Așa cum Parisul are ca simbol Turnul Eiffel, tot așa, zona modernă din Cairo este reprezentată de turnul, care îi poartă numele. În formă de tijă terminată cu un boboc de lotus stilizat, această construcție din beton armat, cu înălțimea de 187 metri, domină capitala Egiptului. Din acest motiv, încă din prima zi de sejur în Cairo am dorit să ajung cu ascensorul pe platforma închisă cu sticlă, din vârful turnului, unde sunt amenajate un restaurant la nivelul superior și o cafenea - la cel inferior. Eram însoțit de soția mea - Ella și de fiul meu - Edy. Am găsit loc la o masă în cafenea, unde am comandat câte o cutie de suc Schweppes. Ne bucuram de răcoarea oferită de instalația de climatizare, afară temperatura ajunsese la plus 28 de grade Celsius, chiar dacă era început de februarie!
Turnul se ridică pe insula Gazira (n.a. Insula) de pe Nil, chiar în mijlocul orașului. De acolo se deschidea o panoramă vastă cu un orizont situat la o distanță de 25 kilometri. Soarele se pregătea să apună în ocrul nisipului din deșertul Libian, făcând să strălucească vârfurile celor trei mari piramide din Giza (n.a. Keops, Kefren și Mikerinos), construite în timpul celei de a IV-a dinastii (n.a. 2753-2563 î.Hr.) din Vechiul Imperiu (n.a. 2780-2270 î.Hr.), situate la aproximativ zece kilometri pe direcția sud-vest. La sud, apele Nilului licăreau până în zare, unde, puțin spre dreapta, se zărea piramida în trepte din Saqqarah, iar spre stânga, la aproximativ 15 de kilometri distanță, impresionau neplăcut ochii petele formate de fumul oțelăriilor din Combinatul Siderurgic din Heluan și norul de praf scos de Uzina de Ciment din apropierea aceleiași localități. Orizonturile sud-estic și estic erau dominate de cornișa stâncoasă și lipsită de vegetație a platoului înalt Mukkattam, format din conglomerate de marne, nisipuri și resturi de lemn fosilizat, unde se găsește mica "pădure pietrificată", de fapt silicizată, care cuprinde și așa-numitul "izvor al lui Moise". Spre nord-est domina galbenul deșertului Arabic. În aceeași direcție se zărea bine aeroportul internațional Heliopolis. La nord distingeam destul de clar până și ramificația Nilului în cele două brațe navigabile (n.a. Rosette și Damiette), formată imediat după insula Al-Hadar, de unde începe imensa Deltă, cu o suprafață de 24.000 kilometri pătrați.
În apropiere, jur-împrejur se vedea ca-n palmă centrul orașului Cairo. Am recunoscut cu ușurință Midan al Tahrir (n.a. Piața Eliberării), pe a cărei latură nordică se află Muzeul Egiptean, unde se găsesc, printre altele, obiecte provenind din celebrul mormânt al regelui Tutankhamon din a XVIII-a dinastie (n.a. 1575-1308 î.Hr.) a Noului Imperiu (n.a. 1575-1085 î.Hr.). În continuare, mi-a făcut plăcere să observ Qantara al Tahrir (n.a. Podul Eliberării), pe care traversasem Nilul și ajunsesem în Midan al Gazira (n.a. Piața Insulei), în mijlocul căreia se înalță statuia lui Saiid Zaghlul Pașa, fondatorul partidului naționalist Wafd (n.a. Delegarea), înființat în 1919. Spre sud, la nici un kilometru depărtare de insula Gazira, se găsește insula Roda. În direcția sud-est, la periferie, am observat cele două minarete de 84 metri și cupola înaltă de 52 metri ale moscheii Muhammad Ali-emblema capitalei Egiptului.
