâna ziua cu noaptea. Cornul lunii și stelele stăteau agățate pe cer, parcă nemișcate pe vecie deasupra casei "Gulag", iluminând-o misterios, ca într-o poveste cu Șeherezada. În tot cartierul nu se auzea nici un zgomot, măcar, așa cum s-a mai întâmplat, un pârâit - prrr… prrr… prrr… - de la vreo motocicletă condusă cu viteză nebună de un tânăr terbilist sau de la vreun autoturism la volanul căruia s-a urcat, într-o stare avansată de ebrietate, un domn burtos, respectabil, conștient că nu există în codul rutier marocan vreo infracțiune legată de alcoolemie în sânge, plecat de la unul dintre barurile din piața Mers el Kebir din apropiere.
Era liniÈ™tea dinaintea furtunii. Dintr-o dată s-a auzit un zdrăngănit de sticlă spartă - zdrang… zdrang… zdrang… O pală de vânt s-a strecurat printre străzile întortocheate È™i a trântit de trei ori cerceveaua lăsată deschisă a dormitorului lui Jorj, care a sărit din pat direct în papuci È™i s-a dus la fereastră. A deschis obloanele. Sus a văzut niÈ™te scame de nori, care veneau repede dinspre nord-est È™i ascundeau pentru câteva clipe sclipirile aÈ™trilor. Jos, pe gresie, papucii călcau pe cioburile de sticlă. "O fi vreo furtună la Marea Mediterană sau mai de departe, la Marea Baltică sau, de ce nu, la Marea Neagră, care la Casablanca se resimte doar ca o adiere de vânt", a fost primul gând al lui Jorj. A închis cu grijă obloanele, apoi cerceveaua fără geam È™i s-a întors în pat. Ar fi dorit să adoarmă, dar alte gânduri îl încercau: "Cioburile aduc noroc. O să curăț gresia dimineaÈ›a. Să fie acesta un semn al sindromului fesrestrei sparte pentru «gulagul din umbra palmierilor», că este începutul sfârÈ™itului, că voi pleca acasă?" Jorj a închis ochii È™i a intrat câteva minute în acea stare dintre veghe È™i somn, prielnică apariÈ›iei ideilor originale, după care, în sfârÈ™it, a adormit. A început a visa frânturi din prima zi, când a ajuns la Casablanca. Un avion "TU 154" al companiei "TAROM" l-a adus pe aeroportul "Muhammad V". Nu s-a simÈ›it dincolo de Cortina de Fier decât după ce a părăsit pista aeroportului "Schönefeld" din Berlinul de Est, unde cursa regulată BucureÈ™ti – Casablanca a avut prevăzută o escală. Doar ziarele "Scânteia" distribuite gratuit cu fotografia pe jumătate de pagină a lui CeauÈ™escu i-au mai domolit bucuria. Impresia de "mare realizare a construirii socialismului", pe care a căpătat-o la aeroportul "Otopeni", s-a estompat complet, când a văzut omologul din Casablanca, a cărui construcÈ›ie a fost începută în 1943 ca bază militară de către americanii, care, până la urmă, în 1963 au părăsit-o. Când a ieÈ™it din aeroport, orizontul era ascuns de o vegetaÈ›ie exotică, mediteraneeană, în tonuri de albastru, roz È™i violet, cu accente de galben È™i alb. Un autocar a dus tot grupul de profesori români până la hotelul "Moussafir", situat la nici zece metri depărtare de gara "Casa - Voyageur". ÃŽn curte a văzut câțiva palmieri superb întreÈ›inuÈ›i È™i un gazon impecabil. Totul a fost gratuit, cazare È™i masă, timp de o săptămână. Apoi, cine dorea să rămână la hotel trebuia să plătească, ceea ce, evident, nu a convenit nimănui; toÈ›i au plecat să caute locuinÈ›e de închiriat, fireÈ™te pentru buzunarele lor! Jorj era celibatar È™i dorea un apartament central, micuÈ› È™i ieftin. RecepÈ›ionera hotelului i-a vorbit despre o vilă situată central, cu un etaj È™i apartamente mici, la o chirie de numai 150 de dolari pe lună. A vizitat-o È™i a găsit-o convenabilă, chiar dacă... È™i, ajuns la acest moment al visului, Jorj s-a trezit, atât de mult l-a afectat faptul că apartamentele disponibile erau doar la etaj, unde tavanul radia căldura acumulată în timpul zilei de terasa care È›inea loc de acoperiÈ™. Nu È™i-a dat seama de acest inconvenient la semnarea contractului de închiriere cu proprietarul. Abia după aceea... A încercat el o soluÈ›ie, a schimbat apartamentul cu altul aflat tot la etaj, dar în umbra rară a unui palmier mai bine poziÈ›ionat – o măsură ca să fie! Venit dintr-o È›ară cu climă temperată, unde se fac remarcate mai mult iernile decât verile, Jorj nu È™i-a închipuit cât de neplăcut este la prea mult soare. ÃŽn toate verile, el nu s-a putut culca mai devreme de miezul nopÈ›ii; uneori, ca să adoarmă, era nevoit să mănânce jumătate de ceapă – somnifer natural. Jorj a închis din nou ochii, era în vacanță È™i dorea să se mai lase în voluptoasa îmbrățiÈ™are a lui Morfeu. Visul început a continuat. Ce surpriză a avut când a aflat că un apartament de la parter era ocupat de un român – Oprea, care venise cu o săptămână mai devreme, în primul lot de cooperanÈ›i! A fost o mulÈ›umire sufletească, avea vecin un compatriot, dar îl luase È™i grija că era foarte posibil ca să se fi procopsit cu un informator al Securității. Apoi i-a cunoscut pe ceilalÈ›i locatari: rusul Volfik, bulgarul Ivan, ungurul Mátyás, polonezul Aleks, cehul Janek È™i est-germanul Hans, toÈ›i profesori cooperanÈ›i, care, culmea, vorbeau româneÈ™te. Cu toÈ›i a vorbit prudent, cu grijă să nu defăimeze comunismul, de care fugiseră, deoarece își dădea seama că, deÈ™i el era în afara graniÈ›elor țării, existau canale… oculte de informare, care duceau la BucureÈ™ti. AÈ™a că toate discuÈ›iile lui au pornit cu glume, pe alte teme, mai ales că prima impresie contează… Despre ruÈ™i auzise încă din copilărie niÈ™te vorbe peiorative: "rus, rus. cucuruz". Când colo, a descoperit un tânăr slăbuÈ›, cu părul blond, lăsat în plete, cu ochi albaÈ™tri, visători, care nu s-a sfiit să-i spună lui Jorj chiar la prima întâlnire: - Voi, românii, sunteÈ›i niÈ™te curviÈ™oare, vă daÈ›i când cu unii, când cu alÈ›ii. Jorj a vrut să i-o întoarcă: "Iar voi sunteÈ›i niÈ™te cotropitori", dar, prudent, a coborât o jumătate de notă muzicală: - Iar voi niÈ™te vizitatori nepoftiÈ›i, uitaÈ›i să mai plecaÈ›i de unde aÈ›i venit. - Noi am trimis primul om în cosmos, È™tii, pe Iuri Alexeevici Gagarin, care a zburat o oră È™i 48 de minute, s-a lăudat Volfik. Jorj a reuÈ™it să destindă atmosfera cu un banc: - Rudele din Siberia ale unui cosmonaut au ajuns la Moscova. Au sunat la ușă È™i a deschis micul SaÈ™a. "Unde sunt părinÈ›ii tăi? ". SaÈ™a răspunde: "Tata este pe orbită, în cosmos, dar se va întoarce în curând, însă mama o să vină mai târziu, deoarece stă la coada de la magazinul “BucureÈ™tiâ€. Ivan numai unul dintre acei "bulgăroi cu ceafa groasă" nu era, semăna cu Volfik, doar că avea părul tuns scurt. Nu s-a supărat când Jorj a început să-i spună o strofă învățată în copilărie: "Un bulgar care pe nume se chema Dedu Ivan"... "Știu continuareaâ€, i-a luat vorba din gură Ivan: "ÃŽnÈ›elept ca toÈ›i bulgarii, dar… cu capul de bostan, / ÃŽntr-o noapte-ntunecată, auzind pe-al său viÈ›el, / Ce zbiera de parcă cică înfigeai cuÈ›itu-n el, / Se apropie È™i vede cum un lup rupea iute din viÈ›el. / Dedu nostru, mititelul, se băgă sub pat de frică. / DimineaÈ›a, când se scoală, din viÈ›elul lui din curte / Mai găsi un vârf de coadă È™i zise către nevastă: «Vezi, bre, tot viÈ›elu-i mai voinic, / Din el a mai rămas coada, din lup – n-a mai rămas nimic»!" Mátyás era tot un blond, dar cu ochi verzi È™i cu pomeÈ›i laÈ›i, mongoloizi, semn că avea È™i sânge unguresc, nu numai românesc. Jorj ar fi dorit să-l întrebe: "Cine au fost primii în Transilvania, dacii sau hunii? " Dar s-a abÈ›inut È™i i-a spus un banc: "Un român, un È›igan È™i un ungur pescuiau pe malul Oltului. La un moment dat li se încurcă undiÈ›ele È™i prind un peÈ™tiÈ™or de aur, care le spune că va împlini câte o dorință la fiecare. Ungurul zice că doreÈ™te ca toÈ›i ungurii să ajungă în Ungaria, unde să trăiască bogaÈ›i È™i fericiÈ›i. Ungurul dispare, semn că dorinÈ›a i-a fost îndeplinită. Þiganu spune că doreÈ™te ca toÈ›i È›iganii să ajungă în India sau Pakistan, unde să trăiască bogaÈ›i È™i fericiÈ›i. Þiganul dispare È™i el. Românul întreabă: «PeÈ™tiÈ™orule, toÈ›i ungurii au ajuns în Ungaria?». PeÈ™tiÈ™orul: «Desigur!» «PeÈ™tiÈ™orule, toÈ›i È›iganii au ajuns în India?» a venit a doua întrebare. PeÈ™tiÈ™orul: «Desigur!» La auzul acestor răspunsuri, românul spune: «PeÈ™tiÈ™orule, mie nu-mi mai trebuie nimic!»" Când l-a văzut pe Aleks, ochi mari, bărbie proeminentă, Jorj a crezut că È™i-a văzut un frate, cu diferenÈ›a că nu era È™aten, ci blond. - Am cunoscut la Mamaia o turistă poloneză foarte frumoasă. AÈ™a sunt toate? l-a întrebat Jorj. - Am un banc pentru tine în acest sens, i-a răspuns Aleks. - Spune-l, sunt numai ochi È™i urechi. - O poloneză între două vârste, nemulÈ›umită că soÈ›ul ei își făcuse obiceiul să întârzie la cină, a făcut o baie. După ce a ieÈ™it din cada plină de spumă, nefardată cum era se uită în oglindă. "Of!", exclamă ea. Se întoarce în profil, alt "Of!" Apoi se consolează: "AÈ™a-i trebuie ticălosului!" - Bun banc! Apropo! Am pus-o pe turista poloneză să pronunÈ›e după mine "Oaia aia nu-i a ei", iar ea mi-a spus că o apucă ameÈ›eala, deoarece este obiÈ™nuită doar cu È™iruri de până la opt consoane consecutive. Cu Janek primul contact a fost, de asemenea, într-o notă veselă, cehoslovacul întrebându-l pe Jorj: - Care este diferenÈ›a dintre o femeie È™i o halbă cu bere, fie ea cehoslovacă? - Bănuiesc ceva, dar aÈ™tept să-mi spui tu. - Halba cu bere poÈ›i să o împarÈ›i cu prietenii fără ca cineva, în final, să plătească pensie alimentară. Consecvent strategiei de a discuta orice altceva, dar nu politică, Jorj i-a spus È™i lui Hans un banc încă de la prima întâlnire: - Un român care nu vorbea germana a ajuns la Berlin È™i s-a cazat la un hotel de o stea, la care camerele nu aveau grup sanitar. Când i-a venit să facă treabă mică, nu s-a descurcat È™i a pătat cu pipi peretele de lângă uÈ™a camerei. După un timp i-a venit să facă treabă mare. De această dată a ieÈ™it afară din hotel, iar în spatele clădirii a văzut un butoi cu apă de ploaie. S-a urcat pe el È™i s-a descărcat acolo. DimineaÈ›a cioc… cioc… cioc… la uÈ™a românului; femeia de serviciu l-a întrebat furioasă, arătând spre pata de la ușă: "Was ist das, was ist das?" Românul a înÈ›eles nemulÈ›umirea femeii È™i i-a răspuns cum s-a priceput: "«Was ist das», ca «was ist das», dar să-l vezi pe «was ist» doi, cum pluteÈ™te în butoi!" Jorj ar mai fi dormit, iar visul ar fi continuat, dar Oprea È™i Ivan tocmai au început nesfârÈ™itele lor partide de table. Zarurile se rostogoleau cu un zgomot amplificat de pereÈ›ii curÈ›ii interioare, zurrr… poc… zurrr… poc… zurrr… poc… Prin ferestrele interioare deschise, ecourile ajungeau în toate apartamentele. S-a uitat la ceasul de perete, care arăta ora 10,30. "Este momentul să evaluez pagubele", È™i-a propus el, ridicându-se în capul oaselor. *** Volfik nici măcar nu a tresărit când s-au spart geamurile ferestrei lui Jorj, era prea obosit, petrecuse mult după miezul nopÈ›ii, în compania Muslimei (Supusa). A remarcat-o imediat, nici nu se putea altfel datorită înălÈ›imii ei, într-un magazin de încălțăminte de pe o bine-cunoscută stradă pietonală È™i comercială din Casablanca, un fel de "Ladies’ Mile" de pe Broadway în variantă locală, care poartă numele prinÈ›ului Moulay Abdallah, fratele mort prematur, la numai 48 de ani, al regelui Hassan II. Arăboaicele sunt directe, da sau nu, fără false pudori sau spirite de salon, voltairiene, care în opinia lui Freud sunt impulsuri sexuale filtrate. Muslima i-a zâmbit larg, când el a intrat È™i a fixat-o cu privirea admirativă, poftitor de formele ei rubensiene - bustul bogat, fundul – invitaÈ›ie la poarta raiului, È™olduri largi, pulpe bine făcute - de sub rochia înflorată din triplu-voal elastic, care, deÈ™i era lungă până sub genunchi, stârnea ispite. Primele lui cuvinte, spre marea plăcere a vânzătoarei, au fost în darija, dialectul limbii arabe vorbit în Maghreb: "InÈ›a zuina cal badr" (Tu eÈ™ti frumoasă ca luna plină). Apoi, din câteva cuvinte franÈ›uzeÈ™ti È™i-au dat întâlnire seara, după terminarea programul ei de lucru, la fântâna arteziană din centrul pieÈ›ei Muhammad V. Muslima a venit cam la trap, cât să sperie câțiva din sutele de porumbei, care fac deliciul copiilor È™i îndrăgostiÈ›ilor. "Dari ma È™i baiid… faqat È›alaÈ›a dagaik… rijlan" (Casa mea nu este departe… numai trei minute… pe jos), i-a spus Jorj într-o darijă stricată, luând-o înaintea ei, pentru a nu fi văzuÈ›i mergând împreună. A descuiat precipitat poarta de fier forjat de unde, pentru a ajunge în curtea interioară, se parcurgea un pasaj la care tavanul era exact planÈ™eul camerei de de-asupra. A aÈ™teptat până ce Muslima a intrat, apoi a încuiat poarta cu grijă, nu care cumva să intre musafiri nepoftiÈ›i, musulmanii fundamentaliÈ™ti, care se opun relaÈ›iilor de ocazie, mai ales dintre supusele lui Allah È™i străinii de altă religie. A condus-o pe noua lui cunoÈ™tință prin pasaj, a făcut la stânga, pentru a intra în curtea interioară, ascunsă privirii trecătorilor. Locatarii au întâmpinat apariÈ›ia lor cu priviri admirative, dar È™i puÈ›in invidioase. S-au auzit È™i câteva È™uierături de încântare, decente, în surdină, gesturi de oameni necomplexaÈ›i, care nu doresc să crească mormanul de frustrări din sufletele lor. Ca È™i vecinii lui, Volfik "se spurcase", cum spunea el în glumă, la arăboaice încă de pe 11 martie 1985, de când Mihail Sergheevici Gorbaciov a ajuns prim-secretar al P.C.U.S. È™i a introdus perestroika. Pentru ei această miÈ™care reformatoare a însemnat, pentru început, doar libertatea la sex cu musulmanele. Cu un an înainte, ca un făcut, toÈ›i locatarii gulagului din umbra palmierilor au divorÈ›at. "Ochii dacă nu se văd se uită, iar autoexilul în Casablanca ne-a costat fericirea conjugală", recunoÈ™teau ei la unison. Familiile au rămas acasă, iar ei plăteau pensie alimentară. Prima grijă a lui Volfik a fost să-i ceară Muslimei cartea de identitate, ca să vadă dacă este majoră; nu vroia să încalce legea marocană, care prevedea pedeapsa cu închisoarea de la trei la cinci ani, pentru relaÈ›ii sexuale cu minorii. O altă regulă de aur a relaÈ›iilor lui cu musulmanele era să nu le dezvirgineze, chiar dacă unele îl rugau în acest sens, deoarece l-ar fi obligat familiile lor, sub ameninÈ›area cu moartea, să le ia de soÈ›ii. Volfik È™tia bine ce înseamnă virginitatea la musulmani: dacă în noaptea nunÈ›ii mirele constată că mireasa nu este virgină, atunci este obligaÈ›ia tatălui fetei să spele ruÈ™inea familiei È™i să o omoare, "crimă de onoare". Visul multor marocance sărace este să se mărite cu un străin, preferabil creÈ™tin, È™i să plece în străinătate. ÃŽntrebată în "chestiune", fata a declarat că este virgină, cum stă bine unei musulmane nemăritate. Ultima afirmaÈ›ie nu l-a deranjat pe Volfik în demersul lui; el È™tia din experiență - doar avea la pat cel puÈ›in o marocancă pe săptămână, s-a întâmplat È™i trei pe zi - că fanteziile erotice ale "supuselor" sunt nemărginite ca urmare a secularei lor lupte, pentru a câștiga favorurile bărbatului. ÃŽn al treilea rând, È™tiind că marocanii simpli merg doar o dată pe săptămână la baia comunală tradiÈ›ională arabă ("hammam"), Volfik i-a propus Muslimei să facă un duÈ™. Invitata lui a profitat de ocazie ca să se spele pe cap. "Astăzi a fost îngrozitor de cald!" s-a scuzat ea, când a ieÈ™it din baie cu părul alb satinat, tuns scurt, iar È™oldurile acoperite parÈ›ial de un prosop. Atunci a observat Volfik că, deÈ™i avea pielea albă ca neaua, trăsăturile ei erau de negresă: buze groase, păr cârlionÈ›at. Nu mai văzuse aÈ™a ceva. "Sunt o negresă albinoasă, uite È™i irisurile mele bat spre roÈ™iatic", a explicat ea, după ce a văzut că europeanul făcuse ochii cât cepele. Marcat de ciudățenia musafirei, Volfik era gata- gata să uite o altă regulă pe care È™i-o impusese în relaÈ›iile cu marocancele - să le dea de mâncare, manevră prin care ele erau stimulate să fie mai plăcute în pat È™i, de asemenea, ele nu se supărau prea tare când, în final, aflau că el nu are bani decât pentru… taxi, suma maximă fiind echivalentul a cinci dolari, chiar dacă era vorba de cel mai îndepărtat cartier din Casablanca. Abia la zgomotul jocului de table, filmul visului s-a rupt. "Aaa… tablagii de Ivan È™i Oprea, balcanici, ce să le faci!", a comentat în gând Volfik, care ajunsese pe punctul de a se scula. Brusc a renunÈ›at, deoarece a simÈ›it trupul moale, cald, uÈ™or transpirat al Muslimei. Instinctiv, mahmur cum era, i-a desfăcut picioarele cu o mână È™i s-a ridicat peste ea. I-a simÈ›it căldura pulpelor moi, ispititoare, călcâiele ei pe partea lui dorsală mai moale, care îl împingeau spre ea, când un gând i-a trecut prin minte ca un fulger; a întrebat repede ca să nu facă vreo greÈ™eală: - EÈ™ti virgină? - Desigur, aseară È›i-am spus, ai uitat? Dar, dacă insiÈ™ti o să găseÈ™ti o găurică în himenul meu elastic, m-am născut cu ea, pe unde poÈ›i penetra; azi-noapte ai găsit-o. Volfik s-a trezit de-a binelea, spre norocul lui, deoarece È™i-a adus aminte de o altă sex-regulă: să nu slobozească "sămânÈ›a" în "tunel", deoarece marocancele sunt bune de prăsilă, uterul lor dând naÈ™tere în medie la È™ase copii. De aceea, a schimbat tactica, a început È™i a sfârÈ™it cu… "69", iar în intervalul dintre cele două poziÈ›ii, prelungit cât a fost posibil, a lăsat-o pe Muslima să-È™i dea frâu liber imaginaÈ›iei. Odată jocul dragostelor terminat, ei au avut chef să mai lenevească în pat, să stea de vorbă: - Unde locuieÈ™ti? - Eu stau în Medina, într-o casă construită în secolul trecut, cu un etaj, într-o cămăruță închiriată, situată sub scară, lungă cât să încapă un pat È™i lată cât să mai pun alături o noptieră, o măsuță È™i un dulăpior. Ca să ajung la ele trebuie să mă urc în pat. Peretele despărÈ›itor de casa scării este din lemn. Grupul sanitar este comun È™i se află tot în casa scării. Vecinii mei sunt săraci ca È™i mine. La etaj stă o familie numeroasă: patru fete È™i un băiat. Tatăl lor a murit, iar mama lor este bolnavă, nu poate lucra. Fetele trăiesc din diferite munci ocazionale, mătură prin taverne, în Medina, iar băiatul este un drogat incurabil, fără serviciu, care a devenit atât de violent, încât mama lui l-a reclamat la poliÈ›ie, pentru că a bătut-o crunt de tot; săraca n-a avut bani să-i dea pentru droguri. Acum este la închisoare spre marea uÈ™urare a tuturor. Poate È™tii că în Medina se vinde "kif" aproape la vedere. - Aaa… "kif"… È™tiu ce înseamnă, este haÈ™iÈ™ul cultivat în MunÈ›ii Rif. Am văzut în cafenelele din Medina bucățele de "kif"… ăăă… ele sunt mari cât grăunÈ›ele de porumb, de culoare gălbuie È™i translucide. Un astfel de grăunte bine sfărâmat prin frecare în podul palmei este suficient pentru o È›igaretă specială denumită "juan" de voi, marocanii. Știu întreaga tehnologie: se amestecă tot în podul palmei haÈ™iÈ™ul mărunÈ›it cu tutunul luat de la o altă È›igaretă, după care această materie primă se introduce într-o nouă foiță de hârtie. Se rulează cu grijă până se obÈ›ine forma de È›igaretă, se "lipesc" cu salivă marginile foiÈ›ei È™i produsul este gata. Dar, ia spune-mi, unde te-ai născut? - Ai auzit de Tarfaia? - Ãăă… - Dar de Cap Juby, localitate pe țărmul Oceanului Atlantic? - Acolo a fost detaÈ™at, în 1928, Antoine de Saint Exupéry, ca È™ef al bazei aeriene a Companiei "Latécoère", care a asigurat curse poÈ™tale între Toulouse È™i Dakar. El este autorul cărÈ›ii "Le petit prince" ("Micul prinÈ›"). Ai citit-o? -Ãăă… - Păcat. ÃŽmi amintesc o frază care mi-a plăcut foarte mult: "ÃŽn prima seară am adormit pe nisip la o mie de mile depărtare de orice pământ locuit". - Aaa… mie îmi vorbeÈ™ti despre DeÈ™ertul Sahara? De câte ori s-a întâmplat să adorm pe nisip ca micul prinÈ›! De zeci de ori în timpul copilăriei mele petrecute la Tarfaia, denumită, cum mi-ai spus tu, Cap Juby până la obÈ›inerea independenÈ›ei Marocului față de FranÈ›a din… - Din 2 martie 1956. - Constat că tu cunoÈ™ti istoria țării mele mai bine decât mine. - Deci te-ai născut la Tarfaia. - După ce am terminat È™coala primară am început să muncesc în cherhanaua din port. Atunci am aflat că pescarii de pe È™alupe se îndeletniceau în plus cu transportul clandestin de persoane È™i de haÈ™iÈ™ în Insulele Canare. De acolo aduceau mărfuri de contrabandă: alcool, È›igări, aparatură electrocasnică. Gândul meu a fost să plec într-un oraÈ™ mare. Tatăl meu m-a ajutat È™i anul trecut m-a dus la o rudă îndepărtată de a noastră, care È›inea o brutărie în Casablanca. Atunci am închiriat cămăruÈ›a în care locuiesc È™i astăzi. El trăia singur, deoarece soÈ›ia lui a murit de inimă rea, la puÈ›in timp după ce a aflat că cei doi fii ai lor, chelneri, au fost împuÈ™caÈ›i pe 9 iulie 1971, în timpul banchetului oferit de regele Hassan II, la Palatul de Vară din Skhirat. - Ai spus împuÈ™caÈ›i? - A fost un atentat la viaÈ›a regelui, organizat de generalul Muhammad Medbuh, comandantul gărzii de pază. Hassan II s-a ascuns într-un grup sanitar È™i nu a fost găsit. Au fost ucise peste 100 de persoane, inclusiv fiii rudei mele, care au fost angajaÈ›i temporar, pentru a fi chelneri la cei peste 500 de invitaÈ›i. - Anul acesta brutăria a fost demolată, pentru a se construi un complex comercial, iar eu am rămas È™omeră. Nu mă pot întoarce la Tarfaia, m-am obiÈ™nuit cu viaÈ›a din Casablanca. Cu greu am găsit de lucru la acest magazin, dar patronul mi-a pus în vedere că îmi va cere periodic favoruri… înÈ›elegi ce vreau să spun… chiar È™i în timpul ramadanului, când noi, musulmanii, trebuie să devenim mai buni, să ne abÈ›inem în timpul zilei de la orice fel de pofte, ale stomacului sau ale… - Marx È™i Freud ne-au învățat ce se întâmplă, dacă nu sunt satisfăcute necesitățile stomacului, respectiv, ale sexului. - Apropo, în "HadiÈ›" la numărul 114… - "HadiÈ›"? - "HadiÈ›" este o culegere de vorbe È™i fapte ale Profetului. AÈ™adar în"HadiÈ›" 114 stă scris: "AiÈ™a a spus: «Aveam È™ase ani când Profetul s-a logodit cu mine È™i nouă ani când a avut relaÈ›ii conjugale efective cu mine»". - Câți ani avea Profetul atunci? - Cred că 53 de ani. A urmat o tăcere profundă; neuronii lor aveau dificultăți în asimilarea acestor ultime afirmaÈ›ii. - Trăiască Freud! a strigat Volfik, considerând că trebuie să pună punct acestei discuÈ›ii, care devenise prea profundă pentru o zi de odihnă, după care iar a băgat o mână sub cearceaf… - Ooo… mai poÈ›i încă o dată? a întrebat Muslima cu o undă de îndoială în glas. - Schimbarea activității duce la creÈ™terea productivității muncii! a rostit Volfik o zicală inginerească pe un ton atât de convingător, încât Muslima i-a atras atenÈ›ia privind procedura: - ÃŽncepem È™i terminăm cu poziÈ›ia "69", iar după aceea mâncăm, nu-i aÈ™a? *** Mátyás s-a trezit, când fereastra lui Jorj a zdrăngănit. Lângă el dormea Ilse, foindu-se, deranjată evident de zgomotul neobiÈ™nuit. O privea la lumina lunii: era îmbrăcată doar cu o bluză transparentă, scurtă până la È™olduri – căldură mare în Maroc! Ea venise din Berlinul de Vest, ca să-È™i savureze concediul în Maroc, dorință exprimată la punctul de frontieră Charlie, în urmă cu decenii... După ce s-a pronunÈ›at divorÈ›ul cerut de consoarta budapestană, Mátyás s-a gândit la prietena Ilse È™i i-a scris pe adresa cunoscută. Ilse divorÈ›ase