Janek a plecat dimineața la liceul "Dumuăă al Sahra" ("Lacrima Deșertului"). Avea de parcurs mai bine de un kilometru, dar, ca de obicei, a preferat să meargă pe jos. Pe drum s-a întâlnit cu un coleg, profesorul de istorie Taiș (Împrăștiat) Dzakiraalfil (Memoriedeelefant), care a început un interogatoriu:
- Revoluția din țara dumneavoastră se numește "de catifea", așa este?
- Cehii spun "sametová revoluce", adică "revoluția de catifea", iar slovacii - "nežná revolúcia", adică "revoluția delicată".
- Cehoslovacia este statul cu cel mai puternic spirit anticomunist din sfera de influență sovietică.
- Desigur, dacă avem în vedere faptul că în Cehoslovacia s-a desfășurat Primăvara de la Praga.
- Azi se va sfârși revoluția anticomunistă în Cehoslovacia?
- Nu știu ce să zic, probabil zilele acestea.
- Mi-a căzut în mână o carte semnată de Zbigniew Brezinski cu titlul "Marele eșec: Nașterea și moartea comunismului în secolul XX", în engleză: "Grand Failure: The Birth and Death of Communism in the Twentieth Century", care a apărut recent, la New York, sub egida Editurii Charles Scribner's Sons. Am găsit următoarea afirmație în original: "Marxist-Leninism is an alien doctrine imposed on the region by an imperial power whose rule is culturally repugnant to the dominated peoples. As a result, a process of organic rejection of communism by Eastern European societies – a phenomenon similar to the human body’s rejection of a transplanted organ – is underway", pe care o traduc aproximativ astfel: "Marxism-leninismul este o doctrină străină impusă în regiune de o putere imperială, a cărei ocârmuire inspiră repulsie din punct de vedere cultural popoarelor dominate. Drept urmare, un proces de respingere – similar cu respingerea de către corpul uman a unui organ transplantat – este în curs de desfășurare". Ce părere ai?
- Este o afirmație pertinentă, care are forța unui fost consilier al președintelui Jimmy Carter. Brezinski a mai afirmat că, pe de o parte, Franța, în dorința ei de grandoare, a avut inițiativa de a forma un fel de republică federativă europeană, care să se opună obiectivelor geostrategice americane, iar, pe de altă parte, R.F.G., cu scopul de izbăvire în ochii Europei de trecutul ei hitlerist, a urmat și a ajutat acest demers cu dimensiuni continentale, formarea Uniunii Europene.
- El a mai scris următoarele cărți, ale căror titluri le dau în original: "The Permanent Purge: Politics in Soviet Totalitarianism", care a apărut la Cambridge în 1956 sub egida Editurii Harvard University Press, "Soviet Bloc: Unity and conflict", care a apărut la Cambridge în 1967 sub egida Editurii Harvard University Press, "Between Two Ages : America's Role in the Technetronic Era", care a apărut la New York în 1970 sub egida Editurii Viking Press, "Power and Principle: Memoirs of the National Security Adviser", care a apărut la New York în 1983 sub egida Editurii Farrar, Strauss, Giroux, precum și "Game Plan: A Geostrategic Framework for the Conduct of the U.S. - Soviet Contest", care a apărut la Boston în 1986 sub egida Editurii Atlantic Monthly Press.
- Ați repetat "care a apărut" și "egida" de atâtea ori că aproape am pierdut șirul titlurilor.
- Așa sunt bătrânii, nu se mai obosesc să evite repetițiile!
- Mi-au plăcut titlurile, mai ales primul: "Epurarea permanentă: politică în totalitarismul sovietic".
- Vedeți domnule Hus, Brezinski a prezis că este în curs de desfășurare un proces de respingere a comunismului transplantat în țările Blocului de Est. Dar să știți că au mai fost și alte preziceri ale căderii comunismului.
- De exemplu…
- Ludwig Heinrich Edler von Mises, un economist austriac, în 1922, în cartea "Socialismul: O analiză economică și sociologică" a făcut afirmația că, citez: "Noi trebuie să admitem că în perioada lui inițială, un regim socialist ar putea să aibă o oarecare dezvoltare comparativ cu perioada capitalistă precedentă. Dar ce este de făcut mai târziu, când condițiile se schimbă tot mai mult? La ce ar putea fi de folos prețurile din 1900 pentru directorul din 1949? Și ce i-ar folosi directorului din 1989, cunoașterea prețurilor din 1949?"
