Spre China din Mogoșoaia -24

Xian

Mulțimea de impresii mă îndemna să merg pe jos până la hotel și mergând alene mi-am dat seama încă o dată de enorma problemă pe care o constituie bariera lingvistică. M-am temut că mă voi rătăci și m-am oprit lângă bordură așteptând să trecă un taxi. Am căutat în borsetă pliantul cu adresa hotelului și am așteptat simțind cum mă cuprinde, poate pe fondul oboselii și a imaginilor nefamiliare, un dor extraordinar de acasă. Voiam să-mi văd curtea, pădurea din fața porții, găinile, pisicile, bișonul, maidanezii din fața porții. Îmi era dor de Teodora și de copii. Același sentiment l-am avut prin 1985 când eram plecat de circa trei săptămâni din țară și hălăduiam cu autostopul prin Germania. În orașul de la Marea Nordului, în plină aglomerație, am auzit înjurându-se românește și ca să îi găsesc pe conaționalii mei am alergat prin mulțime, aproape lovind oamenii din calea mea, să îi văd, să le vorbesc. Vorbeam românește și aici în China, cu colegii, dar simțeam chestia ca pe o activitate artificială, ca pe un experiment din care făceam parte. Am ridicat brațul, a oprit mașina, am arătat adresa hotelului și am tăcut privind pe geam la clădirile ultramoderne pe lângă care circulau mașini elegante dar și ricșe.
La hotel era liniște. Ori colegii erau la culcare ori eram eu venit prea curând acasă. Am cerut cheia de la cameră și în locașul pentru chei era un plic pentru mine. Am deschis plicul și am citit un bilet de la Sue prin care îmi spunea că a doua zi vom merge împreună cu tot grupul să vedem vestita armată de teracotă, la Xian.
Am urcat, am făcut un duș și mi-am dat seama că nu am mâncat nimic mai consistent toată ziua. Am coborât la restaurant și am cerut un bufet rece la pachet. Am urcat cu pachetul în brațe dornic să-mi caut în bagaj o carte a lui John Man, Armata de teracotă care trata despre primul împărat al Chinei și nașterea unei națiuni.
Pentru prima dată de la plecarea de acasă am simțit lipsa telefonului mobil. Faptul că nu îi simțeam balansul de pe șnurul atârnat de gât și că nu priveam ecranul ca să știu ora exactă era o lipsă.
Am găsit cartea și citeam lent câte o pagină sau două ca apoi să privesc în gol. Numai rostind numele China, subconștientul ne aduce în lumină pagode, dragoni mânuiți cu grație la festivități de un număr destul de mare de oameni, dragoni din bronz, piatră sau lemn, Marele Zid, drumul mătăsii și drumul lui bombyx mori spre Europa într-un baston, evantaie minunate, stampe cu berze sau cocori, ochi oblici și tot felul de evenimente fascinante prin ciudățenia și dramatismul lor, umbrele de bambus.
M-am uitat pe hartă și am văzut că până la Xian erau peste 1200 km. Dacă am fi plecat cu trenul am fi avut unele probleme cu timpul lung de călătorie așa că cel mai util ar fi fost cu avionul.
Am reflectat privitor la costuri. Cine va plăti transportul? Poate unii dintre noi nu își permit. La gândul acesta am băgat mâna în portofel, am numărat banii rămași din cei 1000 dolari cu care plecasem de acasă, am calculat că m-ar costa, cu avionul, între 698 și 1050 yuani. În fond, pentru ca să pot vedea armata de teracotă, nu era prea mult. Când aș mai fi avut ocazia?
Georgică a intrat în cameră cu un plic asemănător cu al meu.
Moșule, mergem?
-Am închis cartea și am răspuns afirmativ.
- Va mai fi vreodată această ocazie? Sigur că merg, chiar dacă nu este chiar ieftin transportul.
- Poate că o fi și acesta moca...
- Mă îndoiesc dar cine știe?
Ne-am culcat dar nu am apucat să adormim pentru că de la recepție ni s-a comunicat că la ora 5,30 ne întâlnim jos în hol toți ceiu care doresc această excursie.
Aha! Cei care doresc...deci este cu banul...dar merită.
Mi-am reluat lectura și somnul parcă zburase...
Se spune că în anul 1974, niște țărani, care săpau un puț în actualul Xian, au scos la iveală fragmente din câteva figuri de lut, deschizând astfel calea uneia dintre cele mai mari descoperiri arheologice din toate timpurile. Dar alte surse spun că descoperirea acestor vestigii este datorată unui țăran care ara și care a căzut în interiorul vestigiului cu atelaj cu tot. Cine, când, în ce condiții și sub ce motivație a determinat apariția acestei Armate de Teracotă?