cu ceva ani în urmă de un inginer francez, prea mult plecat în interes de serviciu pe toate meridianele planetei: punea în funcÈ›iune cuptoare cu inducÈ›ie cu canal de tip "Junker" pentru menÈ›inerea în stare topită a fontei de turnătorie. Nu avea copii È™i lucra ca asistentă la Clinica Evanghelică de lângă strada Kurfürsten ("Kurfürstenstraße"). "Singurul câștig al căsătoriei a fost că am învățat limba lui Voltaire", spunea ea adesea. Scrisoarea lui Mátyás, scrisă în engleză, începea cu o zicală franÈ›uzească: "Prima dragoste este întotdeauna ultima" ("Le premier amour este toujours le dernier") È™i se încheia cu invitaÈ›ia de a-i face o vizită la Casablanca. Vest-germana nu a stat prea mult pe gânduri È™i i-a răspuns în franceză că pe 1 august va fi la Casablanca. De cum a venit la aeroport, Ilse i-a spus vechiului ei prieten că nu vrea să fie stresată cu jurăminte de dragoste, ci amândoi să lase lucrurile să decurgă normal. "Vom împărÈ›i cheltuielile nemÈ›eÈ™te - «bruderschaft»", a dorit ea să pună lucrurile la punct de la început. Obiectivul principal era vizitarea timp de trei săptămâni a Marocului. *** Mátyás a închis ochii È™i a început să aibă un vis lung cu unele din numeroasele "È™edinÈ›e de partid", cum spuneau în derâdere "gulagiÈ™tii" la întâlnirile de pe terasa clădirii, unde fiecare povestea ce i s-a întâmplat în ziua respectivă. La prima "È™edință de partid", a venit numai Hans, curios să-È™i cunoască concitadina de dincolo de Zidul Berlinului. Se uitau unul la altul È™i nu vedeau nicio deosebire fizică, dar câtă diferență de experiență de viață: "sora" liberă, "fratele" autoexilat pentru ca acest deziderat să devină realitate. DiscuÈ›ia a avut loc în franceză. Hans i-a spus Ilsei: - VedeÈ›i dumneavoastră, noi am inventat termenul de "gulagist", ne considerăm "gulagiÈ™ti", deoarece vecinii din cartier ne văd ca fiind legaÈ›i ombilical de gulagul de la est de Cortina de Fier, cu restricÈ›ii la libertatea cuvântului, a iniÈ›iativei, unde, dacă cineva le încalcă este aspru pedepsit, trimis la închisoare, omorât, totul în numele unei ideologii, care duce, în fond, la o egalizare în jos, spre sărăcie, la o mentalitate de turmă. ÃŽnsă, de fapt, noi am evadat din țările noastre, am scăpat de toate aceste neajunsuri, suntem liberi conform DeclaraÈ›iei Universale a Drepturilor Omului, adoptate pe 10 septembrie 1948, care la articolul 14 spune: "Orice persoana are dreptul de a părăsi orice È›ară, inclusiv a sa, È™i de a reveni în È›ara sa". - Voi nu vă mai întoarceÈ›i acasă? - Dacă lucrurile se vor schimba. - Lumea din Occident vorbeÈ™te, mass-media se face ecoul faptului că "Solidaritatea" poloneză È™i perestroika lui Gorbaciov au deschis cutia Pandorei È™i oamenii din Blocul de Est capătă tot mai mult curaj să-È™i exprime nemulÈ›umirile, să militeze pentru schimbarea regimului totalitarist. Eu compar fenomenul cu o avalanșă, ca È™i cum un număr în creÈ™tere exponenÈ›ială de oameni aruncă de pe vârful dealului bulgări de zăpadă spre Cortina de Fier, bulgări care se rostogolesc la vale, se contopesc È™i se vor transforma într-un bulgăre enorm, de neoprit, care va sparge toate opreliÈ™tile din cale. Se mai spune că U.RS.S. se va desfiinÈ›a prin implozie, va lua naÈ™tere o federaÈ›ie rusă cu un teritoriu mult redus, dar oricum mare relativ la populaÈ›ie, unde comunismul se va prăbuÈ™i, schimbare care se va produce È™i în fostele țări-satelit, iar R.F.G. È™i R.D.G. se vor uni într-un stat denumit simpu: Germania. - La punctul 2 al "È™edinÈ›ei de partid" avem impresii de călătorie, a amintit Mátyás pentru a schimba subiectul stresant. - ... - Tovarăși, dacă nu vă înscrieÈ›i la cuvânt, atunci voi numi eu pe cineva. Dau cuvântul tovarășei... scuzaÈ›i-mă... ăăă... am vrut să spun doamnei Ilse. - MulÈ›umesc pentru încrederea acordată, tovarășe secretar de partid... am vrut să spun... ăăă... dragă Hans. M-am descurcat bine? - De unde È™tii cum decurge o È™edință de partid? - Prind acasă posturile de televiziune DDR-F1 È™i DDR-F2, din Berlinul de Est. - Am înÈ›eles dragă Ilse. Ai cuvântul. - Casablanca este capitala economică a Marocului. Are o populaÈ›ie de peste 2000000 de locuitori. Primul obiectiv a fost piaÈ›a Muhammad V, unde se află o fântână arteziană muzicală cu o succesiune de peste 20 de jocuri de apă, construită în 1976. Ea este mărginită de clădiri magnifice ale arhitecturii coloniale franceze: PoÈ™ta, Palatul JustiÈ›iei, Prefectura. - Dar catedrala Sacré-Cœur aÈ›i văzut-o? a intervenit Hans. - O construcÈ›ie impunătoare lăsată în paragină. Am vrut să intrăm, dar cele trei uÈ™i erau închise È™i blocate cu niÈ™te scânduri mari, nici măcar rindeluite, bătute cu piroane, aspect dezolant, total inestetic, un fel de catedrală răstignită, dacă mi se permite o asemenea sintagmă. - A fost construită în 1930, după proiectul arhitectului Paul Tournon, când în Casablanca trăiau peste 40000 de creÈ™tini rezidenÈ›i. Acum dacă sunt 5000. Pentru ei funcÈ›ionează biserica Notre Dame de Lourdes, situată pe bulevardul Zerktuni, la cinci minute de mers pe jos de aici. AÈ›i ajuns acolo? - ÃŽncă nu. De la PiaÈ›a Muhammad V am coborât pe bulevardul Hassan II, până la PiaÈ›a NaÈ›iunile Unite. - ÃŽn fiecare oraÈ™ marocan există o piață cu un nume oarecare, de unde pleacă două bulevarde principale: Muhammad V È™i Hassan II. AÈ›i văzut intrarea în hotelul "Hyatt" din mijlocul pieÈ›ei, care o imită pe aceea a hotelului din filmul "Casablanca", în care rolurile principale sunt interpretate de Ingrid Bergman È™i Humphrey Bogart? - Am vizitat È™i barul din interior, denumit "Casablanca", unde pereÈ›ii sunt plini de tablouri mari cu imagini din celebrul film. - Ce aÈ›i făcut apoi, aÈ›i luat-o pe bulevardul Muhammad al Hansali, spre gara "Casa Port", sau pe bulevardul Muhammad V, pentru a ajunge la gara "Casa – Voyageurs"? - Și una È™i alta. - ÃŽnseamnă că aÈ›i făcut vreo zece kilometri de mers pe jos. - Ooo… de aceea suntem extrem de obosiÈ›i. - Ce veÈ›i face mâine? - Vom merge la plaja din Aain Dziab, a răspuns Mátyás. - Merg È™i eu, a spus Hans. - Ce te bagi, vrei să-mi furi prietena? a întrebat Mátyás nervos, în româneÈ™te. - Ãăă... vroiam să nu merg singur la plajă... ăăă... la Aain Dziab... ăăă... doar atât, a răspuns Hans tot în româneÈ™te. - Las-o baltă, du-te în altă parte, la plaja din Muhammadia, răcoreÈ™te-te în ocean! i-a sugerat Mátyás È™i mai agresiv, de asemenea, în româneÈ™te. - Am înÈ›eles ceva, dar nu bine; aÈ›i vorbit într-un dialect francez? a întrebat Ilse cu ochii mari a mirare. - Este limba noastră comună, a "gulagiÈ™tilor", a răspuns Mátyás. - Aăă... între voi nu vorbiÈ›i franÈ›uzeÈ™te? - Ba da, însă, când nu dorim să fim înÈ›eleÈ™i de persoanele din jur, vorbim româneÈ™te. - Ce legătură are BucureÈ™tiul cu Moscova, Sofia, Budapesta, VarÈ™ovia, Praga sau Berlinul de Est? - Noi avem diferite relaÈ›ii cu BucureÈ™tiul; în cazul tău n-a existat o punte specială între Berlinul de Vest È™i Paris? - Este adevărat, dar nu mai vreau să-mi amintesc despre această parte a vieÈ›ii mele. - Când vei învăța ungureÈ™te o să avem parte de intimitatea noastră. - Dacă sunt vorbitoare de franceză È™i germană o să învăț repede limba maghiară? - Nu, dar apoi o să înveÈ›i repede limba finlandeză. - Iată-mă globalizată lingvistic! a exclamat Ilse. *** Seara târziu s-a È›inut o nouă "È™edință de partid". De această dată a lipsit Hans; au participat Ilse, Mátyás, Ivan È™i Oprea. Ultimii doi veniseră de multă vreme pe terasă, pentru a reîncepe nesfârÈ™ite partide de table la o măsuță pliantă, aÈ™ezaÈ›i pe câte un scăunel; ei se deplasau din când în când în căutarea umbrei oferite de smocul de frunze mari È™i zdrenÈ›uite din vârful unui palmier de pe latura de soare-apune a Casei "Gulag". - La primul punct al ordinii de zi, tovarășa Ilse va prezenta raportul privind activitatea desfășurată în cursul zilei de azi, a luat iniÈ›iativa Ivan. - Tovarășa? Eu nu am fost È™i nu voi fi niciodată tovarășă. Pentru mine, când cineva mi se adresează cu tovarășă reprezintă o nerespectare a distanÈ›ei mele de intimitate, o ingerință nepoftită în eul meu. Starea de tăvărășie mi se pare a fi soră cu starea de beÈ›ie, când nu mai există autocenzura cortexului È™i te poÈ›i adresa partenerului de pahar oricum. Voi sunteÈ›i tovarăși între voi, v-aÈ›i născut tovarăși È™i veÈ›i… ăăă… nu, poate nu veÈ›i muri tovarăși. Englezii nici măcar nu se tutuiesc. ÃŽn secolul XVIII ei spuneu "thou" pentru "tu" È™i "you" pentru "dumneavoastră". Apoi au scos definitiv "thou" din gramatica limbii moderne engleze. Domnule secretar de partid, sunteÈ›i de acord să fac o prezentare scurtă, deoarece suntem foarte obosiÈ›i? - Da. - AÈ›i spus "da", dar aÈ›i dat din cap în semn de "nu". - Aaa... este necesară o precizare: bulgarii sunt singurii din lume la care datul din cap are semnificaÈ›ie inversă. De când sunt la Casablanca încerc să mă schimb, dar nu am reuÈ™it. FaceÈ›i prezentarea cât de scurtă doriÈ›i. - Am făcut plajă la Aain Dziab. Am ajuns acolo cu un autobuz de transport public, deoarece această staÈ›iune balneoclimaterică, celebră în tot Marocul, a devenit un cartier în Casablanca. ÃŽn anii 1957 È™i 1958 a găzduit o etapă a circuitului de Formula 1, pe un traseu lung de 7,618 kilometri. Pe 19 octombrie 1958, pilotul englez Stuart Nigel Lewis-Evans a suferit un accident, bolidul lui a lovit un parapet È™i a luat foc. iar el a decedat È™ase zile mai târziu, într-un spital din Londra. De atunci Aain Dziab a dispărut din circuitul Formulei 1. Ceea ce m-a surprins pe plajă a fost faptul că marocancele sunt îmbrăcate în costume de baie, unele chiar foarte sumare, doar pe câteva, să le numeri pe degetele a două mâini, le-am văzut purtând ceva asemănător cu un cearceaf pus pe umeri... - Se numeÈ™te "hijab", a intervenit Ivan. - Mă rog... ăăă… "hijab"... ăăă... eu tot cearceaf o să-i spun. Am văzut că una a intrat în apă cu... cearceaful. Când a ieÈ™it È›esătura fină i se lipise de corp... - Știu, se văd toate cutele corpului. - MulÈ›umesc pentru precizare. Am intrat în ocean. Ne-am depărtat de țărm vreo 50 de metri È™i apa nu era adâncă, ne ajunsese doar până la brâu. Din acest motiv valurile erau mari, disproporÈ›ionate comparativ cu tăria vântului. - V-aÈ›i făcut timp să vizitaÈ›i mormântul murabitului Sidi Abdarrahman Ibn Jilal? - Da È™i nu mi-a părut rău. ÃŽn primul rând am aflat că murabit înseamnă om sfânt, pustnic musulman. Am ajuns la peninsula Sidi Abdarrahman Ibn Jilal, care devine insulă în timpul fluxului Oceanului Atlantic. O porÈ›iune de circa 100 de metri de la țărm era încă acoperită de apă până la glezne. Drumul nu este bine amenajat È™i călcam pe pietre mai mari sau mai mici alunecoase deoarece sunt acoperite parÈ›ial cu plante marine. Apoi am urcat pe porÈ›iunea înaltă a peninsulei, unde niciodată nu ajunge apa fluxului. Pe trepte ne-au întâmpinat vânzători ambulanÈ›i, care ofereau niÈ™te chestii ciudate... nu mai È›in minte exact... lumânări... - Lumânări pentru "baraca", adică binecuvântare, a completat-o Mátyás. -Ãăă... apă parfumată... - Apă parfumată cu flori de "burÈ›uqal", adică portocal. - MulÈ›umesc Mátyás... porumbei ... - Porumbei sacri, adică "muharram" în arabă. - CocoÈ™i... ăăă... nu mai È™tiu cum... - CocoÈ™i negri pentru sacrificare, adică "sauad" în arabă. - CubuleÈ›e... ăăă... - CubuleÈ›e combustibile producătoare de fum îmbălsămat, adică "aatrii" în arabă. - Se mai vindea ceva... - NiÈ™te borcănaÈ™e umplute cu "dihan", o pomadă care atrage sau alungă "al jinn" - spiritele benefice, respectiv malefice. - Când am ajuns la mormântul murabitului, un bătrân È™tirb, numai cu patru canini înfiorători de lungi, ne-a atras atenÈ›ia că intrarea este interzisă creÈ™tinilor. - "Mahtsur li al rum", în arabă. - Prin grilajul ferestruicii uÈ™ii am zărit două morminte, cel din dreapta, al murabitului, iar cel din stânga, al servitoarei lui fidele. Bătrânul ne-a spus că murabitul a fost un bărbat frumos, analfabet, care, sătul de cele lumeÈ™ti, s-a retras pe această stâncă, unde îi plăcea să cânte din fluier È™i să privească nemărginirea oceanului. A descoperit că avea harul de a vindeca femeile care nu aveau noroc în dragoste È™i nu puteau face copii. Le invita pe marginea stâncii opuse țărmului, le lăsa cu părul în vânt È™i le cânta din fluier pentru ca să cheme spiritele oceanului capabile să alunge demonii din ele. Dacă acest prim tratament nu dădea rezultate, el le recomanda să facă băi în pielea goală într-o grotă de la baza stâncii, unde erau ferite de privirile indiscrete. ÃŽn mod obligatoriu veÈ™mintele erau întinse pe frânghii în bătaia vântului. - Și el iar le cânta din fluier. - Această precizare nu a mai făcut-o bătrânul È™tirb. - O fi uitat, că are È™i el o vârstă. ÃŽntrebare: bătrânul a scos în evidență faptul că murabitul, după ce a murit, a fost sanctificat de regele Muhammad V? - Daa... nu a uitat această remarcă. Apoi ne-a arătat cu degetul spre capătul stâncii, unde haine de damă erau înÈ™irate pe frânghii: rochii, bluze... - Sutiene, chiloÈ›i, a intervenit Mátyás. - Bătrânul ne-a mai spus cu mândrie în glas că È™i acum există un adevărat pelerinaj mistic, cu toate că tratamentul nu mai are aceeaÈ™i putere ca pe vremea murabitului. - Pentru că nu mai este murabitul ca să le cânte din fluier, a ieÈ™it brusc Oprea din lunga lui tăcere. - Mda... poate fi o explicaÈ›ie. - Oricum se poate trage concluzia că sunt multe marocance nefericite în dragoste, dacă ne raportăm la numărul mare de chiloÈ›i È™i sutiene pe care le-am văzut întinse pe frânghii, a venit Mátyás cu o nouă completare. - Apropo! ȘtiÈ›i care sunt condiÈ›iile impuse veÈ™mintelor musulmanelor fundamentaliste? a revenit Oprea în discuÈ›ie. - Spune-ne tu, l-a invitat Mátyás. - Voi fi concis, ca un inginer. Prima condiÈ›ie: veÈ™mintele să acopere întreg corpul, numai ochii È™i palmele să fie vizibile. - Ooo! a exclamat Ilse. - ÃŽn al doilea rând: materialul textil trebuie să fie suficient de gros pentru a nu avea nici cea mai mică transparență. -Ooo! - A treia condiÈ›ie: veÈ™mintele să fie largi, să atârne liber pentru ca părÈ›ile esenÈ›iale, înÈ›elegeÈ›i ce vreau să spun, să fie ascunse chiar È™i pentru ochii cei mai avizaÈ›i. - Ooo! - Următoarea condiÈ›ie: veÈ™mintele să nu aibă elemente sau ormamente, care să atragă atenÈ›ia. - Ooo! - Cam atât. - Doar atât? Un fleac! a exclamat maliÈ›ios Mátyás - Apoi am mers vis-á-vis de plaja Tahiti, la o terasă. Mátyás a comandat cuÈ™cuÈ™ de Casablanca. ÃŽn continuare Ilse s-a simÈ›it obligată ca, în calitate de gospodină, să facă o prezentare a cuÈ™cuÈ™ului: - CuÈ™cuÈ™ul este o mâncare de origine berberă, preparată pe bază de griÈ™ din grâu dur, la care deasupra se adaugă carne fiartă, legume È™i sos picant format din bulion È™i un amestec de 20 de condimente, denumit "ras al hanuÈ›", care în arabă înseamnă "capul băcăniei". CuÈ™cuÈ™ul de Casablanca conÈ›ine È™apte legume: cartofi, dovlecei, napi, ardei iuÈ›i, ceapă, morcovi, roÈ™ii. Carnea a fost de vită. CuÈ™cuÈ™ul ne-a fost adus pe un platou din care am mâncat amândoi, dar cu furculiÈ›a, nu ca la masa alăturată, unde se foloseau trei degete. - Deoarece erau simandicoÈ™i. ÃŽn general, în cuÈ™cuÈ™ul comun pentru toÈ›i mesenii se introduc toate degetele unei mâini È™i prin strângeri, rotiri È™i săltări repetate se obÈ›ine un bol alimentar, care, după ce a fost pus pe unghia degetului mare, este catapultat în gură. - ÃŽn timp ce mâncam, am văzut un apus de soare, un disc imens, cât roÈ›ile carului roman cocoÈ›at pe Poarta Brandemburg, în tonuri de roÈ™u, intrând în ocean, un spectacol grandios. - Care a È›inut loc È™i de desert, a glumit Mátyás. - Cine ar mai fi fost capabil să mai îngurgiteze È™i altceva, după ce cuÈ™cuÈ™ul din platoul uriaÈ™ a dispărut, spre surprinderea mea, până la ultima firimitură? *** O altă "È™edinÈ›a de partid", la care au participat Ilse È™i Mátyás, precum È™i Aleks, în calitate de secretar de partid, a avut loc peste câteva zile, după ce vest-berlineza È™i prietenul ei s-au întors dintr-o excursie în Sahara Spaniolă, ocupată È™i administrată aproape în întregime de Maroc, situaÈ›ie nerecunoscută de NaÈ›iunile Unite È™i de Frontul Polisario. Deapre această organizaÈ›ie a făcut referire una dintre întrebările secretarului de partid, la care Ilse a răspuns promt: - OrganizaÈ›ia a fost constituită pe 10 mai 1973, cu scopul eliberării Saharei Spaniole de sub jugul spaniol. Este prescurtarea de la "Frente Popular de Liberation de Saguia el Hamra y Rio de Oro", adică "Po" - de la "Popular", "li" - de la "Liberation", "sa" - de la "Saguia", "ri" - de la "Rio" È™i "o" - de la "Oro". OrganizaÈ›ia a luat ființă pe 10 mai 1973, cu scopul eliberării Saharei Spaniole, de sub jugul spaniol. - Când a ocupat Marocul acest teritoriu? - Pe 6 octombrie 1975, când regele Hassan II a ordonat celor 350000 de voluntari să treacă frontiera È™i să realizeze ceea ce s-a numit "MarÈ™ul verde" ("Massira al khadra"). - Ce È™tiÈ›i despre Zidul Marocan? - Este o fortificaÈ›ie lungă de 2500 de kilometri, care separă Marocul È™i zona administrată de Maroc în Sahara Spaniolă, de Algeria, respectiv de zona administrată de Frontul Polisario în Sahara Spaniolă È™i de Mauritania. Zidul Marocan este format dintr-un val de nisip înalt de doi metri întărit cu sârmă ghimpată È™i mărginit de o fâșie lată de câteva sute de metri, complet minată, formând cea mai mare suprafață astfel militarizată de pe glob. - Ce ziduri de acest fel mai cunoaÈ™teÈ›i? - BineînÈ›eles, am văzut Zidul Berlinului, dar am auzit despre gardul de sârmă ghimpată de la enclavele spaniole Ceuta È™i Melilla, precum È™i altele asemănătoare în Cipru, în Belfast, în Israel È™i la frontiera dintre S.U.A. È™i Mexic. - Ce v-a impresionat cel mai mult în această excursie? - Ãăă… mai multe lucruri. ÃŽn primul rând nu mi-am închipuit că Sahara a devenit o haldă de gunoi pentru toÈ›i cei care o traversează în lung È™i în lat. Drumul lung de peste 500 kilometri, între Al Aiun È™i Al Dakhla este asfaltat È™i trece în mare parte prin deÈ™ert. Nu te poÈ›i rătăci pe acest traseu, chiar dacă ar fi acoperit de nisip deoarece este mărginit de grămezi de gunoaie, ca niÈ™te borne de orientare. Căldura favorizează dezvoltarea muÈ™telor, care, când își iau zborul, formează roiuri enorme, ca niÈ™te baloane cu aer cald. ÃŽntr-o zi autocarul a intrat într-un astfel de roi, iar muÈ™tele l-au acoperit cu un strat gros, negru, pe care È™tergătoarele de parbriz nu au reuÈ™it decât să îl transfome într-o pastă sângerie. Șoferul a trebuit să oprească, pentru că vizibilitatea era zero. - Și mie mi s-a întâmplat să văd o invazie, dar nu de muÈ™te, ci de lăcuste. Am fost odată, în primul an de cooperare la Tan-Tan. Autocarul trecuse de munÈ›ii Anti-Atlas È™i ne îndreptam spre sud, intram în deÈ™ert. Peisajul era ciudat: nisip până la linia orizontului, colÈ›i de stâncă de înălÈ›imea unor copaci È™i ochiuri de apă rămase după o ploaie torenÈ›ială petrecută cu ceva vreme în urmă. Dintr-o dată soarele a fost acoperit de un nor, de fapt, un stol de lăcuste. Șoferul a oprit autocarul. După circa o oră am ieÈ™it din autocar. ÃŽn jur mii de lăcuste moarte. Din spaÈ›iile dintre roÈ›ile È™i aripile autocarului, È™oferul a strâns câte două găleÈ›i de astfel de insecte cu picioare lungi. Apoi el a umplut doi saci de plastic cu ele È™i ne-a spus că le va vinde în piaÈ›a din Tan-Tan, amatorilor de proteine ieftine. - Lăcustele, aceste insecte care aduc pagube enorme recoltelor din zonele limitrofe Saharei, se mănâncă? a întrebat înfiorată Ilse. - ÃŽn prezent foarte puÈ›in. Chiar È™i cei care în copilărie le apreciau, le consumau în număr mare ca seminÈ›ele de floarea soarelui sau de bostan, acum au reÈ›ineri mari în a pune gura pe ele. Până la începutul anilor ’50, lăcustele reprezentau o delicatesă în Maroc. Se mâncau fierte sau prăjite cu multă sare. ÃŽn China, lăcustele, dar È™i alte insecte, se consumă cu acelaÈ™i entuziasm È™i acum, rămânând în bucătăria tradiÈ›ională. - Dragă Aleks, punem È™i noi întrebări, nu numai tu. Spune-ne, dacă ai trecut prin Tan-Tan, de unde vine denumirea acestei localități? - Zona respectivă are pânza freatică la suprafață, iar fântânile sunt multe, ceea ce face ca zgomotul găleÈ›ilor care lovesc apa să se audă des: tan… tan… tan… Spre marele deliciu al oamenilor deÈ™ertului. - AÈ™a este! Să o lăsăm pe Ilse să-È™i continuie impresiile ei de călătorie! a propus Mátyás. - La Al Aaiun am văzut un răsărit de soare în deÈ™ert. Am stat la un hotel unde apa curentă nu era potabilă, deoarece provenea de la un lac de acumulare situat nu departe de oraÈ™. Am trecut pe lângă el atât la dus, cât È™i la întors, pe traseul spre o dună de nisip înaltă de câteva sute de metri, de unde începe deÈ™ertul pe mii de kilometri până în Egipt, fără localități. Lacul era o baltă plină de broaÈ™te È™i alte vieÈ›uitoare scârboase; nu mai plouase de multă vreme. Am văzut puÈ›uri săpate pe albia uedului, unde curge un râu subteran, de unde se pompează apă în oraÈ™. Am urcat pe dună mai mult în genunchi, deoarece sandalele se afundau cu totul în nisip. Era întuneric È™i ne ajutam de lanterne. Ghidul hotelului ne-a fost de mare folos, altfel ne-am fi rătăcit. Am ajuns pe creasta dunei, cu puÈ›in timp înainte de apariÈ›ia zorilor. Era cald, noapte tropicală. Ne-am întins pe nisip obosiÈ›i. Cerul a început să bată în nuanÈ›e de galben È™i roÈ™u, culorile nisipului saharian, È™i tot efortul nostru ne-a fost răsplătit: o rază de soare ne-a înÈ›epat retina. Ne-am întors la hotel satisfăcuÈ›i: am văzut un răsărit de soare în Sahara. - Este un obiectiv la îndemână tuturor celor care au lucrat în Maroc. Și eu am văzut un răsărit de soare în Sahara, dar din sud-est, din Zagora, unde uedul Draa dispare epuizat în nisip. - La Dakhla aÈ›i fost? - Nu, dar este peste mână, chiar pentru noi, cooperanÈ›ii. AÈ›i fost acolo? O să mă faceÈ›i să vă invidiez. - Am fost È™i am avut o mare surpriză, unică în Maroc. - VreÈ›i ca să ghicesc, doamnă Ilse? - PuteÈ›i încerca de trei ori. - AÈ›i participat cu un autoturism "Trabant" la raliul Paris – Dakar. - Nuu… eu nu m-am urcat È™i nici n-o să mă urc vreodată în "Trabant". - AÈ›i mâncat cuÈ™cuÈ™ la care carnea a fost de fenec. - Nuu… eu nu am mâncat È™i nici n-o să mănânc vreodată carne de vulpe, fie ea sahariană sau polară. - AÈ›i vizitat hotelul "Anfa" din Casablanca, unde pe 14 ianuarie 1943, s-au întâlnit preÈ™edintele american Franklin Delano Roosevelt, premierul britanic Winston Leonard Spencer Churchil È™i generalul Charles de Gaulle, pe atunci co-preÈ™edinte împreună cu generalul Henri Giraud al Comitetului Francez de la Londra. - Nuu… eu nu am vizitat È™i nici nu voi vizita vreodată hotelul "Anfa", deoarece a fost demolat în anii ’50, din raÈ›iuni de neînÈ›eles; ar fi fost o atracÈ›ie turistică de renume mondial. - Mă dau bătut. Care este surpriza unică? - ÃŽl las pe Mátyás să povestească; a fost ideea lui să mergem tocmai la Dakhla. - Hai, Mátyás, să vedem cu ce mă surprinzi. - La Dakhla am văzut cum se pescuiesc… - Ce? Nu mă