- Bună întrebare!
- El a mai spus: "Dacă privim regimul sovietic ca un experiment, noi putem spune că acest experiment a demonstrat cu claritate superioritatea capitalismului și inferioritatea socialismului".
- Pur și simplu!
- Un alt exmplu: Eric Arthur Blair.
- Vorbiți de Eric Arthur Blair, cu pseudonimul literar George Orwell, autorul cărților "Ferma animalelor", publicată în 1945 sub egida Editurii Harvill Secker, precum și "1984", publicată în 1949 sub egida Editurii Secker and Warburg?
- Exact. Ei bine, în eseul "James Burnham și revoluția managerială" publicat în 1946 la Londra de Socialist Book Club și republicat în revista "Polemic" sub denumirea "Al doilea rând de gânduri privind James Burnham", Orwell a spus: "Regimul sovietic ori se va democratiza, ori va pieri".
- Una din două!
- Diplomatul american George Frost Kennan, autorul teoriei "conainment", adică de ținere pe loc a U.R.S.S., baza teoretică a războiului rece, în articolul "Sursele condiției sovietice", publicat în 1947 în revista "Foreign Affairs", a spus: "Statul nostru trebuie să ducă politica «de ținere pe loc», singură și unilateral, iar dacă va face acest lucru fără a-i submina sănătatea și stabilitatea lui politică, structura P.C.U.S. va suferi o tensionare imensă, care va duce fie la o explozie, fie la o scădere a puterii sovietice". Cu alte cuvinte, Kennan a spus că, dacă U.R.S.S. nu va fi lăsată să se extindă, prin efectul de domino, atunci ea va dispărea prin implozie.
- Implozie, până se va reduce la dimensiunile Pieței Roșii din Moscova?
- Ha, ha, ha! Nici chiar așa! Un alt exemplu este Charles André Joseph Marie de Gaulle.
- Am amețit. Vreți să spuneți Charles de Gaulle.
- Desigur. Fostul președinte francez, într-o cuvântare ținută pe 23 noiembrie 1959 la Strasbourg, a afirmat: "Da, este Europa, de la Atlantic până la Urali, este toată Europa, care va decide destinul lumii". Adică de la Atlantic până la Urali va fi doar capitalism.
- Aici este loc de mai multe înterpretări.
Un alt exemplu este al lui Konrad Hermann Joseph Adenauer.
Iar m-ați amețit! Vreți să spuneți Konrad Adenauer.
- Fostul cancelar vest-german a mers cu prezicerea chiar mai departe, nu numai că se va prăbuși puterea sovietică, dar și că se vor unifica cele două Germanii. Astfel, în 1966, într-o cuvântare ținută la o conferință a Uniunii Creștin-Democrate, el a spus: "Eu nu am renunțat la speranță. Într-o zi Rusia Sovietică va recunoaște că divizarea Germaniei și, prin aceasta, divizarea Europei, nu este în avantajul ei. Noi trebuie să fim vigilenți, iar când va veni momentul, noi nu trebuie să îl lăsăm neexploatat".
- Oare se vor uni cele două Germanii? Dar cu Cehoslovacia ce se va întâmpla?
- Este posibil ca Cehoslovacia să se separe în două republici.
- Domnule Dzakiraalfil, dacă mai vorbiți asemenea trăznăi la adresa țării mele, nu mai vorbesc cu dumneavoastră.
- De acord! Să vorbim numai despre căderea puterii sovietice! Militarul de carieră Michel Garder, în cartea "Agonia regimului în Rusia Sovietică", publicată în 1965, la Paris, sub egida Editurii La Table Ronde, a prezis scăderea lentă a puterii sovietice de când Hrușciov, în cuvântarea din 24 februarie 1956, a "desacralizat aparatul de stat și a dus la un proces ireversibil prin care populația nu va mai adera la idealurile regimului într-un număr tot mai mare". El a prezis dispariția puterii sovietice în anii ’70.
- S-a grăbit!
