"Via Dolorosa", denumită și Drumul Crucii, include toate Patimile lui Iisus Hristos, începând cu arestarea și terminând cu punerea Lui în mormânt. Dar, în secolul al XI – lea, creștinii din Ierusalim au hotărât ca traseul acestui drum să fie mai scurt, să înceapă în Pretoriu (sala de judecată din cadrul reședinței oficiale a procuratorului roman), unde Pilat din Pont (procurator roman al Iudeii între anii 26 și 33) L-a condamnat pe Iisus la moarte prin răstignire și unde soldații romani L-au batjocurit, punând o coroană de spini pe capul Lui și obligându-L să-și poarte crucea.
În total, traseul cuprinde 14 opriri, dintre care două în Pretoriu, șapte în oraș și cinci în incinta Bisericii Sfântului Mormânt. Fiecare oprire amintește de un eveniment petrecut acum două milenii: 1) Condamnarea lui Iisus în curtea cu "lithostratus"; 2) Primirea crucii; 3) Prima cădere a lui Iisus; 4) Întâlnirea cu Maria Preasfânta Născătoare; 5) Simon din Cirena îl ajută pe Iisus să poarte crucea; 6) Veronica șterge de sudoare fața lui Iisus; 7) A doua cădere a lui Iisus; 8) Consolarea fiicelor Ierusalimului de către Iisus; 9) A treia cădere a lui Iisus; 10) Iisus este dezbrăcat de veșminte pentru crucificare; 11) Iisus este pironit pe cruce; 12) Iisus își dă duhul; 13) Coborârea de pe cruce a lui Iisus și pregătirea pentru a fi pus în mormânt; 14) Punerea lui Iisus în mormânt.
Era o zi insorită de aprilie, cu o lumină clară și odihnitoare pentru ochi, cum numai pe Muntele Măslinilor se poate întâlni. Se făcuse ora 11 și începusem să coborâm spre cetatea Ierusalimului, lăsând în urmă grădina Ghetsimani (care în limba ivrit înseamnă "teascul de ulei"), locul unde a fost arestat Iisus.
Am ajuns la o intrare în zidul crenelat al Ierusalimului, denumită Poarta Leilor sau "Poarta Oilor" (Neemia 3: 1) ori Poarta Sfântul Ștefan, cel pe "care l-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre" (Faptele Apostolilor 7: 58), devenind, astfel, primul martir creștin. De o parte și de alta a porții, la jumătatea înălțimii de aproximativ nouă metri a zidului de apărare, am văzut câte un basorelief din piatră, reprezentând o pereche de feline mari stilizate, care puteau fi și lei. Am intrat pe străduța Al – Mujahidin, unde, la stânga am observat un minaret, amintind de fortăreața Antonia, reședința oficială a pretorului roman Pilat din Pont. Curtea interioară era pardosită cu lespezi, cunoscută sub denumirea de "lithostratos" (pardosit cu pietre). Biblia ne spune: "Au adus pe Iisus de la Caiafa în odaia de judecată; era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată (...) Pilat (...) a șezut pe scaunul de judecător, în locul denumit «pardosit cu pietre»". (Ioan 18: 28 – 19: 13) Capela Condamnării, Capela Biciuirii și Biserica Ecce Hommo amintesc de primele două opriri ale lui Iisus Hristos. Am intrat în fiecare dintre ele și am văzut porțiuni din "lithostratos". Apoi, am trecut pe sub o jumătate din Arcul lui Adrian (117-138), fiul adoptiv al lui Traian, de unde începea "Aelia Capitolina" (denumirea dată de împăratul Traian Ierusalimului reconstruit de el în anul 135). Acolo, Pilat l-a prezentat mulțimii pe Iisus, spunând: "Iată Omul!" (Ioan 19: 5)
La intersecția cu strada Al-Uadi, pe partea dreaptă, am întâlnit o capelă poloneză, marcând cea de a treia oprire. Era închisă. Pe frontispiciul intrării am văzut un basorelief din marmură albă, o copie micșorată a celei din interior, reprezentându-L pe Iisus îngenunchiat cu crucea în spate.
Ghidul a propus o pauză de "shopping", o formă diplomatică a invitației de a ne odihni la umbră. Pălăriile de soare au fost la mare căutare, chiar dacă era început de primăvară.
Am remarcat a patra oprire datorită unui basorelief din piatră de pe frontispiciul unei capele catolice armenești, reprezentând întâlnirea dintre Maica Domnului și Iisus pătimind.
Am fost gata-gata să ratez a cincea oprire; noroc că soția mi-a atras atenția asupra unei inscripții situate deasupra intrării unei capele franciscane: "Simoni Cyrenaeo crux imponitur" (Lui Simon din Cirena i-au impus crucea). În biblie se menționează: "Pe când ieșeau afară din cetate, au întâlnit un om din Cirena numit Simon și l-au silit să ducă crucea lui Iisus." (Marcu 27: 32)
Un altar din piatră, luminat de un candelabru cu șapte brațe, al capelei mânăstirii Micile Surori ale lui Iisus ne-a semnalat a șasea oprire, locul unde Veronica a șters sudoarea de pe fața Domnului cu năframa, pe care a rămas întipărit chipul Lui.
A șaptea oprire, locul unde Iisus a căzut a doua oară, era marcată foarte discret, fiind, de fapt, o simplă placă de bronz pe care scria "VII ST".
A doua pauză de "shopping". Băuturile răcoritoare din fructe proaspete au fost în topul preferințelor.
Am ajuns la a oprirea a opta, care era indicată de o cruce gravată pe un perete. Acolo, Iisus a spus: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine; ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copii voștri (...) căci, dacă se fac aceste lucruri pomului verde, ce se va face celui uscat?" (Luca 23: 28-31)
Că acolo era oprirea a noua, a celei de a treia căderi a lui Iisus, am fost avertizați de o coloană romană din marmură, lipită de absida Bisericii Sfântului Mormânt.
A treia pauză de "shopping". Ajunsesem la intrarea în curtea Bisericii Sfântului Mormânt. Parcursesem cea mai mare parte a Drumului Crucii, adică aproape un kilometru, sub un soare torid, ca în luna iulie în România. Mă simțeam obosit, deși aveam atârnate de gât numai un aparat de fotografiat și o cameră de luat vederi. Dar să fi avut o cruce în spinare? "Via Dolorosa" actuală, chiar dacă are unele abateri topometrice de la traseul original al patimilor Mântuitorului, reprezintă unul dintre cele importante obiective pentru pelerinii veniți în Þara Sfîntă, o experiență religioasă care ne umple sufletele de dorința de a fi mai buni și mai credincioși.