mai È›ine pe jar! - CaracatiÈ›e! - Tu vorbeÈ™ti serios? CaracatiÈ›e? - La Dakhla este una dintre cele mai bogate zone de pesuit caracatiÈ›e din lume. Japonezii, mari gurmanzi de fructe de mare, amatori deosebiÈ›i de aceste animale marine cu opt braÈ›e È™i substanÈ›e afrodisiace naturale, n-au ratat ocazia È™i au investit într-un depozit frigorific, de unde le trimit acasă la ei, pe calea aerului. - Dacă stau È™i mă gândesc bine, eu cred în calitățile afrodisiace ale caracatiÈ›elor. Japonezii È™tiu ei ce È™tiu. Să È›ii opt membre ridicate toate în acelaÈ™i timp este o mare performanță, când unii se compromit în dorinÈ›a lor de a È›ine în sus măcar unul… - Aleks, pentru asta te iubesc eu: È™tii să pui accentul pe "i". - Bine, bine. Spune-mi cum se procedează? - Dispozitivul de pescuit este extrem de simplu: un bidon de plastic de 20 litri la care s-a îndepărtat complet partea superioară, iar la fund a fost realizată o gaură centrală cu diametrul de aproximativ È™ase milimetri. Pescarii prind bidonul cu o sfoară È™i îl lasă pe fundul oceanului în poziÈ›ie orizontală. - Iar caracatiÈ›ele intră în bidoane, după care pescarii se aruncă în apă, precum pescuitorii de perle, È™i le blochează în bidoane, cu niÈ™te capace. Apoi trag bidoanele la suprafață. Nu-i aÈ™a? - Până la un punct. ÃŽntr-adevăr, în timpul nopÈ›ii caracatiÈ›ele caută un adăpost È™i intră în bidoane. DimineaÈ›a, pescarii ridică uÈ™or bidoanele, iar caracatiÈ›ele, în naivitatea lor se prind cu ventuzele tentaculelor de falsul adăpost, crezând că sunt atacate de diverÈ™i prădători marini. - Ooo… ai spus "în naivitatea lor"? Dar caracatiÈ›ele au creierul cât gămălia unui bold, poate chiar mai mic! AÈ›i văzut voi toate astea? - Te întreb: cum scot pescarii caracatiÈ›ele din bidoane? Ai trei variante la dispoziÈ›ie. - Scutură bidoanele. - Nu. - Le ademenesc cu mâncare, cu peÈ™tiÈ™ori. - Nu. ÃŽÈ›i amintesc faptul că la fundul bidoanelor este o gaură centrală cu diametrul de aproximativ È™ase milimetri. - Mă dau bătut. - După ce le aduc în barcă, pescarii introduc o vergea ascuÈ›ită prin gaura din fundul bidoanelor, înÈ›epând caracatiÈ›ele È™i obligându-le să iasă singure pe unde a intrat. Simplu, nu? - Nu-i corect, deoarece nu ai spus nimic despre vergeaua ascuÈ›ită. Altfel, mi-aÈ™ fi dat seama… Pescuitul caracatiÈ›elor, pe care mi l-aÈ›i descris cu atâta emfază, este din auzite sau din văzute? - Am asistat, mai bine zis, am participat la toată procedura. ÃŽntr-o seară cu lună plină, ne-am urcat într-o barcă din portul de pescuit. Am plătit pescarului echivalentul a 20 de dolari. Când am ajuns în mijlocul golfului, la circa un kilometru depărtare, s-a aruncat ancora. Bidoanelor li s-au fixat câte o placă metalică pe una din feÈ›ele mari pentru ca ele să capete o mai mare stabilitate pe fundul oceanului. O sfoară groasă de un deget È™i mult mai lungă decât adâncimea golfului era prinsă la un capăt de faÈ›a opusă. Stăteam aÈ™ezaÈ›i pe scândura de la un capăt al bărcii È™i priveam cum pescarul dădea drumul la bidoane. Apoi ne-a făcut semn să îl imităm. Tăcerea a fost obligatorie, pentru a nu speria vieÈ›uitoarele marine. După ce am terminat de lansat toate cele aproximativ 20 de bidoane, am început să pescuim la undiță. Ca momeală am folosit sardine, câte una pe cîrlig. Pe la ora 3,00 dimineaÈ›a ni s-a făcut somn atât de tare că am început să ne ia cu transpiraÈ›ie la ceafă. Am adormit toÈ›i trei, dar peste nici jumătate de oră un val venit din larg, din senin, un tsunami avortat, ne-a ridicat vreo doi metri È™i apoi ne-a trântit pe fundul bărcii, care, în mod miraculos, nu s-a răsturnat. Această întâmplare ne-a făcut să ne sară somnul È™i în zori am ridicat bidoanele. ÃŽn noaptea aceea au fost prinse È™ase caracatiÈ›e, un record pentru pescar. Una dintre ele a fost enormă, a avut braÈ›ele lungi de circa un metru È™i jumătate. Pescarul a lovit-o cu o vâslă în cap, între ochi, pentru că începuse să se încolăcească în jurul picioarelor Ilsei. - Cu undiÈ›ele aÈ›i pescuit ceva? - Am umplut doi saci cu peÈ™ti. - Ooo… povestea voastră mi se pare de necrezut! Nu pot să vă contrazic, pentru că nu am fost la Dakhla. Italienii au o zicală pentru astfel de situaÈ›ii; o spun în original: "Se non è vero, è ben trovato." AÈ›i înÈ›eles? - Nu este greu pentru un vorbitor de franceză; traducerea mai pe larg este următoarea: "Chiar dacă nu este adevărată, povestea este bine concepută", a intervenit Ilse, deloc iritată de vorbele polonezului, ci mulÈ›umită că a avut ocazia să trăiască o experiență incredibilă pentru alÈ›ii. - Repet, povestea voastră mi se pare de necrezut! - "L'uomo crede vero tutto quello che desidera", a replicat Ilse în italiană. - Ai dreptate: "Omul consideră adevărat tot ceea ce el doreÈ™te". *** Ilse È™i Mátyás au participat la încă o "È™edință de partid", după ce reveniseră în ziua precedentă, dintr-o escapadă în oraÈ™ele imperiale Fez (Fas) È™i Meknes (Maknas). Pe post de secretar de partid a fost Janek, ceilalÈ›i vecini fiind declaraÈ›i absenÈ›i. Ilse s-a înscris la cuvânt: - Domnilor, în ultimele două zile am fost în delegaÈ›ie la ÃŽntreprinderea "Tăbăcăria" din Fez, unde a avut loc un interesant schimb de experiență organizat de comitetele de partid È™i de sindicat, în cadrul unei iniÈ›iative denumite de ei: "turism industrial". Din partea ÃŽntreprinderii "Mături din frunze de palmier" au participat tovarășul Mátyás, adjunctul secretarului de partid, precum È™i subsemnata în calitate de expert străin în ecologie. Din partea marocană au participat domnii Laaandihabar Alhad, adică Nuamhabar Primul, Laaandihabar Ațțanii, adică Nuamhabar Secundul, È™i Laaandihabar AțțalaÈ›ii, adică Nuamhabar TerÈ›ul, toÈ›i analfabeÈ›i, neÈ™tiutori în ale chimiei, dar executanÈ›i desăvârÈ™iÈ›i ai procedurilor de lucru transmise din moÈ™i-strămoÈ™i, fiecare ocupându-se, în ordine, cu: 1. operaÈ›ii pregătitoare, de obÈ›inere a pielii-gelatină; 2. tăbăcirea propriu-zisă, prin care pielea-gelatină este tratată cu tananÈ›i, pentru a deveni imputrescibilă; 3. finisarea, vopsirea, uscarea, ungerea, întinderea, călcarea. - Care a fost programul vizitei? - ÃŽn prima zi: 1. primirea delegaÈ›ilor cu ceai de mentă cât mai fierbinte È™i mai dulce posibil; 2. vizitarea pe cât de celebrei pe atât de neecologicei tăbăcării din Fez; 3. pauză de prânz cu fudulii de berbec preparate în "tajin", vas ceramic de forma unei farfurii, prevăzut cu un capac tronconic înalt, prevăzut cu o gaură la partea superioară; 4. siestă la umbra moscheii "Karaiun", fondată în 857, în cadrul căreia funcÈ›ionează cea mai veche universitate islamică din lume; 5. plimbare contra cost cu măgăruÈ™ul prin străduÈ›ele înguste din Bali, cel mai vechi cartier din Fez, fondat în 789 pe malul pârâului Fez, afluent al râului Sebu, de către sultanul almoravid Idriss I. 6. cină cu "harira", ciorbă de legume pasate cât mai bine, conÈ›inând carne sub formă de cubuleÈ›e cât unghia de mari pentru a solicita cât mai puÈ›in stomacul în timpul nopÈ›ii; 7. cazare gratuită pe stivele de piei netăbăcite întinse în depozitul tăbăcăriei. ÃŽn a doua zi: 1. mic dejun având în prim plan clătite maghrebiene denumite "baghrirun" în arabă sau "crêpes mille trous" în franceză. 2. masă rotundă pentru discuÈ›ii È™i concluzii trase în tăbăcărie, sub cerul liber, care, dacă este zi însorită, nu se mai È›in, pentru a se evita insolaÈ›ia. - Care este reÈ›eta pentru "tajin" cu fudulii? - Sare, piper, zahăr, ulei de măsline, bulion, caise uscate, stafide, curmale proaspete, roÈ™ii fără pieliță, rondele de dovlecei, bastonaÈ™e de morcovi, cepe tăiate mărunt, căței de usturoi È™i, bineînÈ›eles, fudulii întregi fără scrot. Cantitățile sunt în funcÈ›ie de numărul de persoane. Se fierb fuduliile separat. Apoi se pune totul în "tajin" È™i se È›ine la foc mic, cât să fiarbă legumele. - ReÈ›eta pentru "harira"? - Sare, piper, ulei de măsline, bulion, coriandru, pătrunjel, mărar, cimbru, È™ofran, ghimber, paprica, apă. CubuleÈ›ele de carne de vită sau de berbec se prăjesc puÈ›in înainte de a fi fierte cu restul ingredientelor. - Dar reÈ›eta pentru "baghrirun"? - Sare, ouă, lapte călduÈ›, o cantitate triplă de apă călduță, făină, drojdie. Amestecul se lasă să crească cel puÈ›in două ore, până ce apar găurelele. Umplutura este după gust; marocanii preferă mierea de albine. - Care a fost cuvâtul de bun venit al gazdelor? - Laaandihabar Alhad a vorbit stricat în franceză È™i bine în darija: "«Marhaban!»", adică «FiÈ›i bineveniÈ›i!». Noi străduim planul îndeplinit piele tăbăcită. Când ploaie, piele puÈ›ină venită de la ciobani; când secetă, berbeci mulÈ›i tăiaÈ›i la beregată È™i plan îndeplinit. «Flius fil jaib», adică «Bani în buzunar». Dar noi mai rău stăm la plan neveste. Dreptul nostru înscris în Coran, femei multe, patru soÈ›ii È™i fără de număr sclave. Exemplul nostru bun de urmat - Profetul Muhammad: 11 soÈ›ii È™i multe sclave. Când bani puÈ›ini noi putem cumpăra nimic, nici măcar una soÈ›ie. Rugăm Allah secetă, berbeci tăiaÈ›i, piele multă la tăbăcit. Măcar să avem o soÈ›ie. Altfel, ce facem? Amor bărbat – bărbat? Amor caprele? Harem din capre?" - Ooo! A spus chiar aÈ™a? - Da, cu aceste cuvinte a încheiat gazda noastră. - O cuvântare de o sinceritate dezarmantă. Când este secetă, oile nu mai au ce mânca È™i fermierii preferă să le taie. ÃŽn consecință, preÈ›ul cărnii scade la secetă È™i creÈ™te când plouă. - Dar cuvântul vostru de salut cum a fost? - Ilse, te rog, nu-mi place să mă repet, citeÈ™te tu cuvântarea mea, după o ciornă cu un text prescurtat! a intervenit Mátyás. - Bine că este o prescurtare: "Tovarăși, doresc, în primul rând, să aduc salutul călduros al tovarășilor mei de muncă de la ÃŽntreprinderea «Mături din frunze de palmier». Noi am luat o serie de măsuri privind îmbunătățirea economiei, cât È™i dezvoltarea vieÈ›ii sociale. Este vorba de planificarea activității curente È™i de perspectivă, de adaptarea conducerii È™i organizării la noile cerinÈ›e. ÃŽn continuarea aplicării măsurilor cu privire la îmbunătățirea conducerii È™i planificării, urmează să dezbatem împreună în zilele următoare o serie de probleme, cum sunt: îmbunătățirea organizării întreprinderii, sistemul cointeresării materiale, aprovizionarea tehnico-materială, organizarea È™tiinÈ›ifică a producÈ›iei È™i a muncii, automatizarea lucrărilor de calcul tehnic, economic È™i a lucrărilor de birou, normarea tehnică a muncii, pregătirea cadrelor pentru conducerea activității economice, îmbunătățirea comerÈ›ului interior, dar È™i exterior. Pentru toate aceste probleme sunt în curs de elaborare studii È™i propuneri, care vor fi larg dezbătute È™i aplicate treptat în viață. De asemenea, este într-o fază finală planul de perspectivă pe zece ani, pentru pregătirea cadrelor È™i încă unul decenal, pentru dezvoltarea cercetării È™tiinÈ›ifice. Este necesar ca în acest an să începem studiile pentru elaborarea planului cincinal 1991 – 1995, astfel încât în 1990 el să fie dezbătut È™i aprobat, creându-se condiÈ›ii mai bune pentru activitatea de investiÈ›ii È™i de producÈ›ie. Realizarea sarcinilor mari, care ne stau în față, face să crească rolul conducător al partidului în toate sectoarele vieÈ›ii sociale. Analizând activitatea depusă, putem spune că partidul nostru își îndeplineÈ™te cu succes misiunea ce-i revine, că el răspunde pe deplin încrederii pe care i-o acordă poporul nostru. Comitetul Central, ca organ suprem de conducere a activității partidului își îndeplineÈ™te cu succes rolul de stat-major în construcÈ›ia societății noastre socialiste. Cu toate succesele mari pe care le-am obÈ›inut, nu putem spune că nu s-ar lucra mai bine, că în activitatea noastră nu se manifestă încă unele neajunsuri. Este necesar să acordăm mai multă atenÈ›ie studierii temeinice a problemelor pe care le pune construcÈ›ia socialistă, să ne preocupăm mai mult de găsirea căilor pentru îmbunătățirea muncii în toate domeniile de activitate. Aceasta presupune, în acelaÈ™i timp, ca fiecare să acorde mai multă atenÈ›ie documentării proprii È™i îmbogățirii cunoÈ™tinÈ›elor sale teoretice È™i ideologice, studierii îndeosebi a problemelor economice, a artei de a conduce". - Conducerea nu mai este de multă vreme doar o artă, a devenit o È™tiință! ÃŽn Occident i se spune management. - AÈ™a am citit, aÈ™a am spus. Este adevărat Mátyás? - Este exact, aÈ™a m-am exprimat. La acest discurs m-am inspirat după o cuvântare tipică, în limbaj de lemn, a lui CeauÈ™escu, pe care am citit-o în ziarul "Scânteia", adus din È›ara lor de unul dintre cei doi români. - MulÈ›umesc pentru confirmare, Mátyás! Să continui? Mai este puÈ›in. - Desigur! - "ÃŽndeplinind sarcina de desăvârÈ™ire a construcÈ›iei socialiste, aducem, în acelaÈ™i timp, o contribuÈ›ie la sporirea forÈ›ei sistemului socialist mondial, la creÈ™terea infuenÈ›ei lui în lume, la cauza victoriei socialismului". - Cum au comentat cei trei Laaandihabar acest discurs? - Priveau prin noi cu ochii întredeschiÈ™i, cred că intraseră într-o stare apropiată somnului încă după prima frază. Au auzit, probabil, doar ultima parte, deoarece au întrebat apoape într-un singur glas a mirare: "Victoria socialismului?!" - Am înÈ›eles! Ce v-a impresionat la tăbăcărie? - Totala ignorare a măsurilor de prevenire a poluării solului, substanÈ›ele chimice pentru tăbăcire fiind deversate direct în pârâul Fez, a cărui albie trece chiar pe sub pardoseala atelierului, ca acum 1000 de ani, când s-a înfiinÈ›at oraÈ™ul. - V-aÈ›i plimbat cu măgăruÈ™ul prin Bali? - Acest cartier secular, locuit de peste 300000 de oameni, cea mai mare aglomeraÈ›ie urbană tipic arabă, este alcătuit dintr-un adevărat labirint de străzi înguste, pe unde abia dacă pot trece doi măgăruÈ™i sau două motorete. Noi am preferat măgăruÈ™ii, stăpânul lor fiindu-ne ghid. Momentele mai dificile au fost când s-au întâlnit măgăruÈ™ii cu o măgăriță, iar masculii s-au întors ca să ia urma femelei. - ÃŽn arabă la oraÈ™ se spune "madina". - Știam. Există È™i oraÈ™ul Medina (Madina), care este situat la 60 de kilometri de Mecca (Macca), ambele în Arabia Saudită. - AÈ›i dormit în magazia tăbăcăriei? - Nuu… am preferat hotelul "Moussafir" situat în buricul târgului, la nici 50 de metri depărtare de gară. - A doua zi? - Am luat micul dejun tot în tăbăcărie, conform programului. Domnul Laaandihabar Alhad ne-a atras atenÈ›ia spunându-ne că se va reduce poluarea produsă de tăbăcărie, deoarece scade cererea de piele tăbăcită. SperanÈ›a lor este în creÈ™terea turismului industrial. Cu această ocazie ne-a amintit că avem de plătit câte 20 de dolari de persoană, pentru serviciile oferite. A mai menÈ›ionat că termenul francez "maroquinerie" vine de la "marocain", deoarece Marocul este vestit pentru calitatea È™i diversitatea produselor de piele. La rândul lui, Mátyás a spus că s-au luat măsuri de îmbunătățire a producÈ›iei de mături în sensul că nu se mai aÈ™teaptă să cadă frunzele de palmier pe terasă, pe trotuar sau - Doamne fereÈ™te! – pe capul unui pieton ghinionist, È™i, astfel, să se rupă o parte din suprafaÈ›a utilă de măturare. De aceea se face o analiză a fiecărei frunze a palmierilor care fac umbră casei "Gulag", iar cele aflate într-o stare avansată de degradare sunt tăiate preventiv È™i introduse imediat în procesul de producÈ›ie. Pe la ora 10,00, masa rotundă a luat sfârÈ™it, gazdele noastre urându-ne în arabă: "Allah maakum!", adică "Dumnezeu să fie cu voi!" - Apoi? - Am plecat la hotel, am făcut un duÈ™ revigorant, după care am luat trenul spre Meknes, cale de 60 de kilometri. A fost capitala Marocului în timpul sultanului Mulai Ismail, care a mutat-o de la Fez încă din 1672, de la începutul domniei, menÈ›inând-o acolo până la moartea sa, intervenită în 1727. - ȘtiÈ›i câți copii a avut Mulai Ismail? - Răspund eu la întrebare, a intervenit Mátyás. Mulai Ismail are un record mondial atestat de documente: a fost tatăl a 867 copii, din care 525 băieÈ›i È™i 342 fete. - AÈ™a este. Acum o întrebare pentru doamna Ilse: care sunt locurile de interes turistic în Meknes? - ÃŽn primul rând mausoleul lui Mulai Ismail, construit în 1703 de Ahmed Aldahbi. - L-aÈ›i vizitat? - Mausoleul este construit ca o moschee. Sultanul a dorit să fie înmormântat într-un lăcaÈ™ de cult, tot aÈ™a cum Profetul Muhammad a fost îngropat în Domul Verde din cadrul Moscheii din Medina, oraÈ™ despre care am mai discutat. - Altceva? - Am vizitat È™i poarta "Mansur Aliilj", care se traduce "Victoriosul Frustrat", numele dat arhitectului creÈ™tin, care s-a convertit la religia musulmană. ÃŽn 1727, întrebat fiind de sultanul Mulai Ismail dacă ar putea face poarta È™i mai frumoasă, el a ezitat să răspundă afirmativ, ceea ce l-a costat viaÈ›a. Poarta a fost terminată în 1732 È™i este considerată una dintre cele mai frumoase din lume prin savanta combinaÈ›ie de linii È™i motive decorative. De la distanță ea dă iluzia unei stofe brodate, agățate pe o mică porÈ›iune a înaltului È™i lungului zid de apărare secular, de altfel, monoton È™i plictisitor pentru privitori. - Ce-aÈ›i mai văzut? - Rezervorul de apă, de fapt un bazin lung de 319 metri, lat de 149 metri È™i adânc de câțiva metri, construit È™i el tot pe timpul lui Mulai Ismail. - Iată un sultan prodigios! a exclamat Janek. - Mai mult prolific! a punctat Mátyás. - AÈ›i fost la ruinele oraÈ™ului roman Volubilis, situat la 25 kilometri depărtare de Meknes? - A fost ultimul obiectiv turistic al zilei. Am ajuns acolo cu un taxi special, pentru È™ase persoane, inclusiv È™oferul, un autoturism "Mercedes-Benz 240D" amenajat în acest scop de către localnici, cum numai în Maroc am văzut. Taximetristul ne-a spus că volubilis înseamnă volbură, iar în arabă - ualila. Localitatea a devenit oraÈ™ roman în 42, după ce regele Ptolemeu al Mauritaniei a fost asasinat de împăratul Caligula. - Ce mai puteÈ›i spune despre regele Ptolemeu? - Nu È™tiu prea multe. A fost rege al Mauritaniei între anii 23 È™i 40. A fost fiul regelui Juba II al Mauritaniei, care a avut soÈ›ie pe Cleopatra Selena, cu trăsături de bărbat, unica fiică a reginei egiptene Cleopatra VII È™i a generalului roman Marc Antoniu. Ptolemeu a primit o educaÈ›ie aleasă la Roma. S-a căsătorit cu Iulia Urania È™i a avut o unică fiică, pe Drusilla. Invitat de împăratul Caligula la Roma, el a asistat la o luptă de gladiatori. Neinspirat, Ptolemeu a purtat un mantou purpuriu, culoare imperială, stârnind invidia lui Caligula, care a comandat uciderea lui, câteva zile mai târziu. - Ce aÈ›i remarcat la Volubilis? - Pe scurt, deoarece suntem la capătul puterilor: un templu, un forum, patru băi termale, un apeduct, un arc de triumf dedicat împăratului Caracala pentru că el i-a scutit de plata unor arierate fiscale. De asemenea, am fost uimită de bogăția mozaicurilor din casele locuitorilor. ÃŽntr-un cuvânt, un oraÈ™ roman foarte bine conservat. - ÃŽn încheierea "È™edinÈ›ei de partid", o ultimă întrebare pentru doamna Ilse: cine a fost Incitatus? - AÈ›i vrut să mă încuiaÈ›i. Incitatus a fost calul lui Caligula, care a intrat astfel într-o ridicolă nemurire deoarece își considera favoritul necuvântător drept un înalt demnitar al statului. ÃŽncitatus avea un grajd placat cu marmură, primea tainurile în vase de aur, iar romanii erau obligaÈ›i, sub ameninÈ›area pedepsei cu moartea, să se prosterneze în faÈ›a animalului-senator, ba chiar să-È™i lipească fruntea de copita lui. *** N-au trecut multe zile È™i cei doi amanÈ›i au participat la o altă "È™edinÈ›ei de partid" la care a mai fost prezent numai Jorj. El a dat citire ordinei de zi: - Doamna Ilse va prezenta raportul privind excursia pe traseul de coastă Casablanca, Safi, Essaouira, Agadir È™i retur. - Am ajuns să mă obiÈ™nuiesc cu acest rol inedit pentru mine, de raportor, mai ales că este vorba de un joc. Are avantajul că îmi aÈ™ez amintirile în ordine. - La această "È™edință de partid" aveÈ›i voie să criticaÈ›i, nu ca la cele din R.S.R. Există È™i un banc pe această temă. Să-l spun? - Jorj, aveÈ›i curajul să spuneÈ›i astfel de glume, deoarece simÈ›iÈ›i că bate un vânt de libertate perestroikiană… - Nu vă contrazic. Să-l spun? - AÈ™tept. - Acest banc face referire la faptul că în È›ara mea există o mare lipsă de alimente, deoarece ele sunt exportate pentru a se plăti o datorie externă de zeci de miliarde de dolari. La o È™edință adevărată de partid a luat cuvântul BuliÈ™or, fratele lui Bulă, care a început să pună întrebări retorice: "Unde este grâul nostru? Unde este porumbul nostru?" ȘedinÈ›a a fost imediat întreruptă pentru o pauză de cinci minute. După reluare, Bulă a luat È™i el cuvântul: "Unde este fratele meu?" - Mie mi-a plăcut bancul. Þie, Mátyás? - Și mie. ÃŽl È™tiu de multă vreme, deoarece a intrat în R.P.U. de multă vreme, fiind adus de maghiarii din Transilvania, care sufereau È™i ei de foame, ca toÈ›i cetățenii români. Þin să vă reamintesc faptul că în È›ara mea bancurile politice nu mai sunt pedepsite din 1956. - Bine, bine, Mátyás, È™tiu că a sosit momentul tău de lăudăroÈ™enie È™i o să spui că mămăliga nu explodează. - Nu, nu vroiam să ajung chiar aici. Să fim calmi, să nu începem să ne certăm! - Și eu gândesc la fel. Tu vei rămâne veÈ™nic în auriculul meu, al iubirii. De aceea, mă adresez doamnei Ilse. De ce aÈ›i ales acest traseu de litoral? - ÃŽn primul rând, la Safi am dorit să vedem locul de unde cercetătorul norvegian Thor Heyerdahl a plecat în expediÈ›ia de traversare a Oceanului Atlantic, pe o corabie confecÈ›ionată din snopi de tulpini de papirus, pentru a demonstra că Lumea Nouă a fost descoperită nu de Cristofor Columb, ci cu mult înainte de civilizaÈ›iile africane. Prima încercare a început pe 25 mai 1969, dar s-a terminat prematur, pe 18 iulie 1969, când ciudata ambarcaÈ›iune denumită "Ra" a fost distrusă de o furtună la circa 5000 de kilometri, în largul Oceanului Atlantic. Abia a doua tentativă pe corabia îmbunătățită "Ra2" a fost încununată cu succes. Plecarea a fost tot din Safi, pe 17 mai 1970, iar sosirea în Bridgetown din Barbados, în ziua de 12 iulie a aceluiaÈ™i an. - ÃŽn al doilea rând? - Am ales să ajungem È™i la Essauira, care în berberă înseamnă "lucru bine făcut". Portughezii au schimbat denumirea localității, după ce au cucerit-o pe la începutul secolului XV în Mogador, care se pare că vine de la "amo" È™i "gado", care înseamnă "stăpân", respectiv "vite". ÃŽn 1541 coloniÈ™tii lusitani au plecat. ÃŽn 1765, sultanul Sidi Muhammad Ibn Abdallah a cucerit localitatea de la triburile locale È™i i-a redat denumirea veche - Essauira. ÃŽn 1912, când a început protectoratul francez, localitatea a revenit la denumirea portugheză – Mogador. ÃŽn 1956, după ce Marocul a devenit independent, s-a trecut din nou la denumirea berberă – Essauira, care în franceză se scrie Essaouira. - ÃŽn ultimul rând? - Ne-a atras staÈ›iunea balneo-climaterică Agadir, care pe 29 februarie 1960 a fost lovită de un seism de gradul 7,7 grade Richter cu o durată de 15 secunde. Au fost 15000 de victime, iar în picioare au rămas doar două clădiri: fortăreaÈ›a portugheză È™i cinematograful "Salam". - Care se traduce "Pace". - Știu, Jorj, am