- Un alt exemplu de grabă. Dizidentul sovietic Andrei Alekseievici Amalirik în eseul "Va supraviețui Uniunea Sovietică până în 1984?" publicat în 1970 la New York sub egida Editurii Harper & Row, a afirmat că: "Orice stat, care este obligat să-și dedice atât de mult din energia lui pentru a controla fizic și psihic milioane din cetățenii lui, nu va spraviețui la infinit".
- Să luăm aminte!
- Să nu-l omit pe Ronald Wilson Reagan!
- Iar m-ați băgat în ceață! Vă referiți la fostul președinte american, care pe 11 august 1984, într-o probă de microfon la Postul de Radio Național a spus: "Dragii mei prieteni americani. Eu am plăcerea să vă spun că astăzi am semnat ordinul de scoatere în afara legii a Rusiei pentru totdeauna. Noi începem bombardamentul în cinci minute."?
- Chiar despre el este vorba. Fostul președinte american, pe 3 martie 1983, în cadrul unei cuvântări ținute la Orlando în cadrul Asociației Naționale a Evangheliștilor, a făcut afirmația: "Comunismul, după opinia mea, este un alt trist și bizar capitol al istoriei, ale cărui ultime – ultime pagini se scriu chiar acum".
- Este o afirmație dură!
- Să vă mai dau un exemplu. Troțki a argumentat și el căderea comunismului.
- Să ne oprim aici cu exemplificările, deoarece mai avem câțiva pași până să intrăm în liceu. O întrebare să vă mai pun, pentru că sunteți istoric, se poate?
- Vă ascult.
- De ce credeți că U.R.S.S. va sfârși prin implozie?
- Răspunsul este complex, iar într-o formulare simplificată sună cam așa: datorită căderii puterii sovietice și a presiunii, în special, a popoarelor musulmane din componența U.R.S.S.

***

După-amiaza, Janek a petrecut-o la Institutul Cultural Francez din Casablanca, situat într-un frumos complex de clădiri din beton și sticlă de pe bulevardul Zerktuni. Acolo avea impresia că se găsește într-o oază occidentală de cultură multicoloră în monotonia de deșert a atotprezentei religii musulmane. A căutat în zadar una dintre cărțile menționate de colegul său istoric, nu a găsit nimic. În schimb a citit presa franceză, plină de reportaje ample din Cehoslovacia, cu excepția cotidianului "L'Humanité", care se referea mai mult la criza socială și politică din Hexagone.
Ziua s-a terminat cu obișnuita "ședință de partid", ținută, de această dată, în apartamentul lui Janek. Volfik, nu prea bine dispus, a început direct, fără a mai citi
ordinea de zi:
-Tovarășe Janek, prezintă evenimentele din Cehoslovacia!
- Pe 17 noiembrie 1989, Uniunea Socialistă a Tineretului, afiliată la P.C.C., a organizat o demonstrație la Praga, pentru a comemora jumătate de secol de la decesul lui Jan Opletal.
- Cine a fost Jan Opletal? a întrebat Jorj, singurul care avea chef de vorbă.
- Jan Opletal a fost student la medicină în cadrul Universității "Carolina" din Praga, care în cehă este denumită "Univerzita Karlova v Praze". Pe 28 noiembrie 1939, mii de studenți au demonstrat la Praga, comemorând 31 de ani de la proclamarea Republicii Cehoslovacia. Armata nazistă de ocupație a tras în mulțime. Jan Opletal a fost rănit grav la stomac și a decedat pe 11 noiembrie. Pe 15 noiembrie, la funerariile lui, au asistat un număr la fel de mare de studenți, care au început o nouă demonstrație anti-nazistă. Konstantin Freiherr von Neurath, guvernator al protectoratului Moravia-Bohemia. a decis arestarea și deportarea a 1200 de studenți, într-un lagăr de concentrare, precum și, pe 17 noiembrie, împușcarea a nouă dintre ei.
- După câte știu eu, această zi este considerată Ziua Internațională a Studenților de către Uniunea Internațională a Studenților și de către Uniunea Europeană a Studenților.
- Cum spuneam, pe 17 noiembrie studenții au început o demonstrație la care a participat și Václav Havel. S-au scandat sloganuri anti-comuniste, inclusiv "Hei, Jakeš, la gunoi!", în cehă: "Jakeše do koše!"
