Ajunge la muncă pe la 4 după-masă, că mai e trafic, nu e parcare, trece timpu’. Până se schimbă se face 4 și-un sfert și trebuie să pregătească vesela, să verifice mesele și canapele că pe-acolo merge Carlito noaptea. L-au botezat așa în prima seară în care l-a văzut alunecând ca o umbră printre scaune și oprindu-se în fața lor ca să-i privească indiferent, cu capul într-o parte. A plecat cu pași rari, fără frică, târându-și coada zdrențuită cu demnitate. Marian rămăsese cu gura căscată uitându-se după firele de păr care-i curgeau din ceea ce fusese odată o blană bogată de guzgan. Tocmai venea și Juan de la bucătărie și cum văzu creatura se aruncă după ea cu mătura și cu un “Puta madre!”, din tot sufletul. Prea târziu, primul client se apropia deja de ușă, în timp ce locatarul nostru permanent asfințea în spatele barului. Între timp clientul se răzgândise și luase autobuzul.
L-ai văzut, spuse Juan?
Văzut? Ce anume…?
El grande raton!
Ãăă, mi-a fost imposibil să-l ignor…
De mult îl căutam pe cabron asta, până la urmă îi vin eu de hac!
Păi n-arată prea bine, s-ar putea s-o mierlească înainte să-l prinzi.
Noooo papi, îl știu de 2 ani, tot așa arată! E mui resistente și nu se lasă prins,… ocolește toate capcanele, merge încet, dar când să-l altoiești cu mătura se face nevăzut. ÎI spunem Carlito, după numele lu’ străbunicu, e bătrân ca șobolanu’, da’ mai arătos.
Între timp se strânge lume lângă ușă, un grup mare care intră.
Poftiți! zice Marian repede ca să nu apuce patronu' să vină și să-i ia masa, câte persone?
No parliamo inglese, italiani!
Io parlo un poco di italiano, cuante persone?
Și așa intră în local vreo 12 italieni, chelnărul îi puse la masă și-i întrebă cum fusese învățat de patron ca să facă vânzare: apă minerală sau carbogazoasa, dar ei cerură de la robinet.
Veselie mare în grup, fiecare vorbea cu toată lumea, tare și cu multe glume. Era o petrecere promițătoare. Marian le spuse specialitățile și clienții păreau gata să comande ce era mai scump.
De unde sunteți? făcu ospătaru' greșeala.
Di Abruzzo, spuseră toți odată, dar tu de unde ești?
Eu sunt din România…
………………………………………
Începu să se audă ceasul de perete din spatele barului și niște piciorușe grăbite pe plafonul fals.
Dintr-o dată toți deveniră atenți la pahare, veselă, prețuri, începură să schimbe priviri, totul pe mutește. Marian îi întrebă dacă sunt gata să comande și răspunsul veni prompt:
Ne mai gândim!
Vă place Washingtonul? Zise el ca să salve situația.
Mda…și comandară 5 porții de linguini cu sos tomat și multă pâine cu unt, care vine gratis. Mâncară șușotind, urmărindu-l pe chelnăr cu coada ochiului. La sfârșit purecară nota vreo 15 minute după care plătiră fără să răspundă la salut. Bineînțeles fără să lase bacșiș, care la cowboy este salariul birtașilor și al debarasatorilor, între 15% și 18% înainte de taxe.
Seara era de-abia la-nceput așa că începură să vină clienții: mai întâi o doamnă de culoare, foarte amabilă și prietenoasă și care cerea la fiecare 2 minute ba pâine, ba apă cu gheață și lămâie, ba o altă lingura sau apă caldă ori niște: “you know some olive oil and fresh pepper”, și zâmbește mieros. La sfârșit spune că totul a fost perfect, că o să te recomande tutror prietenilor ei și cunoștințelor lor și ca o să revină mâine. Și lasa ca de fiecare dată 1 dolar bacșiș.
Marian îi mulțumește de parcă i-ar fi lăsat un cont în bancă, iar patronul urmărește cu coada ochiului. În timp ce curața masa, șeful îi spune că are un alt grup la numărul 31. Sunt 4 tineri, frumoși, simpatici, manierați, îmbrăcați cu Brooks Brothers sau în cel mai rău caz BananaRepublic. Unul dintre ei îi arătă un cuibușor într-o pernă și Marian, neavând ochelari trebuie să se apropie. Cel mai tânăr din grup, coafat și dat cu verde pe la ochi arată spre rahatul de șobolan și zice:
Cred că e caca de pasăre, se mai întâmpla! Ne dai altă masă?
Cum să nu! zise Marian sperând să nu iasă scandal. Dar cei 4 aveau preocupări mai sentimentale și își petrecură seara sărutându-se și făcându-i cu ochiul unui blond de la masa vecină.
Seara se încheie fără incidente majore în special pentru că cei de la dezinsecție dăduseră pe-acolo cu 3 zile mai înainte.