învățat È™i eu atâta arabă, de când am venit în în Maroc! - Ce impresii deosebite aveÈ›i să ne spuneÈ›i după această excursie? - Safi este un oraÈ™ poluat de noxele emanate de O.C.P. – Oficiul Șarifian de FosfaÈ›i, primul exportator mondial de fosfaÈ›i sub toate formele, cu o cifră de afaceri de câteva miliarde bune de dolari. Haldele cu deÈ™eurile procesului tehnologic, adevărate dealuri apărute recent în peisajul regiunii, sunt atât de radioactive încât există firme americane È™i franceze, care propun soluÈ›ii eficiente, la costuri reduse, pentru extragerea uraniului. Semnarea unor acorduri în acest sens nu este decât o chestiune de timp. - Și în È›ara mea există combinate de îngășăminte, la care materia primă este importată din Maroc. Când s-a încercat utilizarea deÈ™eurilor la obÈ›inerea mortarurilor, rezultatul a fost dezastruos. La o creșă cu tencuiala refăcută cu acest produs, copiii s-au îmbonăvit de cancer la piele. - Să trecem la ceva mai vesel, a intervenit Mátyás. - AÈ›i găsit locul exact de unde au plecat ambarcaÈ›iunile "Ra", doamnă Ilse? - Da, ba chiar am vorbit cu proprietarul unei bărci de pescuit, care a afirmat că prima expediÈ›ie a eÈ™uat pentru că la lansarea ambarcaÈ›iunii de papirus a fost spartă o oală de lut, conÈ›inând numai lapte de capră, care în tradiÈ›ia populară marocană aduce noroc, dar nu È™i în cea norvegiană. De aceea, circulă printre localnici ideea că la a doua lansare cineva ar fi turnat È™ampanie în lapte. - Cine, Thor Heyerdahl? - Asta nu ne-a mai precizat pescarul. - La Essauira, cum a fost? - Mai aveam să vă spun că pe 27 octombrie 1922, la Safi, s-a născut Michel Louis Edmond Galabru, actorul care l-a jucat pe adjutantul Jérôme Gerber în filmul "Jandarmul din Saint-Tropez". - Și în "Jandarmul la New York". ContinuaÈ›i cu Essauira? - Da. Surpriza s-a numit curentul Canare aflat nu departe, care este atât de rece, încât în luna august apa de la țărmul Oceanului Atlantic are temperatura unei frapiere. - La Agadir? - Am dorit să vedem cum arată cinematograful "Salam". Ei bine, are forma unei jumătăți de cilindru dispuse orizontal, structură deosebit de solidă. - Eu aÈ™ fi mers să văd È™coala construită gratuit de români imediat după cutremur. - Da, È™tiu că aproape fiecare È›ară din Vechiul Continent a ridicat câte o clădire È™i, din acest motiv, Agadir face impresia unui oraÈ™ european nou. - Apa oceanului a fost tot ca din frapieră? - Din contra, caldă ca o supă. *** Ilse È™i Mátyás au È›inut-o numai în excursii, de aceea, la o altă "È™edință de partid", ordinea de zi a cuprins raportul prezentat de vest-berlineză, privind deplasarea la Rabat È™i Tanger. - AveÈ›i cuvântul, doamnă Ilse, a anunÈ›at Oprea, singurul "gulagist" prezent. - Voi încerca să fiu cât mai clară în cuvinte puÈ›ine. Deplasarea am făcut-o cu trenul. Am plecat din gara "Casa-Port", situată chiar lângă chei, de care ne despărÈ›ea un zid din cărămidă. Rabat, în arabă Al Ribat, ne-a atras prin faptul că este capitala administrativă a Marocului, unde se găseÈ™te clădirea Parlamentului, precum È™i unul din multele palate regale. Nu în ultimul rând, un obiectiv turistic de prim rang este mausoleul regelui Muhammad V, proiectat în stilul clasic arabo-andaluz, de arhitectul vietnamez Vo Toan È™i construit în perioada 1961-1971. - L-aÈ›i vizitat? - Nu am ratat ocazia. Exteriorul este din marmură albă adusă din Italia, iar acoperiÈ™ul de formă piramidală din olane verzi. PereÈ›ii interiori sunt acoperiÈ›i cu plăci ceramice smălÈ›uite, denumite "zalijun" în arabă, având modele tradiÈ›ionale maghrebiene. Cupola este din lemn de acaju pictat È™i de cedru de Atlas placat din loc în loc cu foiÈ›e de aur. Sarcofagul regal este din onix adus din Pakistan. - ÃŽntrebare de testare a simÈ›ului de observaÈ›ie: Ce va surprins la sarcofag? - Capacul este crăpat, dându-i un aspect, din păcate, total inestetic: mi-a dat senzaÈ›ia că pe acolo ies emanaÈ›ii din mormânt. Mausoleul este amplasat pe o esplanadă de pe malul stâng al râului Buregreg, care separă Rabat de oraÈ™ul vecin Salé, denumit Sala în arabă. Pe esplanadă se mai găsesc ruinele unei moschei, mai bine zis resturi de coloane È™i din minaretul, denumit turnul Hassan, înalt de 44 de metri. Abu Iusuf Iakub al Mansur, sultanul unui imperiu întins din Tripoli la Sevilla, a început în 1196 construcÈ›ia acestei moschei pe care a dorit-o cea mai mare din lume. După moartea lui, survenită îm 1199, È™antierul a fost abandonat. TotuÈ™i el a reuÈ™it construcÈ›ia enormei moschei KuÈ›ubia din MarakeÈ™, precum È™i a aceleia din Sevilla, care a fost transformată în catedrală, iar minaretul a devenit clopotniță sub denumirea de turnul Giralda. - V-a plăcut garda regală de la intrare? - Orice gardă călare mă impresionează, mai ales când caii sunt albi, iar soldaÈ›ii au tunici roÈ™ii. - ÃŽncă o întrebare, dar de testare a memoriei: când È™i cine a fondat oraÈ™ul Rabat? - Rabat a apărut în 1150 prin străduinÈ›a tribului almohad berber Masmuda. Ei au construit aici o fortăreață, "ribat" în arabă. Nu există o personalitate atestatată documentar care să fi fondat acest oraÈ™. Se pare că almohazii au părăsit în mare număr localitatea, care a început să fie repopulată rapid, dar cu refugiaÈ›ii din Spania ai etniei arabo-berbere musulmane, care fuseseră convertiÈ›i la creÈ™tinism. -DenumiÈ›i "moriscos" în spaniolă, adică micii mauri. - Bravo, Horea! AÈ™a este. Pe 4 martie 1609, regele spaniol Filip III a semnat un decret de expulzare a micilor mauri, care a fost pus în aplicare începând din 22 septembrie 1609. - Numai atât? - ÃŽntre 1627 È™i 1668 la Rabat, denumit È™i Noul Salé, s-a constituit Republica de la Buregreg sau Republica PiraÈ›ilor de la Buregreg. AceÈ™ti marinari prădau coastele atlantice situate la distanÈ›e foarte mari, de exemplu, până în Islanda. Danie Defoe, născut Daniel Foe, a scris în 1719 romanul Robinson Crusoe, în care personajul principal È™i-a început aventura prin a fi luat prizonier de piraÈ›ii din Salé, denumiÈ›i în engleză "Salé rovers". - Excelent! Se vede că v-aÈ›i documentat serios în vederea realizării unei excursii reuÈ™ite. Despre palatul regal? - Este reÈ™edinÈ›a unde regele primeÈ™te ambasadorii È™i delegaÈ›iile din alte țări, precum È™i sediul guvernului. Nu se vizitează de către publicul larg. - Și acum impresiile din Tanger. De acord? - "Ma È™i muÈ™kila" (Nu este o problemă), a răspuns Ilse în arabă. - "Șukran"! a replicat Horea în aceeaÈ™i limbă, nelăsându-se.mai prejos. - Tanger, Tanja în arabă, este un oraÈ™-port situat la extremitatea vestică a strâmtorii Gibraltar, la o distanță de numai 15 kilometri de țărmul spaniol. - De unde vine denumirea Gibraltar? - De la cuvântul arab “jabal", munte în arabă, È™i Tarec Ibn Ziad, un general berber din Ifrikia, adică din Tunisia, care a reuÈ™it prima debarcare în Peninsula Iberică. - "Hassan jiddan" (Foarte bine)! a fost exclamaÈ›ia lui Horea. - "Șukran! a fost rândul Ilsei să mulÈ›umească pe arăbeÈ™te. Să continui, nu-i aÈ™a? - "Uaha" (De acord)! a venit răspunsul tot în arabă. - Tanger este denumit de marocani È™i Dar al Kharijiia, adică OraÈ™ul Străinilor, deoarece a fost ocupat pe rând de fenicieni, cartaginezi, romani, bizantini, portughezi, englezi, francezi, spanioli. Istoria lui se pierde în negura vremii, încă din secolul IV î.Hr. Din istoria modernă este remarcabilă perioada de "statut internaÈ›ional", care a început pe 24 iulie 1925, când Tanger a devenit un centru renumit de spionaj, de contrabandă È™i de producÈ›ie contrafăcută. - Au fost nouă puteri garante, inclusiv U.R.S.S., patru monede: dirham, franc, peso È™i liră sterlină, precum È™i trei limbi oficiale: arabă, franceză, spaniolă. - Această perioadă de mare dezvoltare economică s-a terminat pe 14 iunie 1940, când armata lui Franco a ocupat oraÈ™ul. De asemenea, pe 10 aprilie 1947, la Tanger, sultanul Muhammad V a È›inut primul discurs privitor la independenÈ›a unui Maroc reunit, ataÈ™at naÈ›iunii arabe. OraÈ™ul a devenit parte a statului marocan pe 29 octombrie 1956, ca urmare a ConferinÈ›ei de la Fedala. ÃŽncă o precizare: majoritatea tangerezilor sunt descendenÈ›ii locuitorilor coborâți din Þinutul Muntelui, "Blad Jabala" în arabă. - Adică din MunÈ›ii Rif. - Da... da... desigur, a murmurat Ilse în căutarea firului pierdut al povestirii. - Pe unde aÈ›i umblat în Tanger? - Am vizitat OraÈ™ul Vechi. Acolo am trecut fugitiv prin piaÈ›a Micul Socco, adică, în arabă: "Socco al Sagher". - Acolo scriitorii Tennessee Williams È™i Eugene Luther Gore Vidal "au agățat" băieÈ›i, actorul Errol Leslie Flynn - fete, iar trupa "Beatles" a cumpărat haÈ™iÈ™. - Ãăă... cum spuneam... De acolo, printr-o spărtură în zidul de apărare, am ajuns în altă piață, Marele Socco, adică, în arabă: "Socco al Kebir". - La Tanger locuieÈ™te din 1947 muzicologul È™i scriitorul Paul Bowles, care s-a născut la New York, pe 30 decembrie 1910. El a scris în 1949 romanul "The sheltering sky", adică "Cerul adăpostitor", în curs de ecranizare sub regia lui Bernardo Bertolucci. - MulÈ›umesc, Oprea. Romanul a apărut în FranÈ›a sub titlul "Un ceai în Sahara". Bowles este pentru Tanger ceea ce a fost George Gordon Byron, pentru Grecia sau Jack London, pentru Alaska. Aproape toate personajele lui sunt excentrice cu destine tragice. - Apropo! Vasile Alecsandri, un mare scriitor È™i om politic român, a trecut în octombrie 1853 prin piaÈ›a Micul Socco, pe care o descrie cam aÈ™a; citez din memorie. - Dar eu nu vorbesc limba română. - Eu voi cita în română, iar Mátyás îți va È™opti traducerea în franceză. ÃŽncep? - Bine. O să vedem ce o să iasă. - AtenÈ›ie! ÃŽncep: "Pe această piață se înÈ™iră două rânduri de dughene, adică de vizuini strâmte scobite în ziduri, unde stau negustorii cu picioarele crucite (…) Arămii la față È™i uscaÈ›i la trup, ei apar în umbră ca niÈ™te mumii dezgropate, fizionomia lor păstrează o nemiÈ™care absolută, cât nu trece nimic pe lângă dânÈ™ii; dar cum se iveÈ™te un străin în depărtare, ochii lor se aprind ca jăraticul (…) Setea câștigului învie aceste maÈ™ini acoperie cu piele zvântată la soare È™i le comunică niÈ™te miÈ™cări atât de deșănÈ›ate, niÈ™te gesticulări atât de hrăpitoare, încât îți vine a te crede într-o menajerie de urangutani. ÃŽn centrul pieÈ›ei stau întinse câteva rogojini pe care sunt aruncate grămezi de curmale putrede, de harbuji necopÈ›i, de fructe de cactus (…) MulÈ›ime de arabi, de berberi, de negri È™i de evrei se ceartă, se împing de la acele ticăloase merinde ce zac într-un roi de muÈ™te (…) Toate acestea se petrec pe un loc încadrat de pereÈ›i goi (…) unde soarele Africii varsă torente de foc". - Am înÈ›eles tot. Consider că sunt È™i unele exagerări scrise cu scopul de a impresiona cititorii. De exemplu, eu am mari semne de întrebare privind pasajul cu "harbuji necopÈ›i" în octombrie, la Tanger, unde "soarele Africii varsă torente de foc". - Este opinia dumneavoastră, doamnă Ilse, È™i o respect. - La Tanger au trecut numeroÈ™i alÈ›i scriitori, printre care: Truman Capote, Antoine de Saint-Exupéry, Pierre Loti, născut Louis Marie Julien Viaud, William Somerset Maugham È™i Mark Twain, născut Samuel Langhorne Clemens. - Pe unde aÈ›i mai trecut? - Am trecut pe bulevardul Spania, care mărgineÈ™te plaja publică È™i duce spre port. De acolo am urcat pe strada Libertății, până la PiaÈ›a FranÈ›ei, unde se află Consulatul Francez. ÃŽn extremitatea estică a pieÈ›ei am băut un pahar de ceai de mentă la celebra Terasă a LeneÈ™ilor, de unde se deschide o priveliÈ™te abruptă spre port, mai mult, chiar spre țărmul spaniol, vizibil când cerul este senin, De aceea, mulÈ›i tineri marocani trec pe acolo È™i scrutează orizontul… - Când am fost la Tanger am văzut È™i eu marocani, dar È™i străini veniÈ›i din Mauritania, Senegal sau chiar din inima Africii. Ei stau la intersecÈ›iile de pe bulevardul Spania, iar când văd un camion staÈ›ionat la stopuri, se strecoară sub platformă È™i se agață cu mâinile È™i picioarele de tot ce găsesc cu gândul să intre în port È™i de acolo într-un feribot; Europa este pentru ei paradisul terestru! - Și dumneavoastră aÈ›i plecat din R.S.R. pentru a trăi mai bine. - TotuÈ™i, È›ara mea nu se compară cu Sahelul. - Ceea ce nu È™tiÈ›i este că în 1987 am fost pe la Mamaia È™i am făcut o excursie la Castelul Bran, lângă BraÈ™ov. Am intrat într-un magazin la a cărui intrare scria "Alimentara". Am spus bine? - Da. - La raionul de carne atârnau stinghere copite È™i capete de porc. Un localnic vorbitor de germană, un sas, mi-a spus că românii le numesc ironic "adidaÈ™i", respectiv "calculatoare". Mai erau pachete congelate pe care scria: "Tacâmuri". Am spus bine? - Da. - ÃŽn pachete am distins gheare È™i gâturi de găină. La raionul de lactate era coadă mare, se dădea raÈ›ia de unt pe luna respectivă: un sfert de pachet de persoană. Sasul, care se oferise să-mi fie ghid, mi-a spus că fiecare familie este arondată la câte o alimentară. Pe baza buletinului de identitate se semnează într-un registru, se plăteÈ™te, după care se primeÈ™te raÈ›ia. De asemenea, oamenii numesc "alb de buze" sfertul de pachet de unt. Am spus bine? - Da. - VedeÈ›i, eu cunosc situaÈ›ia din R.S.R. Dacă cineva se unge pe buze în fiecare dimineață cu unt, la sfârÈ™itul lunii i se termină raÈ›ia. Lapte, smântână, brânză nu se vedeau. Sasul-ghid mi-a mai spus că trebuie să te scoli cu noaptea în cap ca să te aÈ™ezi la coadă ca să prinzi ceva. Cam primii 30 de oameni erau fericiÈ›ii norocoÈ™i. Galantarele, ca să nu fie goale, erau ticsite cu borcane È™i cutii de conserve pe care scria "Gogonele murate", respectiv, "Bulion". AÈ™a este? - Da. - Am mai văzut sticle de ulei, pachete de zahăr, dar se vindeau pe cartelă. Pâinea avea acelaÈ™i regim. La raionul de legume am văzut doar niÈ™te cartofi mari cât nucile, care se dădeau tot pe bază de registru. AÈ™a este? - Da. - Carnea roÈ™ie se putea procura atunci la restaurante, dar la alt preÈ›. S-a schimbat ceva între timp, de când CeauÈ™escu a declarat că s-au plătit datoriile externe ale țării? - Doamnă, vă rog, nu îmi puneÈ›i întrebări de genul acesta. ÃŽn R.S.R. există un program de "alimentaÈ›ie raÈ›ională", întocmit de specialiÈ™ti, oameni de È™tiință, academicieni, printre care medicul personal al tovarășului Nicolae CeauÈ™escu, care au stabilit că nu este sănătos ca un adult să consume mai mult de 3000 de calorii pe zi. Dumneavoastră nu È™tiÈ›i, sasul acela, probabil, nu v-a spus că românii își pot procura alimente È™i prin Casa de comenzi "Mercur". - Am auzit de la maghiarii din Ardeal, a intervenit Mátyás. Numai cei cu pile sunt serviÈ›i, vorba ceea: "O pilă în comunism valorează cât o moÈ™ie în capitalism". - Mai există È™i magazine "Comred", unde se poate cumpăra pe valută forte o mare varietate de produse, de la cafea, la televizoare color. - Dar cine are valută în R.S.R.? Apropo! Să vă spun un banc. Ce părere aveÈ›i? - Spune-l, Mátyás! - Bulă, personajul popular despre care am mai amintit, tocmai se întorsese dintr-o delegaÈ›ie efectuată peste ocean. ÃŽntr-o È™edință de partid a fost întrebat: "Cum se trăieÈ™te în S.U.A.?" Bulă a răspuns laconic: "Ca în R.S.R.". Secretarul de partid al organizaÈ›iei de bază a intervenit: "Foarte bine, dar, explică puÈ›in!" Bulă deschide gura: "Cine are dolari trăieÈ™te bine atât în S.U.A. cât È™i în R.S.R." - Mi-a plăcut bancul. Aaa… mi-am mai amintit ceva. Sasul mi-a mai spus că la aÈ™a-numita cafea, obÈ›inută din ovăz, care se găsea în galantarele din R.S.R., i se mai spune "nechezol". AÈ™a este? - Da, însă… - ÃŽn Maroc, o È›ară subdezvoltată, fără industrie grea, la a cărei conducere nu este proletariatul sau un reprezentant al lui, semiincult precum CeauÈ™escu, ci regele, È™colit în FranÈ›a, produsele alimentare se găsesc la discreÈ›ie. - Doamnă, dacă vă mai exprimaÈ›i în acest mod referitor la secretarul general al partidului, să È™tiÈ›i că nu mai stau de vorbă cu dumneavoastră! - Bine, am înÈ›eles. Vă întreb, însă, câte ore pe zi emit posturile române de televiziune? - Vă spun eu, a răspuns Mátyás. Sunt două ore de transmisie pe zi, atât, de la 20,00 la 22,00. Românii se uită la televiziunile din R.P.U., R.S.F.I., R.P.B. sau chiar din U.R.S.S., în funcÈ›ie de aria de acoperire a posturilor respective. Cei din apropierea frontierei sunt cei mai avantajaÈ›i. CeilalÈ›i își fac niÈ™te antene parabolice din ligheane sau își procură amplificatoare de semnal existente pe piaÈ›a neagră. Știu È™i un banc pe această temă. Să vi-l spun? - EÈ™ti invitatul nostru, dragă Mátyás. Nu-i aÈ™a, "gulagist" Oprea? - ÃŽnsă, fără să pronunÈ›aÈ›i numele… - Să trăiÈ›i, am înÈ›eles! S-au întâlnit George Bush, Richard Karl Freiherr von Weizsäcker È™i un român… nu pronunÈ› numele. Americanul s-a lăudat: "Noi avem televiziune 24 de ore din 24". Germanul nu s-a lăsat mai prejos: "Noi avem televiziune la fel, 24 din 24". Vine rândul românului, care s-a È›inut bățos: "Noi avem televiziune 20 - 22". Mai adaug un amănunt privind ridicarea nivelului de trai pe plaiurile mioritice: livrarea curentului electric este întreruptă la sate zilnic, în perioadele de vârf de consum, între orele 16 È™i 22, iar la oraÈ™e ori de câte ori este necesar. Spre disperarea gospodinelor, care se tem că li se strică alimentele din frigidere È™i congelatoare. Pentru că acesta este paradoxul din spaÈ›iul carpato-danubian: "alimentarele" sunt goale, dar frigiderele sunt pline. - Cum de frigiderele sunt pline? a întrebat Ilse intrigată. - Din motive de precauÈ›ie, de teama zilei de mâine, că nu va mai avea ce mânca. - Dar, totuÈ™i, de unde se procură aceste alimente? - Din piaÈ›a neagră se pot obÈ›ine produse de contrabandă, furate sau din pachete primite din străinătate. Mai sunt È™i acele Gospodării judeÈ›ene de partid, de unde se distribuie alimente către cei din nomenclatură È™i rudelor lor. - Se fură aÈ™a de mult? - Ilse, în toate țările comuniste est-europene, furatul din bunul obÈ™tesc, al statului, a devenit un fel de sport naÈ›ional. - Această situaÈ›ie a dus la revolta din BraÈ™ov, din 15 noiembrie 1987. - Ilse, ai auzit È™i despre acest eveniment? a întrebat Mátyás cu multă mirare în glas. - ÃŽn presa din R.F.G. s-a scris mult la acea vreme. S-a scos în evidență faptul că nemulÈ›umirea în R.S.R. era generalizată. Această revoltă a avut loc într-una dintre cele mai urbanizate zone ale țării, cu peste 60 de procente din populaÈ›ia activă angajată în industrie, pe platforme imense în BraÈ™ov È™i Ghimbav: "Hidromecanica", "Rulmentul", "Steagul RoÈ™u", "Tractorul", respectiv, "Industria Aeronautică Română". Camioanele È™i tractoarele fabricate acolo nu erau competitive pe plan internaÈ›ional, se defectau repede, iar piesele de schimb veneau cu mare întârziere. Vânzările au scăzut vertiginos. Pentru a se masca acest aspect, se ajunsese să nu mai fie loc de depozitare pentru producÈ›ia neterminată, adică terminată 99 la sută, pentru care se plăteau salarii angajaÈ›ilor. Când s-a trecut la indicatorul "producÈ›ie vândută È™i încasată", a ieÈ™it adevărul la suprafață. - AÈ™a este! a întărit Mátyás spusele Ilsei. - Drept urmare, fondul de salarii a scăzut dramatic. ÃŽn ziua de 14 noiembrie, muncitorii de la "Steagul RoÈ™u" au primit fluturaÈ™ii cu salariile diminuate la jumătate. ÃŽn presa din R.F.G. s-a scris că greva a început la secÈ›ia de matriÈ›e, unde în schimbul de noapte nu s-au pornit nici măcar utilajele. DimineaÈ›a, ei s-au adunat în faÈ›a sediului administrativ. Acolo au venit È™i cei din schimbul unu, adunându-se circa 4000 de angajaÈ›i. La ora 11,00 s-a luat decizia de a se deplasa la sediul Comitetului JudeÈ›ean al P.C.R., pentru a-È™i cere drepturile salariale. Pe drum li s-au alăturat alte câteva zeci de mii de oameni din BraÈ™ov. La Comitetul JudeÈ›ean al P.C.R. se organiza sărbătorirea alegerilor locale, la care se È™tia dinainte rezultatul, cu o masă festivă, unde nu lipseau bananele, caÈ™cavalul, măslinele, "Pepsi Cola", portocalele, salamul de Sibiu, produse rare în R.S.R. DemonstranÈ›i au intrat cu forÈ›a în sediul Comitetului JudeÈ›ean al P.C.R. Când au văzut luxul în care trăia nomenclatura, revolta lor a devenit politică. Ei au început să arunce portretele lui… nu-i pronunÈ› numele, să strige "Jos dictatura", "Jos dictatorul". Au stricat mobilierul È™i au adus în piaÈ›a din faÈ›a clădirii tone de materiale de propagandă de partid È™i le-au dat foc, formând un rug uriaÈ™, care a ars până seara târziu. Abia atunci au intervenit în forță armata È™i miliÈ›ia, împrăștiind mulÈ›imea cu gaze lacrimogene È™i făcând arestări în masă. Ooo… deja m-am întristat. Nu putem discuta despre ceva mai vesel? - Ba da. AÈ›i vizitat Grota lui Herakles? - Bună idee, "gulagist" Oprea. De la Tanger ne-am deplasat la grota lui Herakles. Pun o întrebare: care sunt cele 12 munci faimoase ale fiului lui Zeus È™i al muritoarei Alcmena? - Herakles a executat următoarele munci: 1. a È™trangulat leul din Nemeea; 2. a omorât hidra din Lerna; 3. a prins de viu mistreÈ›ul din Erimat; 4. a ajuns în alergare căprioara zeiÈ›ei vânătorii, Artemis, identificată în mitologia romană cu Diana; 5. a omorât cu săgeÈ›i păsările din lacul Simfala; 6. a dresat taurul trimis de Poseidon, zeul mării, identificat în mitologia romană cu Neptun, contra lui Minos, regele insulei Creta; 7. l-a omorât pe Diomede, regele Traciei, care hrănea caii cu oameni; 8. le-a învins pe amazoane; 9. a curățat grajdurile uriaÈ™e ale lui Augias, regele Elidei, lăsate neîngrijite timp de 30 de ani, prin abaterea cursului râului Alfios; 10. s-a luptat È™i l-a omorât pe Gerione, căruia i-a luat vacile; 11. a cules merele de aur din insulele Hesperide, omorând balaurul care le păzea; 12. l-a pus în lanÈ›uri pe Cerber, câinele cu trei capete, care păzea porÈ›ile È›inutului lui Hades, zeul Infernului. - Un sincer bravo, "gulagist" Oprea. Ceea ce ne-a impresionat, în afară de dimensiunile de hangar de avion, a fost faptul că liliecii își făcuseră cuib pe tavan, iar noi călcam pe… un strat secular de deÈ™euri reciclabile. Când am ieÈ™it, am văzut că țărmul oceanului era plin È™i el de deÈ™euri, dar nereciclabile, urme ale trecerii turiÈ™tilor: pungi È™i alte ambalaje din plastic. - Dacă Herakles n-a mai trecut pe acolo, ca să repete munca a noua, dar pe țărmul Oceanului Atlantic! a exclamat Horea, într-un moment de inspiraÈ›ie mitologică. *** O altă "È™edință de partid" a avut loc după ce Ilse È™i Mátyás s-au întors de la MarakeÈ™. Dintre "gulagiÈ™ti" a mai fost prezent Ivan, care a condus lucrările întâlnirii. - Doamnă Ilse, povestiÈ›i-ne! - Am plecat din gara "Casa-Voyageur" cu un rapid nu numai cu instalaÈ›ie de climatizare, dar È™i foarte curat, ca, de altfel, toate trenurile din Maroc, nu cum am văzut în R.S.R. acum doi ani. - Doamnă Ilse, vă rog să nu discutăm despre È›ara lui Jorj È™i Horea, în lipsa lor. Am dreptate? - Foarte de acord. MarakeÈ™ a fost fondat de Iussuf Ibn TaÈ™vin, în 1062. - Cu precizarea că Iussuf Ibn TaÈ™vin a fost primul rege, mai bine zis, emir al dinastiei almoravizilor. Imperiul lui, numit de MarakeÈ™, s-a întins din Senegal până în Spania