- Jakeš?
- Milouš Jakeš a fost prim-secretar al P.C.C. din 17 decembrie 1987, până pe 23 noiembrie 1989. El a fost înlocuit pe 24 noiembrie, de Karel Urbánek.
- Cine mai sunt liderii cehoslovaci din 17 noiembrie, până în prezent?
- Ladislav Adamec, prim-ministru al R.S.C. din 12 octombrie 1988, precum și Gustáv Husák, președinte al R.S.C. din 29 Mai 1975.
- Să continuăm cu evenimentele din 17 noiembrie!
- Când au ajuns pe strada Národni, studenții au întâlnit un baraj al Miliției Populare, "Lidové Milice" în cehă. Un mare număr dintre studenți au fost bătuți, ca urmare a ciocnirii dintre cele două grupări. Radio Europa Liberă a anunțat că studentul Martin Šmíd ar fi fost ucis în timpul evenimentelor stradale. Seara studenții și actorii au declanșat grevă, ca semn de protest față de intervenția brutală a miliției. A doua zi, premierul Adamec a primit o delegație a studenților pentru a elucida adevărul.
- Care a fost rezultatul?
- S-a stabilit doar că nu a fost ucis nimeni, știrea privind studentul Martin Šmíd fiind falsă.
- Cum de a apărut o asemenea știre?
- Un agent secret, Ludvík Zifèák, infiltrat între studenți, s-a prefăcut mort din motive necunoscute. După aproximativ o oră el a fost dus, chipurile, la spital de alți doi agenți secreți. De aici până la fabulație nu a fost decât un pas și a apărut cazul "studentului mort".
- Mai departe!
- Întâlnirea de pe 18 noiembrie nu a dus la o soluționare a revendicărilor, ceea ce a dus la o continuare a grevelor. În teatre actorii și regizorii au chemat la grevă generală pentru 27 noiembrie. Pe 19 noiembrie greva s-a extins la teatrele din toată țara. La Bratislava, la ora 20,00 a luat ființă organizația Publicul Contra Violenței, "Verejnos Proti Násiliu" în slovacă, printre fondatori fiind actorul Milan Kòažko. Foarte interesant este faptul că la Praga, la ora 22,00 s-a instituit o altă organizație, denumită Forumul Civic, "Obèanské fórum" în cehă, printre fondatori fiind regizorul Václav Havel. Ambele organizații au avut ca scop, chiar de la început, ca până pe 25 noiembrie actualul guvern să abdice, iar din noul guvern să facă parte membri necompromiși ai vechiului guvern.
- Ziua următoare?
- Luni, 22 noiembrie, grevele începute au continuat. Forumul Civic, fără participarea lui Havel, a avut negocieri secrete cu Adamec, dar fără rezultat. Ca urmare, Forumul Civic a cerut abolirea din constituție a paragrafului privind "poziția conducătoare" a P.C.C. Aceeași revendicare au scandat-o și cei aproximativ 500000 de demostranți din Praga.
- Ce-a mai urmat?
- Tot în aceeași zi a avut loc și primul miting din Bratislava. Marți au avut loc mari demonstrații în piața Václav din Praga și piața Hviezdoslav, din Bratislava. În aceeași zi, s-a desfășurat prima întâlnire oficială între Forumul Civic și Guvern. Adamec a promis că nu va utiliza forța, dar a refuzat propunerea de a se renunța la
"poziția conducătoare" a P.C.C. La Bratislava, Alexander Dubèek a ținut o cuvântare, cerând socialism cu față umană și eliberarea din închisoare a lui Ján Èarnogurský.
- Ján Èarnogurský?
- A lucrat ca jurist consult la o companie de transporturi, dar a fost concediat în 1987, datorită opiniilor lui anticomuniste. De atunci a scos magazinul ilegal "Bratislavské listy", în care a militat pentru democrație. Pe 15 august din acest an el a fost arestat.
- Am înțeles.
- Arhiepiscopul de Praga, cardinalul František Tomášek, a cerut în mod hotărât, schimbarea regimului comunist.
- František Tomášek?