Pe scaunul rămas liber de la masa noastră ne-a cerut permisiunea să ia loc un domn grăsuț, de statură medie, cu ochelari heliopatici, îmbrăcat la costum și cămașă albă, fără cravată. Din vorbă în vorbă am făcut cunoștință. Am aflat că îl cheamă Butros (n.a. Petru) Ghali (n.a. Scumpul) și că este profesor la Universitatea "Al Azhar" (n.a. Înfloritoarea) din Cairo, una dintre cele mai vechi universități islamice din lume. "Chiar și fostul președinte al Algeriei, unde lucrați în prezent, Muhammad Bukharruba Bumadian, zis Houari Boumedienne a fost student al universității noastre" a spus cu nedisimulată mândrie profesorul universitar egiptean.
- Sunteți rudă cu omul politic egiptean Butros Butros Ghali? am întrebat eu.
- Nicidecum, este numai o coincidență de nume, a răspuns puțin flatat comeseanul. În primul rând, Butros Butros Ghali este copt, iar eu sunt musulman. Este mare diferență.
- Ce înseamnă copt? a întrebat Edy, pe atunci
elev în clasa CM1 (n.a. echivalentă cu clasa a III-a în România) la liceul "Louis Pasteur" din Oran.
- Dragă Edy, a inceput Butros Ghali să răspundă. Este bine că te preocupă problemele religioase încă din copilărie. Credința în Allah îi face pe oameni mai buni, le dă un sens nobil vieții și îi ajută să ajungă în Paradis. De altfel, pe fiecare umăr al oamenilor stă câte un înger; unul înregistrează faptele bune, iar celălalt-faptele rele. Þine minte, pe toți ne așteaptă Judecata de Apoi! Și acum să revin la întrebarea ta. Copții sunt egiptenii adepți ai monofizitismului, adică al acelei ramuri a creștinismului, considerate eretice de către sinodul întrunit în 451 la Calcedon, care consideră că Isus Hristos a avut numai o natură: fie divină, după patriarhul Eutihie, fie concomitent divină și umană -conform patriarhului Sever. Monofitizismul severian a fost adoptat de bisericile armeană, coptă, etiopiană, iacobită și siriană.
- Ce înseamnă să fii musulman? a continuat Edy șirul întrebărilor.
- Aa, iată o întrebare la care răspunsul este foarte complex, dar la care am să-ți răspund cât se poate de simplu, Edy. Musulmanii sunt "supuși" ai lui Allah. Ei respectă Coranul, revelat Profetului Muhammad de către Allah. Actele esențiale ale unui musulman sunt cinci la număr, denumite și "piloni": 1) profesiunea de credință (n.a. Nu sunt alți Allahi ci numai Allah și Muhammad este Profetul lui Allah); 2) executarea ritualului rugăciunii de cinci ori pe zi; 3) respectarea postului din luna ramadan; 4) pomana rituală; 5) efectuarea pelerinajului la Mecca măcar o dată în viață, în măsura posibilităților materiale. Ești mulțumit de răspuns, Edy?
- Aș vrea să știu de ce nu ați amintit nimic despre Isus Hristos, a răspuns Edy puțin contrariat.
- Aici, islamul are o părere total diferită de creștinism. În Coran, surata II, "Vaca", versetul 87 este scris că "lui Iisus, fiul Mariei, Noi (...) I-am dat Sfântul Duh", iar în versetul 136 se poate citi "(…) Moise și Iisus (…) Noi nu facem distincție între Ei". Deci Iisus este un Profet, ca și Moise.
- Dar Isus a înviat după ce a fost crucificat, dând dovadă prin aceasta că are origine sfântă, că este fiul lui Dumnezeu! a exclamat Ella.
- Sânteți în eroare, doamnă, pe cruce a fost țintuit o sosie a lui Iisus! a replicat domnul Ghali, după care și-a luat rămas bun și a plecat.
Noi am rămas pe loc muți de uimire și contrariați. Soarele apusese și Cairo văzut de sus era o feerie de lumini. Deodată am avut impresia că Nilul și podurile formau un șir de cruci luminoase. Ce semn era acesta? Numai bunul Dumnezeu știe.