È™i Portugalia. - MulÈ›umesc pentru completare, domnule Ivan. Denumirea localității vine de la cuvintele berbere "amur" È™i "akuÈ™", care înseamnă "È›ară", respectiv, "allah". Este situat pe malul uedului Tensift, la 30 kilometri depărtare de munÈ›ii Atlasul ÃŽnalt, care este acoperit cu o cuÈ™mă de zăpadă, din noiembrie, în martie È™i constituie o pavăză în calea înaintării spre nord a deÈ™ertului Sahara. Clima este uscată È™i cu temperaturi care ating vara chiar È™i 50 de grade Celsius, la umbră. Farmecul oraÈ™ului constă în multiplele contraste, din care o componentă este întotdeauna exotică: deÈ™ert - înățimi alpine, dune de nisip - zăpadă, palmieri - conifere, vestigii de sute de ani construite din piatră sau pământ bătut - edificii moderne din beton sau metal, labirintul de străduÈ›e înguste din seculara Medina - bulevardele largi, din modernul cartier Gheliz. - Locuri deosebite? - ÃŽn primul rând am vizitat piaÈ›a Jamaa al Fna, care în arabă înseamnă "adunarea celui trecut dincolo", deoarece acolo erau expuÈ™i pe stâlpi înalÈ›i cei condamnaÈ›i la moarte, de către sultan. ÃŽncepând cu apusul soarelui È™i până la miezul nopÈ›ii, acel spaÈ›iu adiacent Medinei devine scenă pentru artiÈ™ti populari È™i restaurant în aer liber, pentru mâncăruri tradiÈ›ionale. ÃŽmblânzitorii de È™erpi, dresorii de macaci de Gibraltar, înghiÈ›itorii de flăcări sau de săbii, vânzătorii de apă în costume multicolore creează o atmosferă feerică, unică, ancestrală, iar mirosurile de carne prăjită, extrem de condimentată, È™i de sucuri de citrice preparate pe loc la zecile de tarabe luminate de lămpi cu gaz excită la maximum papilele gustative. - Sunt voci ale unor organizaÈ›ii de protecÈ›ie a necuvântătoarelor, care se opun acestor spectacole, afirmând că animalele È™i reptilele sunt supuse unor abuzuri, că li se scot colÈ›ii ba, chiar, că li se cos gurile, pentru a se evita un eventual atac, - N-am observat. - AÈ›i încercat să mâncaÈ›i ceva? - Am gustat "meÈ™aui" din carne de berbec. - Aaa… frigărui la È›epușă cu bucățele de carne învelite în foiÈ›e extrem de subÈ›iri, dietetice, de grăsime de la abdomen, distribuite alternant cu felii de ceapă. Un deliciu! - Totul bine condimentat! Ca desert am cumpărat câte zece fructe de cactus, "È›ian È™auki" în arabă, de la altă tarabă. Le È™tiÈ›i, doar sunteÈ›i de aproape două decenii în Maroc, ele au coaja plină de È›epi lungi, nu pot fi apucate decât cu o mănușă. Vânzătorul a îndepărtat coaja buclucașă cu un briceag È™i ne-a dat doar conÈ›inutul asemănător cu cel de kiwi, doar că este mai zemos È™i cu seminÈ›e mai mari, translucide È™i în număr redus înzecit. - Alte locuri de interes? - Am mai vizitat pădurea cu 180000 de palmieri, o adevărată oază artificială, cu alei asfaltate, unde ne-am plimbat cu trăsura. Cu acelaÈ™i mijloc de transport am ajuns È™i la grădina Menara, unde predomină măslinii, alături de câțiva palmieri È™i chiparoÈ™i cu rol decorativ. A fost înfiinÈ›ată în 1130, de Abd Al Mumin, primul sultan al Imperiului Almohad. Orice traseu trece obligatoriu pe la bazinul cu apă, puÈ›in mai mare decât o piscină olimpică. Se spune că emirul È™i-a învățat acolo soldaÈ›ii să înoate în vederea debarcării pe țărmul iberic. Pe latura nordică a bazinului se găseÈ™te un pavilion din cărămidă, cu un etaj È™i acoperiÈ™ piramidal din È›iglă verde smălÈ›uită, nelipsit din orice material de publicitate turistică a Marocului. - AÈ›i făcut baie în bazin? - Nu, È™i cât am fi dorit! ÃŽnsă este interzis. - Mai aveÈ›i ceva de completat? - Ar mai fi multe, dar mâine este 19 august, ziua de întoarcere acasă. Avionul va decola la ora 19,30. De aceea propun să oprim aici lucrările… - Ordinea de zi fiind epuizată, declar închisă "È™edinÈ›a de partid", a anunÈ›at solemn Ivan. Aici s-a terminat visul de lung metraj al lui Mátyás, deoarece a început un alt deranj, cel făcut de tablagii… *** Horea a fost treaz, când s-a auzit zgomotul de la fererastra lui Jorj. ÃŽn fiecare noapte avea un somn agitat, de când cu o săptămână în urmă s-a certat atât de tare cu Jorj încât s-a ajuns la bătaie. Apoi a adormit. Visul lui a început de la momentul începerii unei discuÈ›ii avute pe 16 iunie 1988, pe terasa casei "Gulag" la exact trei ani după ce s-a interzis Cenaclul "Flacăra", ca urmare a faptului că în timpul spectacolului de pe 15 iunie 1985, È›inut pe stadionul din PloieÈ™ti, a izbucnit o furtună puternică È™i, în panica produsă, oamenii s-au înghesuit la ieÈ™ire, înregistrându-se cinci morÈ›i È™i sute de răniÈ›i. - Mă consider un contemporan al generaÈ›iei în blugi. A fost o mare greÈ™eală interzicerea cenaclului, a spus Jorj. - Tu nu È™tii ce vorbeÈ™ti! l-a admonestat Horea, care judeca prin prisma celor aflate de la unchiul său, generalul Velcea Vinărici. - Tu nu ai citit poezia "Repetabila povară". - Ba am citit-o! - Recită măcar un vers! - … - Ai răbdare È™i ascultă până la capăt! O È™tiu pe de rost: "Cine are părinÈ›i, pe pământ nu în gând / Mai aude È™i-n somn ochii lumii plângând / Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminÈ›i, / Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinÈ›i. / Ce părinÈ›i? NiÈ™te oameni ce nu mai au loc / De atâția copii È™i de-atât nenoroc / NiÈ™te cruci, încă vii, respirând tot mai greu, / Sunt părinÈ›ii aceÈ™tia ce oftează mereu. / Ce părinÈ›i? NiÈ™te oameni, acolo È™i ei, / Care È™tiu dureros ce e suta de lei. / De sunt tineri sau nu, după actele lor, / Nu conteaza deloc, ei albiră de dor / Să le fie copilul c-o treaptă mai domn, / Câtă muncă în plus, È™i ce chin, cât nesomn! / Chiar acuma, când scriu, ca È™i când aÈ™ urla, / Eu îi È™tiu È™i îi simt, pătimind undeva. / Ne-amintim, È™i de ei, după lungi săptămâni / Fii bătrâni ce suntem, cu părinÈ›ii bătrâni / Dacă lemne È™i-au luat, dacă oasele-i dor, / Dacă nu au murit triÈ™ti în casele lor... / ÃŽntre ei È™i copii e-o prăsilă de câini, / Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini. / Cine are părinti, pe pământ nu în gând, / Mai aude È™i-n somn ochii lumii plângând. / Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii / Nu copil de părinÈ›i, ci părinte de fii. / Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns / ÃŽnsă pentru potop, încă nu-i de ajuns. / Mai avem noi părinÈ›i? Mai au dânÈ™ii copii? / Pe pământul de cruci, numai om să nu fii, / UmiliÈ›i de nevoi È™i cu capul plecat, / ÃŽntr-un biet orăsel, într-o zare de sat, / Mai aÈ™teaptă È™i-acum, semne de la strămoÈ™i / Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoÈ™i, / Si ca niste stafii, ies arare la porÈ›i / Despre noi povestind, ca de moÈ™ii lor morÈ›i. / Cine are părinÈ›i, încă nu e pierdut, / Cine are părinÈ›i are încă trecut. / Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci, / Unde-avem È™i noi înÈ™ine ai noÈ™tri copii. / EnervanÈ›i pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi, / Și în genere sunt È™i niÈ›el pisălogi. / Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paÈ™ii prea mici, / Ba-i nevoie prea mult să le spui È™i explici, / CocoÈ™aÈ›i, cocârjaÈ›i, într-un ritm infernal, / Te întreabă de È™tii pe vreun È™ef de spital. / Nu-i aÈ™a că te-apucă o milă de tot, / Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot? / Că povară îi simÈ›i È™i ei È™tiu că-i aÈ™a / Și se uită la tine ca È™i când te-ar ruga... / Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus / Pe conÈ™tiință povara acestui apus / Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer, / Se vor împuÈ›ina cei ce n-au È™i ne cer. / Iar când vom începe È™i noi a simÈ›i / Că povară suntem, pentru-ai noÈ™tri copii, / Și abia într-un trist È™i departe târziu, / Când vom È™ti disperaÈ›i veÈ™ti, ce azi nu se È™tiu, / Vom pricepe de ce fiii uită curând, / Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând, / Și de ce încă nu e potop pe cuprins, / DeÈ™i plouă mereu, deÈ™i pururi a nins, / DeÈ™i lumea în care părinÈ›i am ajuns / De-o vecie-i mereu zguduită de plâns." - Păunescu a criticat aluziv ideologia clasei muncitoare, È™i a meritat această pedeapsă, este un poet rebel, impredictibil È™i un oportunist. - Dă-mi un exemplu! - Poezia "AnalfabeÈ›ilor". Recită un vers, Jorj! - … - O È™tiu pe de rost: " V-am spus că sunt un om periculos / Și nu mi-aÈ›i luat avertismentu-n seamă. / V-am spus s-aveÈ›i pentru persoana mea / Un plus de îngrijorare È™i de teamă. / V-am spus că fac teribil de urât / De sunt călcat puÈ›in pe libertate. / V-am spus ca sunt oÈ™teanul credincios / Dar care doar cu inamici se bate. / V-am spus să vă astâmpăraÈ›i È™i voi, / Cenzori capricioÈ™i ai vremii mele, / C-o să vă coste scump măruntul moft, / De a ne face nouă zile grele. / V-am spus să puneÈ›i mâna să munciÈ›i. / Să nu mai tot pândiÈ›i zeloÈ™i din umbră, / V-am spus că n-o să placa nimănui / Pornirea voastră, tulbure È™i sumbră. / V-am spus că vremurile s-au schimbat / Și că situaÈ›ia e mai complexă, / Nu-i intelectualul - servitor. / Cultura nu-i ceva ca o anexă. / Și lumea nu se poate cuceri / Umflând la cifre È™i mimind tumulturi / Cu aroganÈ›i È™i trândavi doctoranzi, / Cu papagali care È›in loc de vulturi. / V-am spus È™i am puterea să mai spun / Ca nu încape muntele în seră / Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad / Și de la căprioară la panteră. / V-am spus să nu-l fetiÈ™izaÈ›i pe Marx, / Să nu-i păstraÈ›i în spirt învațătura / Și voi într-una fără să-l ciÈ›iti / ÃŽl pomeniÈ›i până vă doare gura. / V-am spus că bătălia pentru om / Nu iartă astăzi nici o dezertare / Și voi v-aÈ›i decorat voi între voi / Când lupta este în desfășurare. / V-am spus că muzica nu-i un microb / Care amenință civilizaÈ›ii / E-a omului pentru a fi mai bun, / V-am spus: ceva care să-i placa daÈ›i-i. / V-am spus, concetățeni analfabeÈ›i, / Și luaÈ›i aminte È™i să È›ineÈ›i minte. / Dar nu È™tiam ca v-aÈ›i născut È™i surzi / Și scoateÈ›i arma când vedeÈ›i cuvinte." - A criticat, într-adevăr în: "V-am spus să nu-l fetiÈ™izaÈ›i pe Marx". - A greÈ™it È™i a recunoscut. - Când, cum? - Printr-o altă poezie, cuprinsă într-o scrisoare scrisă la maÈ™ină, dar cu semnătură olografă. - Ha, ha… poezie într-o scrisoare, nu cumva pierdută? Sună caragialesc. EÈ™ti plin de haz. - Nu mă crezi! Jorj, am să È›i-o citesc. Cobor în apartament să aduc o copie a scrisorii. După câteva minute discuÈ›ia a reînceput tot pe terasă: - Uite, am adus-o! - Ce spune? - Se numeÈ™te "Vă mulÈ›umesc" È™i se adresează tovarășului Nicolae CeauÈ™escu. A fost compusă după cuvântarea secretarului general din 6 februarie 1986. ÃŽÈ›i citesc un fragment: "Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea, / Nu niÈ™te reparaÈ›ii la vise iluzorii, / Ci radicalizarea lăuntrică È™i grea, / Sub semnul CompetenÈ›ei, Iubirii È™i Valorii". - Nu este a lui Păunescu! - ÃŽl jigneÈ™ti! Nu simÈ›i acea extraordinară putere de convingere, un har divin, care făcea să înflăcăreze zeci de mii de oameni, stadioane întregi pentru cauza comunismului, pentru tovarășul Nicolae CeauÈ™escu? - CiteÈ™te-o toată! a spus Jorj, neÈ™tiind ce să creadă. - Ascultă cele 14 strofe: "ÃŽntreg, al dumneavoastră, aÈ™a mă simt din nou / Că de minciuni È™i falsuri fiinÈ›a mi-e satulă, / Vă mulÈ›umesc de toate, Cinstit È™i Bun Erou, / RenaÈ™te-n mine însumi È™i ultima celulă. / Parcă trăiam exilul himeric în pustiu / Și fapta dumneavoastră avu deodată-n mine / Efectul formidabil al unui traznet viu / Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine. / SunteÈ›i atât de tânar È™i-atât de curajos, / AÈ›i deÈ™teptat întreaga speranță românească, / V-au dat strălimpezime durerile de jos / Și-aÈ›i doborât minciuna ca pe-o cumplită mască. / Necazuri sunt destule, în viaÈ›a tuturor, / Și fiecare-È™i vede întâi pe ale sale, / Dar oamenii suportă necazul mai uÈ™or / Când adevărul totuÈ™i e cea mai dreaptă cale. / Acest popor doreÈ™te întregul adevăr / Și-acum când grea e iarna È™i iarăși sunt probleme / Nevoie e de oameni, «nu de justificări», / Și, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme. / Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod, / Ce È™tie să aplece urechea spre Ion Roată, / Și se-adresează țării în cel mai simplu mod / Ca-n ’72, È›in minte: «Acum ori niciodată!» / De-aici, din umilinÈ›a la care sunt constrâns, / Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte, / Bolnav, hulit È™i singur, cu ochii arÈ™i de plâns / Am să vă fiu ostaÈ™ul cinstit până la moarte. / Februarie patetic! Vrem veÈ™ti, nu vrem poveÈ™ti, / Și aÈ™teptăm ca Geniul acestei patrii bune / Să-nceapă primăvara conÈ™tiinÈ›ei româneÈ™ti / Și tot ce e valoare în juru-i să adune. / Ce radicalitate în felul omenesc / De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torță, / Ce, de va fi nevoie, din morÈ›i să mă trezesc, / De m-aÈ›i chema vreodată, mai am în mine forÈ›a. / ÃŽn vremurile grele pe care le trăim / Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare, / Dezamorsând minciuna, Eroule sublim, / SunteÈ›i Bărbatul Þării È™i Unica Salvare. / Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem, / Dar vă rugăm sfielnic să fiÈ›i cu luare-aminte / Să nu-nnoiÈ›i doar oameni, ci È™i acest sistem / Care prin sine însuÈ™i falsifică È™i minte. / Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea, / Nu niÈ™te reparaÈ›ii la vise iluzorii, / Ci radicalizarea lăuntrică È™i grea, / Sub semnul CompetenÈ›ei, Iubirii È™i Valorii. / Să vină primavara conÈ™tiinÈ›ei româneÈ™ti, / RenaÈ™terea naturii, speranÈ›ei È™i a muncii, / Exemplu de-nnoire pornind din BucureÈ™ti: / Un neam care-È™i iubeÈ™te È™i pe batrâni, È™i pruncii. / ÃŽndoliat de rele, acum mă nasc din nou, / Slujindu-mi cu credință, după putere, È›ara, / Vă mulÈ›umesc de toate, Cinstit È™i Bun Erou, / Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou, / Să vină Adevărul, să vina Primavara." Scrisoarea conÈ›ine È™i următorul paragraf: "Vreau să vă spun, tovarășe Nicolae CeauÈ™escu, clar È™i din tot sufletul meu, că, È™i dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aÈ™ face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aÈ™ È™ti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment". ÃŽn finalul scrisorii Păunescu face urarea: "Să trăiÈ›i, Măria Voastră! ". Jorj ar fi vrut să spună: "EÈ™ti un informator al Securității", dar a spus doar: - EÈ™ti un provocator! - Iar tu eÈ™ti un prost, adică nu că ai fi incult, însă eÈ™ti neinformat. - N-am auzit despre această poezie nici la "Europa Liberă", nici la alte posturi de radio. Tu de unde o ai? Horea ar fi vrut să spună: "De la unchiul meu", dar a rostit doar: "Uită ce È›i-am spus!" - Cum aÈ™a? - Am glumit. - O glumă de 14 strofe compuse în stilul lui Păunescu? - Apropo! O să-È›i spun opinia unui important poet român despre opera Păunescu. - Cine? - Corneliu Vadim Tudor. - N-am auzit! - Þi-am spus că eÈ™ti un prost! Ai auzit despre poezia "Urare de iarnă" a lui Tudor? - Nici atât! - O È™tiu pe de rost: "Este fiica prea iubită / A acestui brav popor / De luceferi străjuită / Și de steagul Tricolor. / E Elena CeauÈ™escu / Suflet nobil È™i vibrant / Mamă bună, om politic / Și prestigios savant / ÃŽnÈ›eleaptă-i este fapta / Năzuind spre viitor / Tot cu cinste stă în dreapta / Marelui conducător". - După aÈ™a o poezie la adresa tovarășei, înseamnă că Tudor l-a lăudat pe Păunescu, iar aceasta, cum ai spus tu, "făcea să înflăcăreze zeci de mii de oameni, stadioane întregi, pentru cauza comunismului, pentru tovarășul Nicolae CeauÈ™escu". - Nu neapărat! Nu uita că partidul nostru s-a dezis de Păunescu, l-a sancÈ›ionat cu vot de blam. - Hai, spune opinia lui Tudor despre Păunescu! - "Din tonele de versuri păunesciene nu vor mai rămâne decât vreo 50 de grame, ca un pachet de parizer pasteurizat". - Eu nu sunt de acord cu această apreciere dură, ca È™i cum ar spune că opera lui Păunescu echivalează cu ceva după care trebuie să tragi apa. Tudor ar fi putut să nu vorbească atât de grobian la adresa lui Păunescu, doar nu-i făcea concurență, ei doi împărÈ›indu-È™i frățeÈ™te elogiile, la cabinetul 1, respectiv, cabinetul 2. Ascultă, Horea, de unde ai m-ai scos-o È™i pe asta? Este prea de tot! - Uită ce-am spus! - Ai inventat acest citat, spune adevărul! - Va fi rostit într-o zi È™i în public. Dar, repet: uită ce-am spus! ÃŽnsă Jorj se înfuriase È™i nu s-a mai putut abÈ›ine: - EÈ™ti un colaborator al Securității, toate astea le È™tii de la S.I.E.! Horea a considerat că singura ieÈ™ire onorabilă din această situaÈ›ie este să-i dea o corecÈ›ie lui Jorj, aÈ™a că i-a aplicat un pumn în bărbie, însoÈ›it de vorbele: - EÈ™ti un prost al generaÈ›iei în blugi! - Iar tu un țăran urban, lucrător la cooperativa "Ochiul È™i timpanul"! a replicat Jorj, neuitând să-i întoarcă lovitura în proeminenÈ›a maxilarului inferior. Visul s-a întrerupt aici, pumnul primit făcându-l pe Horea să deschidă ochii. Nedorind ca - Doamne fereÈ™te! - să se repete acest vis, el a sărit din pat. Peste jumătate de oră a ajuns la uÈ™a lui Ivan È™i a început un răpăit realizat în surdină, doar cu dosul degetelor mare È™i arătător: rap, rap, rap… rap, rap, rap… rap, rap, rap… *** Hans visa adesea urât, cu senzaÈ›ii de înăbuÈ™ire, de când s-a întors din Republica Populară Chineză. ÃŽnceputul a fost fericit, a câștigat prin tragere la sorÈ›i o excursie în cadrul concursului "Câștigă o excursie în China" organizat de Ministerul Afacerilor Externe, de la Beijing. A scris că doreÈ™te să participe la concurs È™i a primit un formular al unui test cu 50 de itemi în limba engleză. A fost printre fericiÈ›ii câștigători poate pentru că la întrebarea "Ce È™tiÈ›i despre statul Taiwan?", Hans a simÈ›it că este o capcană È™i a răspuns: "Statul Taiwan nu există", deÈ™i È™tia bine că sunt două state care își dispută denumirea de China: Republica Populară Chineză, instituită pe 1 octombrie 1949, È™i Republica China, formată pe 1 ianuarie 1912, retrasă de pe continentul asiatic în Taiwan È™i alte câteva insule mult mai mici. Hans a primit un bilet de avion pe numele lui, la agenÈ›ia "TAROM" din Casablanca, probabil pentru că era cel mai ieftin, cu tranzit la BucureÈ™ti. Excursia era de 14 zile pe traseul Beijing, Nanjing, Șanghai, Qingdao, Jinan, Beijing. SfârÈ™itul excursiei a fost terifiant, ceea ce i-a provocat multe coÈ™maruri, a asistat fără să vrea, pe 15 aprilie 1989, la începutul demonstraÈ›iilor din piaÈ›a Tiananmen, terminate cu un masacru, denumit de chinezi "Liù-Sì Túșā" (Al Patrulea Masacru din Iunie), iar de conducătorii est-germani drept "Chinesische Lösung" (SoluÈ›ia Chineză), când, în ziua de 3 iunie a aceluiaÈ™i an, armata a tras cu gloanÈ›e de război în demonstranÈ›i, ucigând între 400, potrivit oficialităților chineze, sau 3000 de civili, conform celor sovietice. De când a auzit căzând cioburile de sticlă de la fereastra lui Jorj, somnul profund al lui Hans a luat-o razna. A început să viseze o gălăgioasă È™i obositoare "È™edință de partid" convocată de "gulagiÈ™tii" curioÈ™i, condusă de Volfik, care, puÈ›in cherchelit, a spus: - Tovarășul Hans s-a întors azi dintr-o excursie într-o È›ară comunistă… ăăă… frățească…. ăăă… asiatică… ăăă… de lângă Siberia. El ne va vorbi despre extraordinarele realizări ale poporului chinez, în lupta pentru… ăăă… sub conducerea… ăăă… muncitorilor… ăăă… mai bine zis… ăăă… țăranilor… ăăă… mai bine zis… ăăă… tovarășului Mao Tzedong. ÃŽi dau cuvântul… Tovarășe Hans, ai cuvântul, dar pe scurt, că de nu… - Am plecat din Casablanca vineri, 31 martie, dimineaÈ›a la ora 6,00 cu primul avion Rombac1-11, avion românesc produs după licență britanică, pe 27 august 1982. O surpriză pentru mine s-a produs când autobuzul ne-a dus la avion, sub el fiind înÈ™irate toate bagajele. Cei doi agenÈ›i de securitate, denumiÈ›i în argou "È™oimi", au obligat toÈ›i pasagerii să-È™i recunoască bagajele È™i să le pună în alt loc, situat la circa zece metri distanță. - ÃŽn felul acesta s-a evitat introducerea în avion a unui bagaj cu bombă al unui pasager, care a renunÈ›at la zbor, ca în cazul cursei 103 a companiei "Pan American" din 21 decembrie 1988, când s-au înregistrat 270 victime, 259 în avion È™i 11 la sol, a intervenit Oprea. - Dar, nu È™i în cazul unui terorist sinucigaÈ™! a È›inut Jorj să-È™i contrazică parÈ›ial compatriotul. - Mda… mda… a murmurat Oprea, vizibil deranjat de observaÈ›ie. - La BucureÈ™ti m-am îmbarcat într-un avion Il-62M, cu patru motoare montate pe fuzelaj, cu rază de acÈ›iune de 10000 de kilometri. Din motive economice, compania "TAROM" este printre puÈ›inele din lume, care se încumetă să traverseze arcul munÈ›ilor Himalaia, lung de 2400 de kilometri. - ÃŽnseamnă că ai avut un spectacol grandios, s-a auzit vocea lui Janek, trădând o oarecare invidie. - Zburam la zece kilometri altitudine, iar cele 100 de vârfuri de peste È™apte kilometri ale "acoperiÈ™ului lumii" îmi dădeau impresia că vor zgâria burta avionului; o senzaÈ›ie pentru doritorii de adrenalină! Aaa… era să uit. Am distins pe albul permanent de zăpadă È™iruri multicolore de alpiniÈ™ti È™i de iaci de povară conduÈ™i de È™erpaÈ™i. Noroc că am fost inspirat È™i am avut la îndemână binoclul cu lentile Zeiss - aÈ›i auzit de germanul Carl Zeiss? - Dacă voi, germanii, îl aveÈ›i pe Carl Zeiss, noi, cehii, îl avem pe Otto Wichterle, inventatorul lentilelor de contact din hidrogel, permeabile la oxigen, a considerat Janek să pună lucrurile la punct. - Tovarăși… ăăă… să nu ne abatem de la subiect! a venit un îndemn din partea lui Volfik, rănit oarecum în orgoliu, pentru faptul că nu îi venea în minte un nume de inventator rus în domeniu. - Am făcut o escală la Karaci, unde am crezut că am ajuns în formaÈ›iunea statală promisă de Vlad ÞepeÈ™ È›iganilor, ca răsplată, în cazul când ei vor fi de acord să fie înarmaÈ›i pentru a lupta contra turcilor, aÈ™a cum reiese din epopeea "Þiganiada" de Ion Budai-Deleanu. - StaÈ›i puÈ›in, tovarăși! a exclamat din nou Janek. - De ce? - Hans, ai rostit prea repede o frază lungă È™i cu multe informaÈ›ii, iar eu am rămas cu multe nelămuriri. Ion Budai-Deleanu a fost un scriitor român? - Janek, se vede că încă nu stăpâneÈ™ti limba română la perfecÈ›ie. Ion Budai-Deleanu a fost un scriitor român, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, care a trăit între anii 1760 È™i 1820. El a fost de origine È›igănească, aÈ™a cum rezultă dintr-o scrisoare adresată lui Petru Maior, un al fruntaÈ™ al Școlii Ardelene, citez din memorie: "Cea mai de pe urmă să È™tii că, fiind eu È›igan ca È™i tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru È›iganii noÈ™tri, ca să perceapă ce feliu de strămoÈ™i au avut È™i să înveÈ›e a nu face doară nebunii". - Care este epicul din "Þiganiada"? a continuat Janek tirul întrebărilor. - Vlad ÞepeÈ™, domnitor în trei rânduri al Þării RomâneÈ™ti, fiul al lui Vlad Dracul, a dorit să-i înarmeze pe È›igani, pentru a-i înrola în oastea lui, care se lupta cu turcii. Prin această iniÈ›iativă el dorea, de asemenea, să evite ca È›iganii să devină iscoadele inamicului. Pentru a fi mai convingător, ÞepeÈ™ le promite È›iganilor un teritoriu în comuna Spăteni, unde ei să se organizeze într-o formaÈ›iune statală. Apoi îi pune la încercare pe È›igani, îmbrăcându-È™i ceată de oÈ™teni în uniforme turceÈ™ti È™i aÈ™ezând în drumul spre ei niÈ™te căruÈ›e burduÈ™ite cu de-ale mâncării. Se dă ordinul de atac, dar È›iganii se opresc la căruÈ›e - vorba ceea: "la plăcinte înainte, la război înapoi!