- Pe 24 mai 1976, papa Paul VI l-a propus în Colegiul Cardinalilor. Astfel Tomášek a făcut parte din Conclavele care au ales papii Ioan Paul I și Ioan Paul II. Pe baza spijinului venit de la prietenul lui mai vechi, papa Ioan Paul II, cardinalul a avut o categorică poziție anticomunistă.
- Am înțeles.
- Seara, într-o cuvântare radio-televizată, Jakeš a cerut încetarea demonstrațiilor și grevelor. Apoi a trimis 4000 de milițieni cu ordin să dispereseze mulțimea din piețele publice, dar în ultimul moment a renunțat.
- Ooo! N-a avut curaj, a simțit că istoria l-a aruncat la lada cu gunoi.
- Pe 23 noiembrie, mitingul din piața Václav a fost televizat, dar când un vorbitor a cerut abolirea disputatului paragraf din constituție, transmisia a fost
oprită. Nu același lucru s-a întâmplat la Bratislava, unde lucrătorii de la televiziune au amenințat cu grevă, astfel că transmisia a continuat necenzurată.
- Iată o dovadă că Bratislava nu prea ascultă de Praga!
- Seara, Milán Václavík, ministrul Apărării Naționale, deși înmânase lui Jakeš un plan de lichidare armată a manifestațiilor, până la urmă a ținut o cuvântare radio-televizată, în care a dat asigurări că subordonații lui nu vor înterveni împotriva poporului cehoslovac.
- Guvernul comunist a avut intenția unui măcel, dar 1989 nu este 1968!
- 24 noiembrie a venit cu știrea schimbării la vârful partidului, Jakeš fiind înlocuit cu Urbánek. La televiziune a apărut Havel, care a chemat la greva generală de luni, 27 noiembrie. Conducerea Televiziunii Cehoslovace a anunțat că se va alătura grevei generale.
- Se pare că Havel a devenit o figură marcantă a opoziției!
- Așa este. Ziua următoare a dus la un nou record de demonstranți, 800000 la Praga și 100000 la Bratislava.
- Îmi închipui în ce încurcătură întraseră Urbánek, Adamec și Husák, ei ar fi dorit un comunism cu față umană, de inspirație gorbacioviană, iar demonstranții nu mai doreau să audă de comunism, oricare ar fi el.
- În sfârșit, pe 26 noiembrie, s-au întâlnit în mod oficial Adamec și Havel. Nu s-a ajuns la un acord, dar a fost evident pentru toată lumea că guvernanții bat în retragere.
- Cum a rămas cu greva?
- Tocmai în această problemă nu s-au înțeles Adamec și Havel. În același timp, dacă greva ar fi dat greș, ar fi însemnat că opoziția nu are sprijin popular. Dar n-a fost așa. A doua zi, pe 27 noiembrie, la greva programată între orele 12,00 și 14,00, au participat peste 75 de procente din salariați. Forumul Civic și Havel au devenit reprezentanți legitimi ai opoziției. În librării a apărut literatură anticomunistă pusă la dispoziție de Ministerul Culturii, dând, astfel, semnalul desființării cenzurii.
- Cum au reacționat guvernanții?
- Au cedat. Azi Radio France Internaționale a anunțat că guvernanții au renunțat la articolul din Constituția RS.C. privind "poziția conducătoare" a P.C.C.
- Și, în consecință, ai vreun gând?
- Vă aduc la cunoștință în mod solemn că de azi nu mai sunt tovarăș cu voi în "gulagul din umbra palmierilor". Am luat hotărârea să plec acasă chiar mâine. Consider că în R.S.C. gulagul instituit de Stalin a luat sfârșit.
- Uraaa! a strigat Jorj.
- De ce te bucuri, crezi că Emil Bobu, Constantin Dăscălescu, Manea Mănescu sau alții din anturajul lui îl vor convinge pe Ceaușescu să demisioneze? a pus Volfik unica lui întrebare.
- Vom vedea ce se va întâmpla.
În apartament a mai rămas doar Jorj, care avea lacrimi în ochi, de bucurie, presimțind că în curând va pleca și el, în sfârșit, acasă. L-a îmbrățișat pe Janek, care striga în delir: "Libertateee!", "Libertateee!", "Libertateee!"...