Primul împărat, așa cum mai este denumit Qin Shi Huangdi, s-a născut în 259 î.Hr. Numele lui real a fost de Zhao Zheng. El a devenit rege al clanului Qin, în 246 î.Hr. la vârsta de 13 ani. În 221 î.Hr., el a devenit primul imparat al întregii Chine.
De ce împărat și nu rege? În mod cert Ying Zheng nu mai putea fi perceput ca un rege așa cum fuseseră predecesorii săi. Vechii conducători Zhou nu lăsaseră o zestre care să depășească realizările lui. Prin combinarea mai multor termeni din vechime ce desemnau înalți demnitari inclusiv denumirea pentru conducătorul lumii, huang și termenul pentru ființa supremă a a unei dinastii, di, s-a ajuns la termenul care și azi în limba chineză înseamnă împărat, huangdi.
Una dintre cele mai mari realizări ale sale a fost în domeniul transportului și comerțului. El a abolit feudalismul, a construit peste 6400 km. de drumuri și canale în întreaga Chină. Regularizând cele două mari râuri ale zonei Xiangan a creat un sistem de irigații ce are ca element central canalul Lingqu sau Canalul Magic. Cursul râului Xiang care curge spre nord și se varsă în fluviul Yangtze a fost unificat cu râul Gui și Xijiang, care prin Pearl River se îndreaptă spre sud și face legătura cu Marea Chinei de Sud realizându-se astfel primul canal din lume care a unit două văi fluviale și care se întinde pe circa 2000 de km. Prima legătură între râurile Xiang și Li a fost făcută pentru a putea ataca și cotropi triburile din sud. Tot în cadrul aceluiași proiect a fost realizat cel mai mare canal-contur din lume între râurile Xiang și Li pe o lungime de 36 km. fiind prevăzut cu nenumărate sisteme gen ecluză. Între "Cele trei mari proiecte de inginerie hidraulică a Dinastei Qin”, alături de Canalul Lingqu se mai află Dujiangyan și Canalul Zhengguo. Sistemul de irigații Dujiangyan, situat pe râul Min, irigă peste 5.300 de kilometri pătrați de teren în regiune și este funcțional și în zilele noastre. Canalul Zhengguo a fost construit inițial cu intenția de a apăra teritoriul de conducătorul Qin Qin, pentru a opri extinderea acestuia spre est. Marele Zid afost unificat în mare măsură sub domnia lui cu prețul vieții a peste 1 milion de oameni, zidul păstrând în structura lui trupurile celor morți la construccția sa. Chiar numele China se trage tot de la primul împărat, Qin. Tot el a fost cel care a instituit pedeapsa cu moartea chiar pentru delicte minore cum ar fi spre exemplu, întârzierea la muncă.
Poate cea mai mare realizare a primului împărat a fost faptul că dinastia Qin a fost primul sistem meritocratic din China, sistem politic bazat pe merit, pe aptitudinile individuale, nu pe relațiile succesorale tipice aristocrației europene. Chiar dacă statul a fost profund legist (o doctrină care merită studiată cu o mai mare atenție și discutată și în paralel cu dinastiile ce au urmat), iar conducătorii din umbră au avut mereu o opoziție puternică și fățișă față de ideile confucianiste, înlocuirea nobilimii ereditare cu nobilimea calității este un concept introdus de Confucius, care i-a lăudat pe regii care și-au lăsat țara pe mâna unor oameni calificați s-o conducă și nu au lăsat moștenire pe linie succesorală.
În România meritocrația nu este la putere. Partidele au infestat toate structurile de stat ajungându-se ca ministrul agriculturii să fie un ginecolog iar un membru al Curții constituționale să fie un consilier juridic pensionat cu un handicap grav dar care continuă serviciul, cu salariu și pensie.
Privesc acum la realizările primului împărat și la cei 6400 de km. de drumuri construiți în 50 de ani și la cei 56 km . de autostradă construiți în România în 23 de ani! Cei 96 de Km. ai Canalului Dunăre Marea Neagră îi pun alături de cei 2000 km . de canal construiți sub primul împărat.
Primul împărat, care a ajuns la poziția supremă la 13 ani a ajuns beneficiarul uriașului mormânt care a fost proiectat de primul ministru Li-Si și a cărui finalizare s-a produs după 38 de ani sub supravegherea lui Zhang Han - un general senior în China antică, a murit la vârsta de 50 de ani în anul 210 î.Hr.
În decembrie 1987, UNESCO a ales Mormântul primului împărat ( inclusiv Armata de Teracota ), ca un site al Patrimoniului Cultural Mondial. Este de reținut că în 1978 Jacques Chirac a spus despre acest sit istoric că poate fi numit lejer cea de a opta minune a lumii.
Faptul că primul împărat al Chinei nu a avut împărăteasă mă face să mă gândesc la un alt mare monarh care nu a avut pereche oficial, Regina fecioară, sau Gloriana. Era elisabetană sub domnia Elisabetei I a constituit în istoria Angliei o perioadă în care puterea Anglei a sporit considerabil pe plan mondial. Firea impulsivă și radicală a Elisabetei este posibil să fi determinat acel celibat care a condus-o la a accepta, spre sfârșitul domniei, drept succesor la tron pe fiul Mariei Stuart, regina Scoției, executată din ordinul Elisabetei pentru complot.
Faptul că însuși împăratul rezolva direct problemele de guvernare ale tuturor provinciilor era un efort substanțial. Războaiele și incursiunile în afara imperiulu au fost încă un fapt ce a putut duce la extenuarea excesivă a împăratului. Posibilitatea ca însăși mama împăratului să nu se fi decis asupra vreunei din concubine și ea, la rândul ei, ar fi putut constitui o cauză pentru care împăratul nu a avut împărăteasă.
Realizările primului împărat pentru imperiul său, pe lângă sistemele de irigații și constituirea de armată permanentă au fost salutare pentru evoluție și dezvoltare. Astfel sistemul unitar de măsuri și greutăți, uniformizarea scrisului pe teritoriul imperiului, utilizarea aceleiași monede, relizarea unui mod unitar de gândire asupra principalelor probleme au fost elemente catalizatoare. Este posibil ca primul împărat să nu fi dorit să se însoare și din cauza faptului că el ar fi avut o mare aversiune față de mama lui Zhao Ji. Inițial concubina lui Buwei Lu , Zhao Ji a fost trimisă ca un cadou de Zi Chu Zhuangxiang care mai târziu a devenit rege al statului Qin . Ea a dat naștere lui Qin Shi Huang , dar după moartea regelui, Zhao Ji a avut o poveste de dragoste clandestină cu Lu Buwei . Apoi ea a mai avut o aventură cu Lao Ai și a dat naștere la doi copii nelegitimi. Qin Shi Huang a fost scandalizat de comportamentul ei care i-a provocat o mare jenă și într-un acces de furie a ucis doi oameni, pe Lao Ai și bastardul Zhao Ji . Treptat, Qin Shi Huang a început să urăscă femeile și să le folosească doar pentru satisfacerea nevoilor umane. La 3 ani de la moartea primului împărat dinastia Qin a fost înlăturată printr-o mare revoltă țărănească. Vechii chinezi credeau în nemurirea sufletului ca și vechii egipteni. Din acest motiv conducătorii acestora erau înmormântați cu mai multe obiecte personale pentru a se bucura de același lux ca și în timpul vieții. Între 1600 î.Hr. și 300 î.Hr. când împărații sau nobilii mureau erau îngropați împreună cu sclavii. În jurul anului 300 î.Hr. acest obicei crud a fost abandonat și soldații și servitorii au fost înlocuiți cu statuete din teracotă ale acestora.
Civilizația chineză își are leagănul în provincia Shaanxi acolo unde Huanho sau Fluviul Galben, șerpuiește printre câmpiile fertile.
Oboseala și-a spus cuvântul și am adormit privind la apele Fluviului Galben...
Moșule, scoală. Ne așteaptă soldații de teracotă.
Am deschis ochii și parcă noaptea a fost prea mică. Am sărit sub duș pe când Georgică era deja îmbrăcat. Nici nu m-am mai bărbierit. Aspectul acesta de obraz neras este cultivat de bărbații actuali ca pe o modă. Moda asta a fost lansată probabil de către concurența celor care fabrică aparatele de ras gilette și toate loțiunile de după ras. Oare femeilor le place să simtă barba asta nebărbierită care nu poate decât să irite obrazul lor, chiar tratat cu ser botulinic. M-am pieptănat, am coborât la restaurant și mi-am luat pachetul cu hrană rece. Am mulțumit și am alergat la microbuzul care ne aștepta în fața hotelului. Drumul până la aeroport mi-a părut mult mai scurt ca la venire.
Avionul Air China, cursa CA1203 cu un Boeing 737 a decolat la 7,35.
Mă încerca o stare de părere de rău de parcă am fi plecat spre Romania și nu aș mai fi avut posibilitatea să văd nimic din această uriașă și fascinantă țară.