â€, dovedind lipsă de curaj È™i de tragere de inimă la luptă, motiv pentru care, Ion Budai-Deleanu plasează ironic, localitatea Spăteni, între aÈ™ezările BărbăteÈ™ti È™i Inimoasa. - Tovarăși… ăăă… aÈ›i început să bateÈ›i… cum se spune… câmpii, a strigat Volfik, să revenim la subiect! Tovarășe Hans, continuă darea de seamă privind excursia în China! - Ziceam că la Karaci am avut impresia că am ajuns la aÈ™ezarea Spăteni din "Þiganiada". - Þiganii se trag din India, nu din Pakistan! a revenit Janek obsesiv. Când au trecut din Boemia, în FranÈ›a, ei au fost denumiÈ›i bohemieni de către oamenii de acolo. - Dar, ce sunt pakistanezii? Nimic altceva decât indieni convertiÈ›i la islam! - Tovarășe Hans, sari… ăăă… fir-ar să fie… peste episodul Karaci, nu mai vorbiÈ›i… ăăă… despre etnii, altfel nu mai terminăm "È™edinÈ›a de partid" nici… ăăă… la miezul nopÈ›ii! a propus Volfik. - Apropo! a ieÈ™it Jorj din tăcere, să vă spun un banc. ÃŽntrebare: care este cel mai mare ghinion al unei femei? - … - Vă dau răspunsul: să se culce la unu’ fără ceva! - Buuun… triiist… banc, dar să nu… ăăă… deviem de la scopul È™edinÈ›ei noastre, tovarăși! - N-am terminat bancul. O altă întrebare: care este cel mai mare ghinion al unui bărbat? - … - Tot eu răspund: să se culce la două trecute! - Hă, hă, hă… tovarășe Hans, împinge la vagoane, altfel ne culcăm… ăăă… la două trecute! - Ãăă… Am trecut de munÈ›ii Himalaia È™i am ajuns în podiÈ™ul Tibet, de unde se vedeau cele două mari cursuri de apă: Iangtze sau Fluviul Albastru È™i, mai la nord, cu multe meandre, Huan He sau Fluviul Galben. Mai puÈ›in clar se vedea spre graniÈ›a cu Mongolia È™i Marele Zid Chinezesc, lung, conform datelor statistice locale, de 10000 de "li", echivalentul a 5000 kilometri. Are o lățime de È™ase până la zece metri È™i o înălÈ›ime de circa opt metri, fiind folosit pentru apărare, precum È™i ca drum comercial. - Tovarășe Hans, te pierzi în… ăăă… detalii! - La Beijing am fost cazaÈ›i la "Friendship", cel mai mare hotel - grădină din Asia, întinzându-se pe o suprafață de trei hectare È™i jumătate. A fost construit în 1954, în stil chinezesc, cu acoperiÈ™ ca de pagodă, cu olane verzi, dar cu influență de cazarmă sovietică. Este situat la 13 kilometri depărtare de piaÈ›a Tiananmen, pe È™oseaua de centură numărul 3. Este foarte curat. ÃŽmi amintesc o întâmplare nostimă, care mi-a dat prima impresie: la recepÈ›ie s-a oprit înregistrarea clienÈ›ilor pentru simplul motiv că odată cu noi intrase o muscă È™i, până nu a fost anihilată, toÈ›i angajaÈ›ii hotelului nu au avut altă peocupare. Seara am văzut de la intrarea principală în hotel mii È™i mii de chinezi pe biciclete, care se întorceau acasă de la serviciu, un fluviu galben uman. La cină am avut de ales între meniul european, compus din trei feluri, È™i meniul chinezesc format din cel puÈ›in zece feluri de mâncare, care de care mai ciudate. - Adică. - Bucătăria chinezească include peste 150 de soiuri de legume, 200 de soiuri de ciuperci, în jur de 400 de specii de peÈ™te È™i circa 110 specii de animale, precum È™i condimente orientale. Mesele sunt circulare ca să nu existe un loc preferenÈ›ial. Fiecare masă are în mijloc un suport-disc pe care sunt aÈ™ezate platourile cu toate felurile de mâncare; el poate fi rotit de către meseni pentru ca ei să-È™i pună în farfuriile lor ceea ce li se pare mai apetisant. - Mai È›ii minte meniul? - Cu mare aproximaÈ›ie. Supe: supă de orez cu ouă de rață fierte È™i îmbibate cu saramură, precum È™i supă de bucăți de cuiburi de rândunele orientale. Salate: salată de morcov È™i usturoi, precum È™i salată de castraveÈ›i È™i ciuperci în oÈ›et cu susan presărat. Fructe de mare: calamari cu legume în sos de stridii, precum È™i creveÈ›i decorticaÈ›i cu morcovi în sos de tomate. Porc: rasol de carne afumată cu orez prăjit È™i ouă fierte, precum È™i friptură de carne de porc cu legume È™i sos de bambus. Pui: carne prăjită în felii, ceapă È™i usturoi în sos de ardei iute, precum È™i pui pane cu sos de argan. Vită: carne tocată È™i prăjită, ceapă È™i usturoi în sos combinat de soia È™i de ardei iute, precum È™i cubuleÈ›e de carne prăjită, ceapă È™i usturoi în sos combinat de soia È™i de ardei iute. - Băuturi? - Ceai, bere, vin alb È™i… sake-ul japonez, obÈ›inut din orez. - Am auzit că se mănâncă È™i câini sau pisici, după ce sunt bătute bine cu vergile pentru frăgezirea cărnii, a intervenit Ivan. - Ba chiar È™i fetuÈ™i umani avortaÈ›i, care se vând la negru la maternități, unde se găsesc în număr impresionant, deoarece È›ara este suprapopulată, iar legea nu permite decât existenÈ›a unui singur copil la o mamă; din ei se face o supă, despre care se spune că are efecte curative în multe boli, a confirmat Hans. - Ooo… oribil… mai departe, mai departe! - Vizitarea Beijingului a fost programată pentru ultima parte a excursiei. A doua zi am plecat la Nanjing, cu un avion McDonald Douglas MD80, cu două motoare pe fuzelaj. Zborul a durat o oră È™i jumătate. - AÈ™a, fără detalii exagerate! - La Nanjing am fost duÈ™i cu un autocar, să vizităm podul peste Fluviul Albastru, construcÈ›ie terminată în 1968, lungă de 6772 de metri È™i cu înălÈ›imea minimă de la nivelul apei de 24 de metri. Are o autostradă cu două benzi de circulaÈ›ie pe fiecare sens în partea superioară, iar la nivelul inferior linie ferată dublă. La baza pilonului de pe malul drept este amenajat un muzeu cu istoricul construirii podului. - A urmat Șanghai! - Ãăă… Am fost cazaÈ›i la celebrul hotel "Broadway Mansions", o clădire de 19 etaje terminată în 1934, construită în stilul art-déco, la vărsarea râuleÈ›ului Suzhu, în râul Huangpu, de unde se are cea mai bună vedere spre "bund", Zona InternaÈ›ională din perioada interbelică, unde a existat o plăcuță de avertisment: "Accesul câinilor È™i chinezilor este interzis". Camerele sunt "big", americăneÈ™ti. La restaurant am fost È™ocat de o expoziÈ›ie culinară, printre care friptură de pui întregi de maimuță, care păreau niÈ™te bebeluÈ™i. Ooo! Am simÈ›it că mi se întoarce stomacul pe dos. - Tovarășe Hans, faci ce faci È™i ajungi la niÈ™te amănunteee… - Mă conformez È™i trec la muzeul amenajat în locul unde a luat ființă Partidul Comunist Chinez, de fapt, clădirea unui fost bordel. S-a auzit un hăhăit pe mai multe voci, ceea ce l-a făcut pe Volfik să intervină energic: - ÃŽncetaÈ›i! Tovarășe Hans, eram sigur că vii cu alte amănunteee… Dar, acum, ai întrecut măsura! a spus Volfik, căruia de nervi parcă îi ieÈ™ise o parte din alcoolul din cap. - AÈ™a spun gurile rele, s-a apărat est-berlinezul. - Trebuie să-l lăsăm să spună ce È™tie, tovarășe secretar! - i-a luat apărarea Janek. - Tovarăși, toÈ›i suntem membri ai unor partide de sorginte… ăăă… marxist-leninistă, aÈ™a că vă cer mai mult respect pentru un partid… ăăă… frățesc, ce dracu’! Consider că am ajuns la un punct unde trebuie să supun la vot. Cine este pentru ca tovarășul Hans să-È™i continue darea de seamă? După câteva secunde, Volfik a numărat cinci voturi "pentru", ale lui Aleks, Hans, Janek, Jorj, Mátyás, ceea ce l-a făcut să declare cu amărăciune: - Ãăă… cu majoritate simplă s-a votat continuarea "È™edinÈ›ei de partid". - ÃŽn 1920 a fost trimis în China, Grigorii Naumovici Voitinskii, năcut Zarhin. - Naumovici… născut cu alt nume… Tovarășe Hans, nu cumva eÈ™ti… ăăă… antisemit? - Acestea sunt datele istorice. Nu se poate vorbi despre comunism fără să se amintească aportul consistent al evreilor, pornind de la Marx. - Repede, repede, treci mai departe! - Cum spuneam, Voitinskii, agent Comintern, a fost trimis de Moscova, cu scopul de a iniÈ›ia o miÈ™care comunistă, subjugată Moscovei. Pe 23 iulie 1921 a avut loc Congresul I, de înfiinÈ›are a Partidului Comunist Chinez, care atunci avea 53 de membri. Au participat 12 delegaÈ›i, printre care Mao Tzedong È™i Li Dazhao. Statuile lor de ceară, precum È™i biografiile lor redactate pe scurt, într-o singură pagină înrămată, se găsesc înÈ™irate la parterul clădirii, cu aspect de hol de hotel. Dintre aceÈ™tia, toÈ›i au fost declaraÈ›i revizioniÈ™ti È™i excluÈ™i din partid mai târziu de către Mao Tzedong. La singurul etaj am fost conduÈ™i pe un culoar lung, cu uÈ™i înguste identice, unde ni s-a deschis una dintre ele. Am intrat într-o cameră micuță, unde singurul mobilier era o măsuță cu patru scaune, de te miri cum de au încăput toÈ›i. Prim-secretar al P.C.C. a fost ales un absent, Cen Duxiu. - Iar amănunteee… agasante! - ÃŽncă ceva, Mao Tzedong a avut patru soÈ›ii: Luo Iixiu, Iang Kaihuì, He Zizhen È™i Jiang Qing, cu numele de scenă Lan Ping. Ultima a încercat să ia puterea, după moartea soÈ›ului, survenită pe 9 septembrie 1976. - Tovarășe Hans, ai devenit exasperant! Să trecem de acest episod! Ce aÈ›i mai văzut la Șanghai? - Aaa… ca să nu uit… Mi s-a întâmplat ceva ciudat pe strada comercială Nanjing, care pleacă din Bund, în intervalul dintre clădirile hotelurilor "Pace" È™i "Palat". - Iar începi cu amănunteee… din acelea? - Nanjing este o stradă lungă de cinci kilometri, din care peste un kilometru din capătul estic, dinspre Bund, este pietonală. Era foarte cald È™i umiditatea aerului deosebit de mare, doar mă găseam pe țărmul Mării Chinei de Est, la paralela 31. La un moment dat a venit un noruleÈ› izolat, care a început să se scuture în timp ce soarele nu înceta să arunce cu foc, ploaie cu dinÈ›i la tropic. Nu m-am ferit de ploaie, pentru a mă răcori. Spre marea mea uimire, cât È™i a celor din grup, picăturile se evaporau pe măsură ce coborau, astfel că am devenit ud doar până la umeri. Asfaltul a rămas complet uscat, deÈ™i ploaia nu s-a oprit! - Iată un amănunt interesant! Fenomenele naturale extraordinare sunt ca sarea È™i piperul, într-o excursie. - Aaa... să nu uit o altă întâmplare amuzantă. Seara am fost invitaÈ›i să asistăm la un spectacol organizat zilnic pentru turiÈ™tii străini la Teatrul de Operă. Am văzut secvenÈ›e din opere È™i operete chinezeÈ™ti, care aduc slavă comunismului, cum ar fi "Gărzile RoÈ™ii pe lacul Honghu" È™i altele de genul acesta. ÃŽn pauză am fost la grupul sanitar, unde cabinele erau separate prin paravane de lemn înalte până la brâu, astfel că stăteam pe "tron" È™i vedeam capetele vecinilor; nu mai spun ce priveliÈ™te mi s-a deschis când m-am ridicat în picioare! Nostim, nu? - Tovarășe Hans, nu ai niciun haz! - Din Portul de Pasageri din "bund", grupul nostru s-a îmbarcat pe vasul de croazieră "Dragon-Boat Festival", cu vopsea scorojită, vizibil în prag de pensionare, produs în China după licență sovietică în anii 50’, cu o capacitate de 200 de pasageri. Urma să navigăm pe Hungpu, până la vărsarea în estuarul lung de 200 de kilometri al Fluviului Albastru, după care să trecem prin Marea Chinei de Est È™i Marea Galbenă, cu destinaÈ›ia Qingdao, pronunÈ›at de chinezi "Þingtao", care înseamnă "Insula Verde". ÃŽncă de la început am fost surprins să văd tabloul lui Stalin în cabina căpitanului. A urmat un dialog în engleză, halucinant pentru mine: - De ce? l-am întrebat eu. - Deoarece tovarășul Iosif Vissarionovici Stalin ne-a ajutat în timpul Marelui MarÈ™. AÈ›i auzit de marele fapte de arme ale tovarășului Mao? - ȘtiÈ›i, eu am venit din Casablanca. - De unde? - Din Africa. - Aaa… spuneÈ›i aÈ™a…o să vă explic pe scurt. Marele MarÈ™ a fost o retragere strategică de circa 25000 de "li", adică 12500 de kilometri parcurÈ™i în 370 de zile, de pe 16 octombrie 1934, până pe 19 octombrie 1935. Punctul de plecare a fost localitatea Ruijin din sud-estul țării, iar ultima oprire a fost la Wuqizhen, în centru-nord, în apropiere de graniÈ›a cu Republica Populară Mongolă. - Am înÈ›eles, dar de ce mai păstraÈ›i tabloul lui Stalin, care a fost atât de criticat? - V-am explicat, MarÈ™ul Lung a fost o retragere strategică din faÈ›a armatei Gomindanului condusă de Ciang Kai Șek, care s-a aliat cauzei imperialismului mondial. Tovarășul Iosif Vissarionovici Stalin ne-a ajutat în foarte multe privinÈ›e. ÃŽn primul rând a trimis specialiÈ™ti din Comintern, cum a fost generalul german Otto Braun, È™colit la Academia Militară "Mihail Vasilievici Frunze", din Moscova, numit de către noi, chinezii, Li De, adică Li Germanul. Apoi ne-a ajutat cu armament, care a fost trimis prin Republica Populară Mongolă; de aceea, nu întâmplător MarÈ™ul Lung s-a oprit la Wuqizhen. De asemenea, dar nu în ultimul rând, tătucul Stalin a trimis avioane cu piloÈ›i cazaci sinucigaÈ™i, care intrau cu aparatele de zbor acolo unde trupele inamice erau mai dense, provocând moartea a sute de militari È™i spaima în toată armata. - Aici ai vrut să ajungi, Hans, să scoÈ›i în evidență naÈ›ia germană, cu specialiÈ™tii ei! a sărit Janek. - Nu răspund la provocări! Hans s-a oprit din povestire pentru a-È™i aduna gândurile. Volfik a profitat grăbit: - Tovarășe Hans, dacă ai terminat darea de seamă, închidem È™edinÈ›a. - Nuu… tocmai mi-am adus aminte de unele fenomene naturale pe care l-am trăit în Marea Chinei de Est. - Tovarăși, interesant! Să ascultăm o întâmplare cu un fenomen natural! - Eram în salonul-bar. După circa trei ore de când am ieÈ™it în largul Mării Chinei de Est am intrat într-o rămășiță de taifun, ceea ce l-a făcut pe un francez din grup să glumească cu voce tare, ca să fie auzit de toÈ›i: "Conform teoriei haosului, o bătaie de aripi a unui fluture într-un loc poate duce la formarea unui taifun în altă parte". Abia a terminat fraza că am simÈ›it că puntea se înclină spre babord È™i m-am trezit alunecând spre perete. Vasul a rămas înclinat câteva secunde, care mi s-au părut nesfârÈ™ite, după care a revenit în poziÈ›ia verticală. - Ce s-a întâmplat? - Am fost loviÈ›i de un tsunami, un val înalt de circa opt metri format ca urmare a unui cutremur cu epicentrul, unde credeÈ›i? - ... - Vă dau unele date ajutătoare: taifun. - ... - Regizorul Yves Ciampi, actorii Danielle Darrieux, Jean Marais, născut Jean Alfred Villain-Marais, Keiko KiÈ™i, anul 1957. - Ce legătură are filmul "Taifun la Nagasaki" cu tsunami? a întrebat Volfik. - Cutremurul a avut epicentrul lângă Nagasaki. - Bravooo! Iată două fenomene naturale concomitente: taifun È™i tsunami. Continuă, tovarășe Hans. - Aaa… am uita să vă spun ceva. După ce tsunami a trecut, l-am întâlnit pe căpitan, care mi-a spus cu tristeÈ›e în glas că tabloul lui Stalin a căzut, sticla s-a spart, iar fotografia s-a rupt în mai multe locuri. "Este un semn că în R.P.C. a trecut vremea comunismului de tip dictatură personală", mi-a spus căpitanul cu o voce neutră, nici de bucurie, nici de supărare, de adept confucianist al căii de mijloc "dao", de păstrare a echilibrului între voinÈ›a Cerului È™i voinÈ›a Pământului. - Să trecem mai departe! - La Qingdao am fost cazaÈ›i la hotelul "Zhanqiao", construit încă din 1911, în stil german. - Iar germanii! a exclamat Janek. - Accesul german în China a fost înlesnit de Războaiele Opiului, din anii 1839-1842 È™i 1856-1860. Pe 6 martie 1898, a fost încheiat un contract de închiriere pe 99 de ani prin care È›inutul Qingdao a devenit colonia denumită "Aria protejată Kiautschou", în germană: "Deutschen Schutzgebiets Kiautschou". Atunci a început să se vândă "bratwurst" pe străzi, s-a construit chiar È™i o fabrică de bere. Totul a durat până pe 27 august 1914, când au venit războinicii japonezi. ÃŽn Qingdao se păstrează È™i astăzi o biserică protestantă, o gară feoviară È™i multe case în stil bavarez. - Spune-ne o singură întâmplare din Qingdao, care merită a fi amintită! - Am fost la plaja numărul 1 a oraÈ™ului, unde ne-am instalat pe o porÈ›iune largă mai puÈ›in aglomerată din vecinătatea unei porÈ›iuni înguste, dar înÈ›esată de lume. Era o zi excepÈ›ional de caldă pentru luna aprilie, cu o apă acceptabilă pentru scăldat. ÃŽmpreună cu un profesor de sport din grup am luat hotărârea de a înota vreo trei sute de metri în larg până la un fel de geamandură roÈ™ie din tablă, în formă de cutie de conservă imensă, cu diametrul de vreo È™ase metri È™i înălÈ›imea de circa un metru, cu patru scăriÈ›e pentru acces pe platformă. Ne-am urcat pe geamandură È™i ne-am uitat spre plajă, unde cei din grupul nostru ne făceau semne să ne întoarcem. După ce am rămas câteva minute acolo, mai mult pentru a ne încălzi, ne-am întors înotând economic în stilul bras Cu cât ne apropiam cu atât distingeam mai bine că semnele colegilor din grup ne îndemnau să ne grăbim. Când am ajuns să călcăm pe nisip am aflat motivul agitaÈ›iei lor: Marea Galbenă este plină de rechini, iar noi ne aventuraserăm în zona neprotejată cu plasă metalică. - Tot aÈ™a se poate spune È™i despre cele două sisteme politice, separate prin Cortina de Fier: comunismul este zona protejată printr-o plasă metalică de rechini, cu ghilimelele de rigoare, unde, figurativ vorbind, se ajunge la mică distanță, în timp ce capitalismul oferă posibilitatea de a ajunge foarte departe, dar È™i riscurile de a fi mâncat de prădători, a intervenit Aleks. - ÃŽÈ›i convine să vorbeÈ™ti liber, deoarece în È›ara ta sindicatul "Solidaritatea" este pe cale să rupă Cortina de Fier. - AÈ™ mai spune ceva, a continuat Aleks. Comunismul este ca o È™osea îngustă È™i aglomerată, unde, figurativ vorbind, chiar dacă ai o limuzină bună, circuli cu viteză mică, a celui mai neperformant autovehicul, nu poÈ›i depăși decât cu foarte multă greutate È™i nu ajungi prea departe. Există o bandă de depășire, dar este rezervată nomenclaturii partidului unic È™i administrative. Capitalismul poate fi asemănat cu o autostradă cu multe benzi, unde, la figurat, posesorii unor motoare puternice pot depăși uÈ™or, pot ajunge la orice orizont, dar È™i cu riscul mărit de a li se întâmpla accidente grave din cauza vitezei excesive. Altfel spus, comunismul avantajează posesorii de rable, iar capitalismul pe cei ai maÈ™inilor de curse. - Hm, hm, a tuÈ™it Volfik, nevenindu-i în minte o replică potrivită acestui punct de vedere. Tovarășe Hans, să mergem mai departe! - La Jinan am ajuns cu trenul. Este un oraÈ™ pe malul Fluviului Galben. Am făcut o vizită doar de jumătate de zi. Am mers cu un autocar până la poalele unui deal lung până la orizont; aÈ™a credeam noi! Nu ni s-a spus ce urma să vizităm. Am urcat un È™ir parcă nesfârÈ™it de trepte. OraÈ™ul se vedea tot mai jos, acoperiÈ™urile celor mai înalte blocuri erau la picioarele noastre È™i nu parcursesem nici un sfert de traseu. Când am ajuns în vârful dealului ne-am dat seama cât de mult ne înÈ™elasem: era vorba de un mal supraînălÈ›at cu peste 100 de metri al Fluviului Galben, un dig gros de aproximativ 50 de metri la vârf È™i circa 80 de metri la bază. Celălalt mal nu se vedea. Apa nămoloasă curgea atât de domol încât dădea impresia unui lac. Ghidul ne-a adus informaÈ›ii terifiante: "ÃŽn 1887 s-a rupt digul È™i s-au înregistrat aproape 2000000 de victime, iar în 1931 un număr de două ori mai mare. Fundul fluviului a ajuns la peste zece metri deasupra nivelului oraÈ™ului Jinan È™i se ridică în mod constant, ceea ce ne obligă să ridicăm digurile în permanență. Vă daÈ›i seama ce s-ar întâmpla dacă s-ar rupe digul acesta acum, dacă numai în Jinan È™i în suburbii sunt peste 5000000 de locuitori!" - Tovarășe Hans, destul cu dezastrele! Spune-ne altceva! - Lângă Jinan, la aproximativ trei kilometri depărtare de centru, se găseÈ™te o colină înaltă de circa 200 de metri, denumită "Muntele celor o mie de Buddha", unde s-au realizat zeci de grote artificiale, care adăpostesc, de fapt, în total peste 28000 de statui cu Buddha, printre care una cu Buddha cel cu o mie de braÈ›e. Ele au fost realizate începând cu dinastia Sui, care a domnit între anii 581 È™i 618. Buddha, aÈ™a cum sigur È™tiÈ›i, poate fi orice persoană, care a atins starea de iluminare, denumită "bodhi". Buddha mai este È™i supranumele fondatorului budismului, Siddhartha Gautama, născut în localitatea himalaiană Lumbini, care a trăit între 563 î.Hr. È™i 483 î.Hr. El a încercat atât viaÈ›a plină de plăceri, cât È™i aceea de pustnic, dar a renunÈ›at la ele, preferând să se dedice meditaÈ›iei È™i comiterii numai a faptelor bune. Prin meditaÈ›ie el a căpătat revelaÈ›ia reîncarnărilor anterioare. La 35 de ani Buddha a început să-i înveÈ›e pe oameni această filosofie a vieÈ›ii. - Spune-ne câteva citate din gândirea lui Buddha! - Citez din memorie: "Noi suntem ceea ce gândim. / Tot ceea ce suntem răsare odată cu gândurile noastre. / Prin gândurile noastre noi creăm lumea. / VorbeÈ™te sau acÈ›ionează cu o minte impură / Și necazurile te vor urma, / Asemenea roÈ›ii ce urmează carul tras de vită". Sau un citat special pentru noi, profesorii: "Să înveÈ›i înseamnă să descoperi ceea ce È™tiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, È™tii. Să-i înveÈ›i pe alÈ›ii înseamnă să le aminteÈ™ti că È™i ei È™tiu, la fel de bine ca È™i tine". Ce spuneÈ›i? - … - AÈ›i obosit? Nu spuneÈ›i nimic? Eu nu cred în reincarnare È™i, deci, nici în ultimul citat. L-am întrebat pe ghid cum se împacă budismul È™i comunismul în China. El mi-a spus: "Mao Tzedong a fost un duÈ™man declarat al budismului, mai ales începând cu 16 mai 1966, când a lansat RevoluÈ›ia Culturală, care s-a terminat odată cu moartea lui. Gărzile roÈ™ii formate în acea vreme distrugeau sau închideau pagode, biserici, moschei, sinagogi. ÃŽn prezent se caută folosirea părÈ›ilor bune din budism, pentru satisfacerea spirituală a poporului È™i dezvoltarea turismului". - Hai să trecem la Beijing, tovarășe Hans! - ÃŽn primul rând am vizitat Templul Cerului, în chineză Tiantan. De fapt, este un complex întins pe 2,73 kilometri pătraÈ›i, care cuprinde trei grupuri de construcÈ›ii: Holul de rugăciune pentru o recoltă bună, apoi Bolta imperială a cerului, precum È™i, în sfârÈ™it, Altarul circular supraînălÈ›at. Holul de rugăciune pentru o recoltă bună este în formă de pagodă cu trei rânduri de acoperiÈ™uri, dar nu cu streÈ™inile îndoite în sus. Are diametrul de 36 de metri È™i înălÈ›imea de 38 de metri. Este construit din lemn fără a se utiliza cuie la asamblare. Este înconjurat de o platformă circulară din marmură pe trei nivele. A fost construit între 1406 È™i 1420 în timpul împăratul Iogle. Bolta imperială a cerului se aseamănă la exterior cu prima construcÈ›ie, doar că are un singur acoperiÈ™, ambele construcÈ›ii fiind ridicate concomitent. ÃŽntre ele există o alee din marmură purpurie, lungă de 360 de metri. Altarul circular supraînălÈ›at este o platformă din marmură cu diametrul de 534 metri È™i înălÈ›imea de 5,2 metri. A fost construit în anul 1430, în timpul împăratului Jiajing. Acolo veneau împăraÈ›ii din dinastiile Ming È™i Qing pentru a se ruga pentru obÈ›inerea unor recolte bune. Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici. - Ooo... hoo... Se putea o prezentare È™i mai concisă, doar eÈ™ti inginer! - ÃŽn ziua de 14 aprilie am vizitat È™i OraÈ™ul Interzis. A fost construit între 1406 È™i 1420, tot în timpul împăratului Iogle. Este un complex întins pe 72 de hectare cu 980 de clădiri È™i 8707 camere. Este situat pe latura nordică a pieÈ›ei Tiananmen. Am trecut prin Poarta Meridian, numită È™i Poarta Păcii CereÈ™ti, în chineză Tiananmen, cu cinci intrări, cea principală fiind rezevată doar împăratului. Am ajuns în curtea exterioară, de unde prin Poarta Armoniei Supreme am intrat în curtea interioară, în centrul căreia se găseÈ™te Holul Armoniei Supreme, o clădire din lemn fără cuie, înconjurată de o platformă de marmură albă cu trei nivele. Acolo aveau loc întronările È™i nunÈ›ile împăraÈ›ilor. ConstrucÈ›ia originală a fost realizată în 1406, dar a fost distrusă È™i refăcută de È™apte ori. ÃŽn spate se găseÈ™te Palatul Purității CereÈ™ti, o clădire înconjurată de o platformă din marmură albă cu un singur nivel. Din motive de securitate, clădirea a fost prevăzută cu 27 de paturi distribuite în camere situate la mare distanță între ele, astfel încât împăraÈ›ii nu dormeau în acelaÈ™i loc două nopÈ›i la rând. - ÃŽmpăraÈ›ii aveau harem? - Aveau. Uneori copiii lor erau aÈ™a de mulÈ›i încât, pentru uÈ™urinÈ›a identificării, erau supranumiÈ›i Primul PrinÈ›, Al doilea PrinÈ›, Prima PrinÈ›esă, A doua PrinÈ›esă È™i tot aÈ™a. De exemplu, al doisprezecelea împărat din dinastia Qing, care a abdicat pe 12 februarie 1912, denumit Xuan Tong, supranumit Puii, a avut cinci soÈ›ii, dintre care prima, Xiao Ke Min, supranumită Uan Rong, a fost împărăteasă. A mai fost Uen Xiu, consoartă împerială, Tan Iuling, concubină, Li Iukin, tot concubină, precum È™i Li Șuxian, sora lui medicală, pe care a luat-o în căsătorie, pe 30 aprilie 1962, după ce fusese eliberat din arestul la domiciliu È™i numit editor în cadrul departamentului Literar al ConferinÈ›ei Consultative a Republicii Populare Chineze. Cu niciuna nu a avut copii. Se spune că împăratul Puii ar fi fost homosexual în adolescență. - Tovarășe Hans, acestea sunt detalii nesemnificative, care nu se spun în plenul unei "È™edinÈ›e de partid". Să revenim la vizita în OraÈ™ul Interzis! - Am mai trecut prin Grădina Imperială È™i am ieÈ™it prin Poarta Puterii Divine, care a devenit Muzeul Palatului. ÃŽn ziua următoare, dis-de-dimineaÈ›a, am ajuns din nou în PiaÈ›a Tiananmen, pentru a vizita Monumentul Eroilor Poporului È™i Mausoleul lui Mao Tzedong. - Ei, da, ne interesează! - Monumentul Eroilor Poporului este un obelisc înalt de 37,94 metri din granit È™i marmură, construit între 1 august 1952 È™i 31 mai 1958, după un proiect realizat de Liang Siceng, arhitectul care a făcut parte È™i din colectivul desemnat să proiecteze sediul NaÈ›iunilor Unite din New York. Postamentul cuprinde opt basoreliefuri dispuse jur-împrejur, începând cu arderea opiumului în timpul Războiului Opiumului din 1840 È™i terminând cu traversarea Fluviului Albastru, din 1949, de către revoluÈ›ionarii conduÈ™i de Mao Tzedong. După ce am dat ocol monumentului timp de un sfert de oră, ne-am îndreptat repede spre sud, spre mausoleu. - Foarte interesant, tovarăși! - Un È™ir lung de oameni se formase la intrare. ÃŽn timp ce aÈ™teptam să ne vină rândul, ghidul ne-a făcut o scurtă prezentare: "Piatra de temelie a fost pusă pe 24 noiembrie 1976, iar deschiderea oficială a avut loc pe 24 mai 1977. Sicriul din cristal propus de sovietici nu a fost acceptat, deoarece vizitatorii ar fi trebuit să privească în jos spre rămășiÈ›ele pământeÈ™ti ale Marelui Cârmaci. Până la urmă genialii noÈ™tri savanÈ›i au găsit soluÈ›ia tehnică, astfel încât Marele Om să poată fi privit din lateral, iar iluminarea să dea culoarea exactă a pielii, fără reflexii derajante". Când am intrat în mausoleu l-am văzut pe defunct acoperit de la piept la tălpi cu steagul P.C.C. Doar capul era vizibil È™i am putut distinge cu multă claritate chelia frontală lucioasă È™i lobul vineÈ›iu al urechilor, datorită sângelui acumulat în timp. Patru militari îi stăteau de gardă la căpătâi. - Tovarășe Hans, fără sintagme de acestea – chelie lucioasă sau lob vineÈ›iu, care au un uÈ™or sens peiorativ la adresa unui fost conducător al unui partid comunist frățesc! Este necesar să-È›i faci autocritica, care, È™tim cu toÈ›ii, este o metodă de bază în acÈ›iunea de educare comunistă a oamenilor muncii. - Eu am vrut să scot în evidență excepÈ›ionala realizare a inginerilor chinezi, doar atât! Dar, recunosc faptul că dacă m-aÈ™ fi concentrat mai mult aÈ™ fi putut evita o astfel de asociere de cuvinte. - Tovarășe Hans, poÈ›i continua, dar atenÈ›ie la exprimare, să fim bine înÈ›eleÈ™i! - Când am ieÈ™it din mausoleu am constatat că se adunase brusc atât de multă lume în PiaÈ›a Tiananmen, încât mi se părea că sunt într-un autobuz aglomerat. Ghidul ne-a lămurit despre ce era vorba: "S-a anunÈ›at decesul lui Hu Iaobang, secretar general al P.C.C., între 1982 È™i 1987. El a iniÈ›iat o serie de reforme economice, de introducere a unor elemente de economie de piață, dar a fost acuzat de laxism, de toleranță în faÈ›a unor tendinÈ›e de liberalizare de tip burghez, caracterizat prin corupÈ›ia organelor de stat. S-au cumpărat de către anumiÈ›i întreprinzători, care spuneau că vor înfiinÈ›a mari ferme agricole, de fapt, niÈ™te speculanÈ›i, terenuri din domeniul public la preÈ›uri de nimic, pentru a fi vândute ulterior statului, care dorea construirea de autostrăzi, aeroporturi, unități industriale etc. AÈ™a au apărut milionarii de carton, ceea ce au făcut să scadă spiritul de sacrificiu al poporului, pe marile È™antiere, toÈ›i doresc să se îmbogățească cât mai repede cu putință. Dar, trebuie spus că producÈ›ia agricolă s-a triplat, că preÈ›urile alimentelor au început să scadă. ÃŽn acea perioadă fusese invitat Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1976, pentru a È›ine conferinÈ›e de iniÈ›iere a specialiÈ™tilor noÈ™tri în economia de piață. Acesta a spus că sunt două căi de liberalizare, ori se taie coada câinelui dintr-o dată pe toată lungimea, ori de mai multe ori, câte o bucățică. Americanul a fost adeptul primei variante, ceea ce în teorie sună bine, dar punerea ei în practică a dus la apariÈ›ia multor fenomene negative, dintre care unele vi le-am amintit. Acum unii netrebnici, intelectuali cu minÈ›ile tulburi, avizi de putere, vânduÈ›i milionarilor de carton sau agenÈ›iilor de spionaj străine, doresc o revalorizare a gândirii lui Hu Iaobang, de fapt, un pretext pentru a slăbi puterea partidului înfiinÈ›at de Marele Cârmaci, de a schimba în È›ara noastră regimul comunist cu unul capitalist. AÈ™a ceva nu se va întâmpla niciodată. cum metaforic a spus marele prieten al tovarășului Mao Tzedong, tovarășul Nicolae CeauÈ™escu, care a fost citat recent în ziarul «Renmin Ribao», oficiosul marelui nostru partid: «Când plopul va face pere È™i răchita micÈ™unele». Ha, ha! Foarte expresiv, pe înÈ›elesul poporului È™i cât de adevărat! Acum se pregătesc mari manifestaÈ›ii la înmormântarea lui Hu Iaobang, care va avea loc peste o săptămână, dar marii È™i iubiÈ›ii noÈ™tri conducători vor găsi soluÈ›ia cea mai bună, pentru a le anihila. Marele È™i bravul nostru partid este cel mai numeros din lume, aproximativ cinci la sută din populaÈ›ie, care a depășit un miliard! Vă daÈ›i seama? Noi nu dorim un regim multipartinic. Un sigur partid, ca al nostru, ajunge!" - VedeÈ›i, tovarășul Nicolae CeauÈ™escu este iubit È™i citat în toată lumea! a izbucnit Oprea cu mândrie în glas. - O să daÈ›i voi de dracu în curând cu Niciolae, da, am spus bine, cu Niciolae al vostru, care nu înÈ›elege sau nu vrea să înÈ›eleagă nimic, este prost È™i fudul, vorba românească: "Prostul dacă nu-i fudul, nu e prost destul", în plus, se încăpățânează când nu trebuie, motiv pentru care va trebui să-l împuÈ™caÈ›i ca să scăpaÈ›i de el; revoluÈ›ia democratică românească va fi cu vărsare de sânge, trepăduÈ™ii din jurul lui nu se vor lăsa! - a fost un gând al lui Aleks, care i-a scăpat pe gură, mai mult fără voia lui. - Tovarăși, declar închisă "È™edinÈ›a de partid", nu mai vreau să aud nimic! a strigat Volfik, dar fără siguranÈ›a pe care o afiÈ™a de obicei. - Comunismul a fost un vis frumos, care a devenit un coÈ™mar! a mai spus Aleks, dorind să-È™i dovedească lui însuÈ™i că gândeÈ™te liber. *** Visul cu "È™edinÈ›a de partid" se terminase, dar cuvintele lui Aleks - "va trebui să-l împuÈ™caÈ›i ca să scăpaÈ›i de el" - se înfipseseră în mintea lui Hans, iar unele începuseră să se repete mecanic la scurte intervale: "să-l împuÈ™caÈ›i"… , "să-l împuÈ™caÈ›i"… "să-l împuÈ™caÈ›i"… La un moment dat, iar a început să viseze. De această dată, Hans intra cu revoluÈ›ionarii în clădirea Comitetului Central al P.C.R. din BucureÈ™ti, deÈ™i nu o văzuse decât fotografiată într-ziar, în căutarea lui CeauÈ™escu. Pe scări se auzeau tropăiturile mulÈ›imii care urca grăbită: trop… trop… trop… până au ajuns la cabinetul 1. RevoluÈ›ionarii l-au scos pe sus pe "mult stimatul È™i iubitul" È™i a început să-i dea pumni, fiecare cum apuca: buf… buf… buf... La un moment dat cineva a scos un pistol È™i a tras câteva focuri spre tavan: pac… pac… pac…. Apoi a strigat: "Nu-l linÈ™aÈ›i! Să fie judecat È™i să primească pedeapsa pe care o merită pentru faptele lui!" ÃŽn acel moment Hans s-a trezit transpirat, speriat, cu faÈ›a desfigurată, a făcut ochii mari È™i a realizat că este în dormitorul lui, din casa "Gulag", care vuia de zgomotul zarurilor: zurrr… poc… zurrr… poc… zurrr… poc… "Uite cum mi-au stricat bunătate de somn tablagiii Ivan È™i Oprea! Să fie judecaÈ›i È™i să primească pedeapsa pe care o merită pentru faptele lor!" a exclamat el în gând, trezit de-a binelea, întrebându-se, totodată, retoric: "Oare cum se va desfășura revoluÈ›ia democratică română, va fi sângeroasă, vor muri oameni, sau CeauÈ™escu se va retrage paÈ™nic de la putere, ca un înÈ›elept?" *** ÃŽn dimineaÈ›a zilei de 19 august, Aleks stătea în pat È™i dormita. Ar fi trebuit să se scoale, dar fereastra lui Jorj îl făcuse să piardă cel puÈ›in un sfert de oră de somn dulce È™i încerca să-l recupereze. Dintr-o dată un zgomot ciudat l-a făcut să deschidă un ochi. AtenÈ›ia i-a fost atrasă de un pui de gândac de băcătărie, un punct distinct, negru, pe albul peretelui. Insecta se rătăcise È™i se deplasa tiptil în zigzag în căutarea unui adăpost. L-a găsit sub o cută a hărÈ›ii Marocului, pe care Aleks o pusese la vedere, deasupra patului. Atunci a început un fâșâit insuportabil pentru acea oră mică, provocat fiind de deplasarea gândacului. Polonezul devenise furios, se gândea să-l nimicească printr-o lovitură de palmă, dar s-a abÈ›inut, nu dorea să distrugă harta. SoluÈ›ia salvatoare i-a venit de unde nu se aÈ™tepta. Reptila gecko, o diurnă vizitatoare, denumită Dragonul RoÈ™u de către "gulagiÈ™ti", intrase în apartament pe căi numai de ea È™tiute în căutare de hrană È™i simÈ›ise miÈ™carea gândacului. S-a deplasat pe peretele vertical fără probleme È™i s-a oprit în aÈ™teptare. Aleks a făcut ochii mari ca să vadă mai bine, Peste puÈ›ină vreme puiul de gândac a ieÈ™it de sub cartonul colorat È™i atât i-a fost, gecko l-a înghiÈ›it pe nemestecate. Reptila mulÈ›umită de pradă s-a retras pe unde a venit. Aleks a răsuflat uÈ™urat. Lupta pe viață È™i pe moarte la care asistase îl încărcase negativ. Dorea să o uite repede. A închis ochii È™i a început să viseze. Se făcea că venise acasă în VarÈ™ovia în vacanță. Era vara anului 1982. Adusese cu el aproape 6000 de dolari, economia lui din salariu È™i banii pe concediu. Era o sumă enormă în acel an, când inflaÈ›ia ajunsese la 375 de procente, iar alimentele se vindeau pe cartele ("kartki"). ÃŽn acea vreme Wojciech Witold Jaruzelski cumula funcÈ›iile de prim-ministru È™i prim-secretar al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, iar salariile erau mici, inclusiv al lui, cel mai mare fiind al unui miner cu vechimea maximă din minele de cărbune de mare adâncime din Silezia. Aleks a schimbat o parte din dolari pe cecuri ale băncii "Pekao", prescurtarea de la "Polska Kasa Opieki". Cu cecurile "Pekao", precum È™i cu valuta forte se puteau cumpăra tot felul de bunuri de consum importate din Occident, inclusiv alimente, de la magazinele "Pewex", prescurtarea de la "Przedsiêbiorstwo Eksportu Wewnêtrznego". Nici nu a ieÈ™it bine de la bancă È™i a găsit cumpărători pentru cecurile "Pekao" la un curs al dolarului de trei ori mai mare. TranzacÈ›ia a făcut-o chiar în faÈ›a miliÈ›ienilor, fără a avea probleme, în ciuda legii marÈ›iale intrate în vigoare pe 13 decembrie 1981 È™i abolite pe 22 iulie 1983. A mai avut grijă să-È™i satisfacă o veche dorință, È™i-a cumpărat, fără să stea la rând, doar a plătit cu valută forte, aproape 4000 de dolari, o maÈ™ină "Polski Fiat 125p" nouă-nouță, produsă după licență italiană la uzinele "Samochodów Osobowych", din VarÈ™ovia. Barbara, soÈ›ia lui, profesoară de engleză la un liceu din VarÈ™ovia, i-a propus să facă o deplasare la Istanbul cu noul autorurism, excursia polonezilor prin care se combina plăcutul cu utilul. Urma ca ei să facă deplasarea împreună cu niÈ™te familii prietene, fiecare cu propriul autoturism. Traseul trecea prin U.R.S.S., R.S.R., R.P.B. È™i Turcia. Sovieticilor le vindeau pungi de plastic, cosmetice È™i sutiene pentru a cumpăra benzină. Românilor le vindeau cosmetice, sutiene, corturi, aragaze de camping. Bulgarilor nu mai aveau ce să le vândă, pentru că se termina toată marfa. Era suficient să oprească la o parcare de pe drumul Siret, Bacău, Buzău, Urziceni, Slobozia, ConstanÈ›a, că imediat apăreau clienÈ›i; uneori se formau È™iruri de zeci de metri de autoturisme staÈ›ionate. La Istanbul vizitau bazarul, schimbau leii în dolari, cumpărau ceasuri electronice, blugi contrafăcuÈ›i È™i tricouri. Plini de dolari È™i de marfă turcească, polonezii făceau cale întoarsă. De la bulgari ei cumpărau parfumuri în magazinele "Free shop" de la frontiera cu Turcia. Apoi nu se mai opreau decât la campingurile de pe litoralul românesc Acolo vindeau marfa pe lei. Stăteau o săptămână sau două, până se bronzau bine, după care plecau. Pe drum mai vindeau ce le mai rămăsese în portbagaje. AjunÈ™i acasă, polonezii schimbau la bănci sau la negru leii în dolari sau în cecuri "Pekao". Cei mai mulÈ›i își scoteau o mare parte din cheltuieli, unii înregistrând È™i profit. Grupul lui Aleks a fost format din cinci autoturisme "Polski Fiat 125p", toÈ›i proprietarii lor lucrând în străinătate. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu aceea din târg. La fiecare punct de frontieră au dat câte zece dolari de fiecare autoturism, cinci la vameÈ™ii de la ieÈ™irea dintr-o È›ară È™i alÈ›i cinci la cei de la intrarea în cealaltă È›ară, atât la dus, cât È™i la întors, pentru a nu fi obligaÈ›i să scoată toate bagajele la control È™i apoi să le pună la loc. De asemenea, în fiecare È›ară au plătit cam de trei ori amenzi pentru depășirea vitezei reglementare, imaginară sau nu. Din toată această excursie, visul lui Aleks a sărit la o înlănÈ›uire de secvenÈ›e din croaziera cu un vas de pasageri în strâmtoarea Bosfor È™i Marea Marmara, mai precis doar la momentul când a trecut pe lângă epava petrolierului "IndependenÈ›a", table contursionate, albite de soluÈ›iile antiincendiu, un schelet de navă devastată de explozii È™i de foc, imagine de apocalipsă. Ghidul a făcut o scurtă prezentare: "Pe partea dreaptă vedeÈ›i ceea ce a mai rămas din petrolierul "IndependenÈ›a", lansat la apă pe 28 mai 1977, la Șantierul Naval din ConstanÈ›a, având o capacitate de 163000 de tone. ÃŽn dimineaÈ›a zilei de 15 noiembrie 1979, încărcat cu 94000 de tone de È›iÈ›ei brut provenit din Libia, petrolierul naviga cu viteză redusă pentru a intra în strâmtoarea Bosfor. Era a nouăsprezecea oară când făcea acest lucru. La ora 4,35 a fost lovit de cargoul grecesc "Evriali", comandată de Alekos Adamopoulus. ÃŽn urma coliziunii au avut loc mai multe explozii de proporÈ›ii. Din cei 45 de membri ai echipajului au scăpat doar Sorin Mihăilescu, Ioan GomboÈ™anu È™i DragoÈ™ Gheorghe Voicescu. Un tribunal din Turcia a stabilit că 90 de procente din vină aparÈ›in vasului grecesc, iar restul vasului românesc. Comandantul Alekos Adamopoulus a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, din care a făcut doar câteva luni, cât a durat procesul, iar pentru restul pedepsei a plătit o cauÈ›iune de 850 de dolari È™i a fost eliberat. Trist este È™i faptul că nici acum rudele victimelor nu au primit despăgubirea legală de câte 10000 de dolari". ÃŽn mintea lui Aleks unele dintre vorbele ghidului îi sunau ca niÈ™te bubuituri: "explozii de proporÈ›ii"… "explozii de proporÈ›ii"… "explozii de proporÈ›ii"… CoÈ™marul s-a oprit brusc în momentul când polonezul a deschis ochii È™i a auzit bocănituri la ușă: boc… boc… boc… A alergat spre sursa acelui zgomot, aÈ™a cum era îmbrăcat, doar în bermudă. Era poÈ™taÈ™ul, care bătea în oblon: "AveÈ›i o scrisoare recomandată!" Aleks a citit pe nerăsuflate scrisoarea trimisă de Barbara, care îl ruga să vină acasă, să se împace, să formeze din nou o familie, că vor veni vremuri mai bune, că regimul comunist este pe ducă. Ultima frază era: "Du-te la icoană È™i te roagă, ca «Solidaritatea» să vină la putere!" Polonezul a mers la peretele din dormitor, unde È›inea icoana cu Dumnezeu pe muntele Sinai, È™i a început rugăciunea lui preferată: "Tatăl Nostru, / Care eÈ™ti în ceruri, / SfinÈ›ească-se numele Tău, / Vie împărăția Ta, / Facă-se voia Ta / Precum în cer aÈ™a È™i pe Pământ. / Pâinea noastră cea de toate zilele / Dă-ne-o nouă astăzi / Și ne iartă nouă greÈ™elile noastre, / Precum È™i noi iertăm greÈ™iÈ›ilor noÈ™tri / Și nu ne duce pe noi în ispită, / Ci ne izbăveÈ™te de cel rău. / Că a Ta este împărăția, / Puterea È™i Slava. / ÃŽn numele Tatălui, / Al Fiului, / Al Sfântului Duh. / Amin." *** Ivan a descoperit din fragedă copilărie că are o aversiune exagerată la mirosul de excremente, fie ele de om, de animal, de orice vietate. După ce se scula de pe "tron", nu se uita în urmă, închidea ochii, cu o mână se È›inea de nas, iar cu cealaltă trăgea apa. Consuma metri de hârtie igienică pentru a se È™terge la fund. Când făcea duÈ™ nu punea mâna la anus, ci freca mai întâi locul cu săpun, după care lăsa să curgă multă apă. El nu a curățat scaunul de toaletă cu peria până aproape de vârsta pubertății, numai cât vedea o urmă căcănie pe smalÈ›ul ceramicii lăsa totul baltă. Pentru el a însemnat o mare problemă acest comportament È™i remedierea lui i-a devenit o obsesie, o provocare a vieÈ›ii. A căutat să-È™i călească organismul pe măsură ce avansa în vârstă, stătea tot mai mult timp în toaletă, ajunsese să citească ziarul, să-È™i facă temele pentru acasă acolo, în mirosul specific, astfel că la un an de la apariÈ›ia tuleielor s-a considerat complet vindecat de acestă deficiență. ÃŽn noaptea dintre zilele de 18 È™i 19 august, Ivan a avut un vis, care îi apărea tot mai rar, dar nu-l lăsase de tot. Retrăia seara de 2 noiembrie 1988, întâmplător sau nu, exact la 19 ani după ce Mark "Fag" Melhem a propus la Philadelphia, în cadrul ConferinÈ›ei de Est a Homofiliei să se organizeze prima paradă a homosexualilor È™i nu oriunde, ci la New York. A visat întâlnirea cu Habaldza (Mândra) È™i aventura ciudată avută cu ea. El se plimba în Parcul Ligii Arabe din vecinătatea casei "Gulag", Se făcuse ora 17,00 È™i ziua era scurtă, se înserase. Parcul era bine iluminat È™i el a observat-o, venind în sens invers. Ivan È™i-a dat seama de la distanță că este abordabilă, deoarece l-a privit în ochi, mai mult de cinci secunde. A lăsat-o să treacă de el, apoi s-a întors, a ajuns-o din urmă È™i a început să-i vorbească din mers. Orice oprire este bătătoare la ochi È™i nu este apreciată de arăboaice, lor le plac europenii discreÈ›i. El a amestecat franceza cu unele cuvinte È™tiute de el în darija, pentru a-i câștiga mai repede simpatia. Era conÈ™tient de faptul că în maxim 50 de metri trebuia să o convingă. Când Ivan i-a spus că apartamentul lui este aproape, la numai două minute de mers pe jos, Habaldza i-a făcut semn să o ia înainte, ca să-i arate drumul. Acasă, Ivan a văzut un corp cu un mic exces de greutate, care o făcea mai atrăgătoare, al unei foste înotătoare de performanță. Era economistă la o firmă specializată în lucrări de contabilitate. Problema a apărut când ea a dorit să facă È™i sex anal, ceea ce l-a făcut pe Ivan să o întrebe: - Doar o bărbăție am È™i să o bag în hazna? - Nu este adevărat, m-am spălat È™i m-am uns cu cremă de mâini pe bază de ulei de aloe. - N-am făcut aÈ™a ceva niciodată! - Bine, uită ce È›i-am spus! Ivan È™i-a amintit brusc de problema avută în copilărie È™i dorinÈ›a lui de o învinge a renăscut brusc. "Ar fi proba supremă, dovada că m-am vindecat definitiv!", È™i-a spus el în gând. De aceea, Ivan i-a făcut pe plac Habaldzei, iar ea i-a fost ca o profesoară, l-a învățat toate tainele. "MuÈ™chii anusului sunt mai puternici decât cei ai vaginului, de aceea plăcerea va fi mai mare", i-a început ea puÈ›ină teorie introductivă, înainte de a trece la practică. Tocmai când să retrăiască extazul care a urmat, partea cea mai frumoasă a visului, un zgomot de sticlă spartă l-a trezit. Era furios pe Jorj, mai ales că i-a spus de mai multe ori: "ÃŽnchide, dracului, fereastra aia, n-o mai lăsa deschisă, că o să regreÈ›i într-o zi!" A revenit în pat È™i încet-încet a început să moțăie. Din nou a început să viseze. I-au apărut secvenÈ›e dintr-o seară în care, într-o beÈ›ie făcută în compania lui Horea, amândoi au aflat că fiecare a avut experienÈ›e de sex anal cu femei, iar de aici până la a deveni amanÈ›i n-a mai fost de cât un pas. Amândoi erau informatori ai serviciilor de securitate din È›ara lor, care le puseseră în vedere cu fermitate că nu au voie să aibă aventuri cu arăboaice. Cum erau divorÈ›aÈ›i È™i se săturaseră să-l imite pe biblicul Onan, cei doi s-au gândit că o relaÈ›ie homosexuală ar fi reciproc avantajoasă. De atunci au devenit amanÈ›i. Erau fericiÈ›i. Pentru a-È™i masca relaÈ›ia s-au gândit la o stratagemă, să dea impresia că sunt mari amatori ai jocului de table. Se puteau întâlni în fiecare seară fără a da de bănuit. ÃŽn week-end-uri sau în vacanÈ›e se întâlneau È™i dimineaÈ›a. Au mers È™i mai departe. Au înregistrat pe caseta unui aparat "Tesla" zgomotul zarurilor È™i pulurilor timp de două ore de joc. Au încercat de mai multe ori până au obÈ›inut o înregistrare perfectă. Apoi, când doreau să se iubească, ei dădeau drumul la casetofon: zurrr… poc… zurrr… poc… zur… poc… CeilalÈ›i "gulagiÈ™ti" erau convinÈ™i că ei jucau table. Ivan a ajuns cu visul la o secvență inedită: se făcea că, din greÈ™eală, a dat sonorul casetofonului prea tare È™i în urechi îi intra un zgomot amplificat: zurrr… poc… zurrr… poc… zur… poc… Era în mare pericol secretul lor, "gulagiÈ™tii" È™i-ar fi dat seama de tărășenie. A deschis ochii È™i s-a liniÈ™tit, deoarece Horea bătea la ușă în stilul caracteristic: rap, rap, rap… rap, rap, rap… rap, rap, rap… Tacticos, Ivan È™i-a pus papucii în picioare. Apoi s-a oprit la oglinda din dormitor cât să-È™i aranjeze puÈ›in părul ciufulit, din cochetărie. A deschis uÈ™a È™i Horea a întrat, întrebând în È™oaptă: - Facem o partidă de table? - Cu sau fără casetofon? a întrebat Ivan tot în È™oaptă. - Mai întâi o partidă cuuu… È™i apoi mai multe fără casetofon! *** De mai bine de o lună, de când a făcut un sejur pe coasta estică a continentului Nord-American, de la Casacada Niagara la Miami, Janek visa adeseori secvenÈ›e din această excursie. S.U.A. devenise o obsesie pentru cehoslovac. A ales varianta cea mai ieftină, È™i-a cumpărat un bilet Casablanca – Amsterdam – New York È™i retur prin K.L.M. Ca bagaj a avut numai o geantă de umăr în care a îndesat două perechi de È™osete, doi chiloÈ›i, două bluze, un pulover, un prosopel, o trusă de ras, o umbrelă. PaÈ™aportul È™i banii i-a È›inut în față, la abdomen, într-o borsetă prinsă de brâu. Mai avea o giacă de vânt È™i de ploaie pe care o È›inea atârnată pe braÈ› sau de geanta de umăr. ÃŽn această È›inută era pregătit pentru a lua la pas oraÈ™ele americane. Din Amsterdam a plecat la ora 7,00 È™i a ajuns la ora locală 10,00, după È™ase ore de zbor. A câștigat trei ore, deoarece a călătorit spre vest. Avionul a survolat Parcul Central din New York, oferindu-i astfel lui Janek posibilitatea de a vedea prin hublou panorama futuristă a insulei Manhattan, cuprinsă între râul Hudson È™i râul Est, cu zgârâie-norii celebri ca Turnurile Gemene, Empire State sau Chrysler. De la aeroportul "John Fitzgerald Kennedy" s-a urcat într-un autobuz-navetă ("shuttle") până la cea mai apropiată staÈ›ie de metrou, denumită Centrul Jamaica. De aici a circulat pe linia E, care are ca staÈ›ie finală Centrul Mondial de ComerÈ›. Acolo a stat la o coadă formată din sute de oameni, care aÈ™teptau să urce în turnul sudic, cel fără antenă. A avut timp să asculte frânturi din prezentarea ghidului unui grup de francezi: "Ne aflăm în piaÈ›a denumită Plaza, care seamănă cu piaÈ›a San Marco din VeneÈ›ia. Are o suprafață de două hectare È™i este mărginită de un complex de È™apte clădiri, dintre care mai importante sunt «Turnul de Nord» cu 110 etaje È™i înălÈ›imea de 410 metri, «Turnul de Sud» tot cu 110 etaje È™i înălÈ›imea de 410 metri, hotelul «Marriott» cu 22 de etaje, «Plaza de Nord» cu nouă etaje, «Plaza de Sud» tot cu nouă etaje. ÃŽn mijlocul pieÈ›ei se găseÈ™te o fântână arteziană denumită «Sfera», compusă din 25 segmente de bronz turnat, executată de artistul german Fritz Koenig. ÃŽntreg complexul Centrului Mondial de ComerÈ› a fost proiectat de arhitectul american Minoru Yamasaki în colaborare cu firma «Emery Roth & Sons». Terminat în anul 1974, el a devenit un simbol al capitalei economice a lumii. Noi vom urca la etajul 107, unde este amenajat un observator pentru turiÈ™ti. De acolo, începând de la stânga la dreapta, vom avea o vedere panoramică, de 180 de grade, a celebrului Manhattan, a Insulei Lungi, precum È™i a grupului de insule alăturate Ellis È™i Libertatea, ultima purtând denumirea statuii pe care am vizitat-o ieri." Spre surprinderea lui, Janek a constatat că se avansa repede, a ajuns la casa de bilete în numai jumătate de oră, unde a plătit un bilet de 12 dolari. ÃŽn interior coada urma un traseu sinuos mărginit de frânghii groase de culoare roÈ™ie. Avea mult timp liber la dispoziÈ›ie È™i a începu să facă un calcul: 12 dolari biletul, 10000 de turiÈ™ti pe zi, 250 zile pe an ori 15 ani, adică un venit de aproape jumătate de miliard de dolari, care a fost obÈ›inut numai din turism în perioada de la darea în folosință a complexului Centrul Mondial de ComerÈ›, fără a mai pune la socoteală chiria corespunzătoare birourilor. Un ascensor rapid È™i silenÈ›ios l-a urcat la observatorul situat la etajul 107, de unde Janek a profitat după pofta inimii de panorama unică a metropolei americane. PriveliÈ™tea era magnifică, americănească, de "big". Un perete de sticlă din podea până în tavan, rigidizat din metru în metru cu grinzi metalice verticale, separa turiÈ™tii de hăul adânc de aproape 400 de metri din jurul observatorului. Uitându-se spre stânga, Janek a avut impresia că pădurea de zgârie-nori din New York se află l-a picioarele lui. Coborând privirea spre dreapta, el a văzut insula Libertatea mare cât un platou de cuÈ™cuÈ™ pentru opt persoane. ÃŽn depărtare, aproape drept în față, a zărit ca niÈ™te musculiÈ›e avioane, care decolau sau aterizau pe aeroportul "John Fitzgerald Kennedy". Dacă visul lui Janek a trecut cu viteză peste toate aceste amintiri reale, ajuns aici, el a încetinit È™i a devenit fantastic. Se făcea că două avioane mari de pasageri, în loc să aterizeze pe aeroport, se îndreptau spre Turnurile Gemene, fiecare la câte un turn. Totul se vedea din ce în ce mai clar. La avionul care venea spre turnul cu observatorul pentru turiÈ™ti, Janek a văzut că era numai un pilot, dar fără uniforma specifică, ci într-un tricou. Impactul s-a produs câteva zeci de etaje mai jos. Avionul a intrat o mare parte în turn, după care a avut loc o imensă explozie. Geamurile din dreptul lui Janek s-au spart. Flăcări È™i fum ieÈ™eau de la locul exploziei. "Aaaaa!" a È›ipat Janek, care a deschis ochii È™i, în întunericul dormitorului, a auzit zgomot de sticlă: zdrang… zdrang… zdrang… "Aaaaa!" a È›ipat din nou Janek, încă buimac. Apoi s-a lăsat liniÈ™te. Janek s-a calmat, dar inima lui încă îi bătea puternic în piept, ca niÈ™te lovituri de ciocan. A încercat să adoarmă din nou È™i a reuÈ™it. Visul a continuat cu secvenÈ›e derulate lent. Janek s-a hotărât să coboare din observator È™i să ajungă pe 5th Avenue, în Midtown. Drumul cel mai scurt pentru a ajunge din Centrul Mondial de ComerÈ› la 5th Avenue trece prin West Broadway. De altfel, cele două bulevarde sunt pe aceeaÈ™i linie dreaptă, fiind separate doar de piaÈ›a Washington. Din Centrul Mondial de ComerÈ›, cehhoslovacul a intrat direct pe West Broadway È™i a traversat cartierul SoHo, abrevierea South of Houston Street. Aici a părăsit West Broadway pentru a vedea casele construite aici între 1869 È™i 1895 pe Green Street, decorate cu elemente realizate din fontă turnată. Apoi, el a revenit pe West Broadway, a ajuns în piaÈ›a Washington, după care a intrat pe 5th Avenue. Se înserase È™i bulevardul era luminat feeric. A trecut pe lângă intrarea în clădirea Empire State, unde turiÈ™tii aÈ™teptau într-un lung È™ir indian, care înconjura edificiul. DorinÈ›a lui nu era să viziteze această celebră clădire, ci să ajungă cât mai repede la piaÈ›a Rockefeller, să se aÈ™eze la o masă È™i să bea în tihnă un pahar cu oranjadă. La drepta a văzut Catedrala Sfântul Patrick, È™i la stânga pe Atlas, pedepsit să È›ină bolta cerească pe umeri, statuie realizată de Lee Lawrie. A luat-o spre stânga, printre British Building È™i Maison Française, pentru a intra în Grădinile-Canal. Aici fântâni arteziene cu bazine de formă dreptunghiulară È™i straturi cu flori îi flancau plimbarea. ÃŽn față se distingea tot mai bine statuia aurie a lui Prometeu, zburând cu focul în mână, opera lui Paul Manship. Ajuns la piaÈ›a Rockefeller, Janek avea impresia că se găseÈ™te suspendat în aer. Privea în jos È™i în sus È™i nu vedea un punct de sprijin. Sub el se găsea o terasă plină de oameni, care păreau că maschează o altă terasă situată mai jos. Deasupra lui, clădirea General Electric părea fără capăt. SenzaÈ›ia de imponderabilitate fizică era însoÈ›ită de sentimentul unei eliberări a gândirii. Uitase toate grijile È™i nu vroia decât să trăiască momentul. S-a aÈ™ezat la o masă unde a băut un pahar de oranjadă pentru care a plătit cinci dolari. PreÈ›ul piperat l-a scos din starea de exaltare. Și-a amintit că trebuie să ajungă la staÈ›ia de autobuz Port Authority. A ieÈ™it pe 6th Avenue, a luat-o la stânga È™i a trecut pe lângă afiÈ™ele spectacolelor de la Radio City Music Hall. Cozile formate la casele de bilete ajungeau pe trotuar. Janek a traversat 6th Avenue în faÈ›a fântânii arteziane de la intrarea în clădirea Exxon È™i a continuat drumul până a ajuns la intersecÈ›ia cu E 42nd Street, de unde a luat-o la dreapta spre piaÈ›a Times. Cu cât se apropia de celebra piață cu atât aglomeraÈ›ia pe trotuare creÈ™tea. Pe carosabil rulau lent tot mai multe autoturisme sport decapotabile cu muzica stereo dată la maximum. Din fotoliile capitonate cu piele, lucind îmbietor, bărbaÈ›i cu trabuc în colÈ›ul gurii își puneau în evidență burÈ›ile prospere. Taxiuri galbene opreau pentru a lăsa sau lua oameni îmbrăcaÈ›i ca la parada modei. PiaÈ›a Times în jurul orei 21 arăta ca o mare de oameni tăiată de poliÈ›iÈ™ti călare, golul din urma lor închizându-se imediat. ÃŽncepea viaÈ›a nocturnă, unde teatrele È™i alte stabilimente ofereau distracÈ›ie extrem de diversificată. Janek se strecura cu greutate printre ceilalÈ›i pietoni È™i căsca gura la mulÈ›imea de vitrine È™i reclame. I-a trebuit o oră pentru a traversa piaÈ›a Times. De aici È™i-a continuat drumul pe W 42nd Street până la intersecÈ›ia cu 8th Avenue, de unde intrarea principală la staÈ›ia de autobuze Port Authority era deja vizibilă. S-a descurcat bine în imensa autogară. La un avizier a citit o scurtă înÈ™tiinÈ›are: "«Greyhound Lines» este singura companie de transport interurban cu reÈ›ea pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii. A fost fondată în 1914 sub denumirea de «Motor Transit» de către emigrantul suedez Carl Eric Wickman, pentru a transporta mineri între satele Hibbing È™i Alice din Michigan, pentru 15 cenÈ›i o călătorie È™i 25 cenÈ›i, pentru dus-întors. Deoarece autobuzele a avut de la început culoarea gri cu luciu de blană, ele au fost de supranumite ogari cenuÈ™ii. ÃŽn 1930, compania È™i-a schimbat denumirea în «Greyhound Lines», emblema companiei devenind un ogar cenuÈ™iu în plină alergare. Arhitectul William Arrasmith a proiectat în stilul art déco staÈ›iile companiei în anii ’30. Renumele companiei a crescut foarte mult după ce călătoria cu autocarul a fost romanÈ›ată în filmul «S-a întâmplat într-o noapte», cu Claudette Colbert È™i Clark Gable în rolurile principale, film care a fost desemnat în 1934 câștigator al premiului Academy Award. Toate autocarele au fost dotate încă din anul 1937 cu aer condiÈ›ionat È™i grup sanitar. ÃŽncepând din 1972 a fost introdus abonamentul ieftin «Ameripas», care este valabil pentru o perioadă de 7, 15, 30 sau 60 de zile, începând cu data primei călătorii, fără restricÈ›ie de distanță. Cu «Ameripas» nu se pot face rezervări, pasagerii fiind acceptaÈ›i în ordinea sosirii lor È™i în limita locurilor. ÃŽnregistrarea bagajelor începe cu 45 de minute înaintea orei de plecare". Janek a avut un buget limitat, de aceea È™i-a propus ca excursia să dureze două săptămâni, noaptea să circule, iar ziua să viziteze. Cursa spre Washington era prevăzută la ora 23 È™i 30 minute È™i îmbarcarea începuse. Autocarul, cu sigla ogarului cenuÈ™iu plasată vizibil sub parbriz, arăta proaspăt spălat în interior È™i în exterior, motiv pentru care pe o plăcuță indicatoare galbenă, plasată la uÈ™a din față, era scris cu negru avertismentul "Umed!". Din cele 43 de locuri ale autocarului, doar unul mai era liber. Mai mult de jumătate din pasageri erau negri sau mulatri. Deoarece nu se făceau rezervări de locuri, fiecare pasager se putea aÈ™eza unde dorea. Janek a dorit să se aÈ™eze pe locul liber de lângă o negresă, care nu părea a avea mai mult de 30 de ani, cu tenul ciocolatiu È™i lucios. Pe cap purta o perucă cu breton, la care pletele din față îi încadrau strict ovalul feÈ›ei, iar cele din spate îi lăsau vizibilă ceafa. Avea buzele groase È™i pomeÈ›ii obrazului ridicaÈ›i. Ochii erau mari, cu gene lungi, care te priveau blând, dovedind un calm interior desăvârÈ™it. Dacă înălÈ›imea ei nu părea să depășească 1,75 metri, în schimb palmele putea fi comparate cu niÈ™te lopeÈ›i. Falangele măsurau aproape cinci centimetri È™i, când întindea degetele, ele căpătau o uÈ™oară curbură, inversă celei corespunzătoare strângerii pumnului. Era îmbrăcată cu o bluză neagră dintr-un material elastic, fără mâneci, cu decolteu discret È™i întinsă să plesnească pe sânii mari cât un sfert dintr-o minge de fotbal american. Purta pantaloni lungi cu manÈ™etă, negri, dintr-un material asemănător cu cel al bluzei, dar mai gros. Mijlocul femeii era bine strâns cu o curea groasă din piele neagră, prevăzută cu o cataramă mare argintie, care punea mai bine în evidență robusteÈ›ea sânilor. - Bună seara, locul este ocupat? a întrebat el cu un glas, care vroia să fie neutru. Negresa l-a privit vreme de câteva secunde, cât să-l evalueze. "Tipul este alb È™i pare străin după accent", s-a gândit ea, ceea ce a făcut-o să întârzie răspunsul, dintr-un impuls rasist. Când a văzut că în spatele lui Oprea stătea un negru gras, de tip Bran, aÈ™a cum văzuse ea în filmele cu Stan È™i Bran, È™i-a schimbat imediat intenÈ›ie, nu a dorit să stea înghesuită ca o sardină într-o cutie de conserve, l-a preferat pe Stan: - PoÈ›i să stai! i-a spus ea cu un ton destul de aspru, care lăsa să se înÈ›eleagă că nu este dispusă la avansuri. Janek s-a aÈ™ezat pe fotoliu È™i imediat a simÈ›it pulpa caldă a negresei presându-l de la È™old până la genunchi, fapt care i-a provocat creÈ™terea bruscă a conÈ›inutului de adrenalină din sânge. - Numele meu este Janek, sunt cehoslovac È™i am venit pentru prima oară în America, a început el să turuie în speranÈ›a că se va înfiripa un dialog. - Tina. ScuzaÈ›i-mă, dar sunt foarte obosită È™i aÈ™ dori să dorm, a răspus ea sec. Numele ei îi plăcea lui Janek, deoarece îi amintea de cântăreaÈ›a Tina Turner, dar nu vroia să se mai gândească la nimic, aÈ™a că È™i-a rezemat capul pe spătarul înalt È™i a închis ochii. Autocarul se înscrisese de o oră pe autostrada Interstate 95 High Way, care leagă Boston de Miami, trecând, în principal, prin New York, Philadelphia, Wilimington, Washington, Richmond, Fayetteville, Savannah È™i Daytona Beach. Atingerea caldă a negresei nu-l lăsa în pace pe Janek. Era într-o stare de erecÈ›ie, care nu dădea semne că va înceta. Nu avea resentimente, era obiÈ™nuit cu vecinătatea negreselor, deoarece, în Maroc, o mare parte a populaÈ›iei provine din Senegal È™i din țări aflate mai la sud. El ezita, neÈ™tiind cum să procedeze. Și-a reamintit că scopul principal este excursia, că este important să fie odihnit a doua zi È™i, în consecință, a decis să meargă la grupul sanitar aflat în spatele autocarului, unde a urmat o procedură de calmare descoperită încă din adolescență. Revenit la locul său, Janek a devenit mult mai liniÈ™tit È™i în legănarea È™i obscuritatea din autocar a adormit. Brusc s-a trezit È™i, spre surpriza lui, Tina dormea cu capul pe umărul lui. Autocarul tocmai oprise în autogara din Trenton. Tina s-a trezit È™i, încă nedezmeticită, a început să-i spună lui Janek pe un ton alintat "Dragul meu…", dar s-a oprit È™i, făcând ochii mari de uimire, a zâmbit ruÈ™inată È™i s-a desprins de pe umărul tânărului. Nici unul din ei nu a dorit să coboare din autocar È™i au închis ochii, încercând să adoarmă. AgitaÈ›ia era destul de mare pe culoar È™i autocarul se balansa la fiecare coborâre sau urcare a pasagerilor. Tina părea foarte obosită È™i nu putea să-È™i È›ină capul drept. După ce autocarul È™i-a reluat cursa, Janek a luat iniÈ›iativa, È™i-a dus braÈ›ul peste umerii Tinei, iar ea È™i-a sprijinit capul pe umărul lui. Amândoi erau excitaÈ›i. El s-a întors mai bine spre ea È™i a început să o sărute uÈ™or pe frunte. Cu mâna liberă o mângâia pe sâni fără să o bruscheze. Pieptul ei se ridica tot mai mult. Mâna lui a coborât la nivelul pântecelui È™i apoi mai jos. Când i-a băgat mâna între picioare ea È™i-a lăsat mâna grea pe pantalonii lui, încercând să-l apuce de bărbăție. El i-a deschis fermuarul pantalonilor È™i chiloÈ›ii ei mici nu au constituit o piedică serioasă pentru ca să introducă degetul arătător acolo unde dorea ea. El a fost consecvent în ceea ce făcea È™i nu s-a oprit până când ea nu a dat semne că a atins starea de euforie. Ca o binemeritată răsplată, ea, acoperindu-se pe cap cu o năframă neagră, l-a sărutat pe buze, pe bărbie, pe gât È™i tot mai jos până ce a ajuns la pantalonii lui. Deschiderea fermoarului, tot ceea ce a urmat s-a desfășurat cu gesturi lente, pentru ca Janek să aibă timp să ajungă nu numai la primul, ci să ajungă treptat la al noulea cer, plăcerea supremă. Acest moment s-a prelungit atât de mult în visul lui Janek, încât s-a trezit într-o stare de erecÈ›ie însoÈ›ită de durere. A fost nevoit să meargă la grupul sanitar È™i să-È™i uÈ™ureze vezica urinară, numai aÈ™a s-a mai calmat. Revenit în pat, Janek se gândea cum ar fi fost ca în Maroc el să È›ină o femeie de umăr într-un autocar, unde toÈ›i pasagerii se urmăresc unul pe celălalt cu o curiozitate morbidă È™i orice comportare ciudată devine È›inta tuturor privirilor È™i a oprobriului colectiv. Lui Janek îi era ciudă că de fiecare dată visul lui despre S.U.A. se oprea la scenele fierbinÈ›i din autocarul "Greyhound". "Doar am văzut atâtea lucruri frumoase, remarcabile, memorabile! De ce nu le visez?" s-a întrebat el retoric. Cum nu mai avea somn, a deschis sertarul de la noptieră È™i a scos jurnalul lui de călătorie. A început să citească despre Washington: "Pe 18 septembrie 1793 preÈ™edintele George Washington a pus piatra de temelie a Capitoliului, amplasat pe un deal. El a fost terminat în anul 1827, conform proiectului iniÈ›ial al lui William Thornton. ÃŽntre anii 1851 È™i 1863 Capitoliul a fost lărgit È™i i s-a adăugat un nou dom. ÃŽn anul 1958, s-a mărit faÈ›ada estică. Clădirea principală este prevăzută cu un dom imens È™i adăposteÈ™te Rotonda, de unde se ajunge la cele două aripi ale clădirii, care adăpostesc Camera ReprezentanÈ›ilor È™i Senatul. ÃŽn jurul Capitoliului se întinde un parc cu o suprafață de 68 de acri în care se pot admira arbori centenari, fântâni arteziene È™i statui. Clădirea CurÈ›ii Supreme a S.U.A. a fost terminată în 1935, după un proiect al lui Cass Gilbert. Este construită din marmură sub forma unui templu antic. Pe fronton se găseÈ™te un basorelief repezentând Libertatea, protejată de Ordine È™i Autoritate. Masiva clădire a Bibliotecii Congresului a fost dată în folosință în 1897, amintind de stilul RenaÈ™terii Franceze. Aici se găsesc cele mai importante cărÈ›i editate în S.U.A. Monumentul Washington a fost construit între 1848 È™i 1884, în onoarea generalului George Washington, primul preÈ™edinte american. Obeliscul este din marmură È™i are o înălÈ›ime de 555 picioare, fiind amplasat pe o movilă între Capitoliu È™i Memorialul Lincoln. Institutul Smithonian a fost fondat în 1846 de către savantul englez James Smithson, care nu s-a deplasat niciodată în S.U.A. Americanii îl denumesc afectuos «mansarda naÈ›iuni». El cuprinde o serie de clădiri printre care È™i Muzeul Aerului È™i al SpaÈ›iului. Casa Albă este reÈ™edinÈ›a oficială a preÈ™edintelui S..U.A. Este un edificiu construit în 1792, care are trei nivele È™i 100 de camere, fiind proiectat în stilul neoclasic de arhictetul James Hoban. ÃŽn 1814 a fost incendiat de armata britanică, dar a fost restaurat în 1819. Porticul semicircular din sud È™i cel cu coloane din nord au fost construite în 1820. Memorialul Lincoln este o clădire din marmură terminată în 1922, după un proiect a lui Henry Bacon. ÃŽn interiorul acestei clădiri, asemănătoare cu Partenonul din Atena, se găseÈ™te statuia care îl reprezintă pe Abraham Lincoln aÈ™ezat pe un fotoliu. Această statuie are înălÈ›imea de È™ase metri È™i este opera lui Daniel Chester French. Abraham Lincoln a fost preÈ™edinte al Statelor Unite ale Americii în timpul Războiului de Secesiune, motiv pentru care de-asupra statuii este scris: «În acest templu, ca È™i în inimile oamenilor pentru care el a salvat Unirea, memoria lui Abraham Lincoln rămâne gravată pentru totdeauna». Abraham Lincoln a fost asasinat pe 14 aprilie 1865 de către actorul John Wilkes Booth, un sudist fanatic. Podul Memorialului din Arlington a fost construit între anii 1925 È™i 1932, după un proiect de Daniel Webster. El traversează râul Potomac È™i Insula Columbia È™i ajunge în statul Virginia, de unde se poate intra în Cimitirul NaÈ›ional din Arlington. Aproape de vârful colinei se găseÈ™te Mormântul Soldatului Necunoscut, unde este inscripÈ›ia: «Aici odihneÈ™te în gloria sa un Soldat American, È™tiut numai de Dumnezeu». Zi È™i noapte o santinelă stă de gardă în faÈ›a mormântului. Tot aici se găseÈ™te mormântul lui John Fitzgerald Kennedy, preÈ™edintele american asasinat la Dallas pe 22 noiembrie 1963. Memorialul Jefferson comemorează pe al treilea preÈ™edinte american È™i unul dintre autorii DeclaraÈ›iei de Independență. Statuia, înaltă de È™ase metri, îl reprezintă pe Thomas Jefferson în picioare. ConstrucÈ›ia, care adăposteÈ™te statuia, a fost terminată în 1943. Ea a fost proiectată de John Russel Pope în stilul clasic, reflectând gustul preÈ™edintelui Jefferson, care era È™i arhitect. ÃŽn faÈ›a monumentului se găseÈ™te bazinul Tidal. Memorialul Jefferson Memorial este înconjurat de parcurile Potomacul de Est È™i Potomacul de Vest, formate din cireÈ™i orientali. Memorialul Războiului din Coreea este format dintr-un grup de statui, care reprezintă în mărime naturală infanteriÈ™ti, mărșăluind cu tot echipamentul din dotare. Memorialul Războiului dinVietnam are forma unui «V» realizat dintr-un perete vertical, frânt la mijloc, din marmură neagră bine lustruită. Lungimea È™i înălÈ›imea peretelui sunt astfel proiectate încât privitorul, care se plimbă pe aleea alăturată, să poată citi numele gravate în marmură neagră ale celor 58132 de militari americani căzuÈ›i la datorie." Ajuns aici, Janek a căscat lung È™i a închis jurnalul de călătorie. "Of, ce plictisitoare sunt însemnările de călătorie, comparativ cu participarea efectivă, să vezi, să auzi, să simÈ›i mirosurile, să guÈ™ti, să atingi cu mâna!" s-a gândit el. A ezitat îndelung, ar mai fi citit, nu ar mai fi citit, apoi s-a hotărât: "Continui lectura propriilor mele însemnări, pentru că am constatat că ele reprezintă o bună metodă de a adormi, ca un somnifer". A redeschis jurnalul la întâmplare: "Cascada Niagara este situată pe râul Niagara. Este formată din Cascada Americană È™i Cascada Canadiană, denumită È™i Cascada Potcoavă. Cele două cascade sunt separate de insula Capra. Cascada Americană este mai mică, având o cădere maximă de 30 metri. Pentru a putea fi admirată mai bine, pe teritoriul american a fost construită o platformă din metal È™i sticlă suspendată, care ajunge până la mijlocul râului Niagara la o înălÈ›ime de 25 de metri. Cablurile care susÈ›in platforma sunt fixate de Turnul de ObservaÈ›ie. Cu ajutorul unui ascensor se poate urca în vârful turnului pentru a se avea o vedere mai bună a cascadei. De asemenea, se poate coborâ la nivelul debarcaderului. Acolo se poate îmbarca în vaporaÈ™ul denumit «DomniÈ™oara CeÈ›ii», care, pe durata unei jumătăți de oră, face turul celor două cascade È™i intră în ceaÈ›a care se formează la baza lor. Prin Cascada Potcoavă curge 90 de procente din debitul de apă al râului Niagara, având o cădere maximă de 58 de metri." Janek ar mai avut de citit, dar a adormit, strângând în braÈ›e jurnalul de călătorie, visând-o din nou pe Tina… |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy