Pentru mine nu este de mirare că doamna Vera Crăciun, cunoscută publicului cititor grație volumelor de poezie și de proză publicate anterior, vă înfățișează o nouă cărticică dedicată, în primul rând, copiilor, dar și adulților, mamelor în mod special. „Dimineți de copil” a fost citită de mine cu aceeași plăcere pe care am simțit-o la toate celelalte volume și, cred eu, am fost privilegiat să o citesc printre primii cărora a încredințat-o ori, poate, chiar primul…
Remarc, în mod deosebit, că autoarea scrie o asemenea carte într-o perioadă în care copilăria, această etapă a vieții fiecăruia dintre noi, riscă să nu mai rămână o amintire de suflet pentru toată viața. În afara faptului că este ori trebuie să fie pentru totdeauna cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre, copilăria este etapa la care revenim adeseori pentru a ne reîncărca „bateriile”, pentru a ne reaminti să zâmbim și să visăm ori să ne încredințăm că totul este posibil, pentru a reuși să trecem, mai apoi, peste multele praguri ce ne pun rezistența psihică, morală ori fizică la grele încercări. Este aidoma unei întoarceri la rădăcini. Suntem, din nefericire, martori ai zbuciumului sufletesc (și nu numai) existent în multe familii de români. Observăm, la tot pasul, copii rămași fără supravegherea părinților, lipsiți de bucuria de a se trezi dimineața în brațele mamei, sub mângâierile și sărutările ei, fără să simtă mirosul de pâine caldă scoasă din cuptor ori prăjită la aparatul electric sau pe plita sobei…
Vera Crăciun, trecând prin amintirile despre mama sa, care nu a avut parte de o copilărie prea fericită, a îndrăznit să o înfățișeze, parțial, sub titlul „Mura”, o carte dedicată, cel puțin aparent, numai copiilor, iar acum, iată, îndrăznește să ne înfățișeze „Dimineți de copil”, pentru că domnia sa este mamă și bunică, pentru că știe cât de mare este nevoia multor copii să simtă apropierea mamei și atunci când ea se află departe, chiar foarte departe, la muncă, pentru a agonisi acolo un puțin pe care, în țară, nu mai are condiții să-l agonisească, să asigure nevinovatelor odrasle un trai cât mai decent cu putință, educație și învățătură…
Diminețile de copil trebuie să fie „diminețile cu surâs de mamă”, precum subliniază autoarea, trebuie să înceapă cu „sărutul plin de iubire al mamei”, pentru că ea, MAMA, trebuie să fie „lângă copil” și „în toată ființa” lui, în momentul trezirii din somn al micuțului, pentru că Femeia-Mamă este cea mai înaltă expresie a umanității. Numai în așa condiții creștem și educăm generațiile viitorului! Computerele, cu tot ce pot oferi ele pentru jocul și distracția copilului, cu toate filmele și scrierile deloc inspirate și orientate pe anumite vârste, telefoanele mobile super-sofisticate, motoretele ori mașinile de orice fel, nu pot înlocui dragostea de mamă, nu pot egala niciodată grija ei permanentă în tot ceea ce înseamnă creșterea și educația copilului…
Aici intervine cu lejeritate sensibilitatea femeii-mamă-creatoare de literatură pentru copii. Pe lângă o temeinică înțelegere și cunoaștere a vieții la vârsta copilăriei, Vera Crăciun pune în scriere întreaga sa capacitate de a transmite căldură sufletească și iubire, adică cel mai de preț dar pe care omul îl are încă de la naștere, primit fiind de la divinitate. Ea nu-și irosește acest dar, ci îl transmite cu forță semenilor săi, inclusiv micuților, îl oferă cu deosebită dragoste acestei delicate vârste, prin cuvântul său îngrijit, bine ales și folosit. Autoarea aduce lumina și căldura soarelui pe obrajii copiilor, în ochii și în sufletul lor curat, făcându-le diminețile frumoase.
Așa cum a demonstrat în toate celelalte volume, autoarea prețuiește, la cel mai înalt nivel, iubirea. Este vorba de iubirea față de părinți și bunici, iubirea împărtășită în familie, iubirea față de copii în orice situație și în toate etapele vieții lor, dar și iubirea față de Creatorul suprem și de tot ce El a creat și a făcut. Florile ori răsăritul de soare, cerul sau curgerea lină a unui pârâiaș, zborul păsărilor călătoare, joaca animăluțelor de tot felul și așa mai departe, sunt subiecte prin care răsfață cititorul de orice vârstă ar fi el.
În aceeași manieră a procedat și în această cărticică, acordând o la fel de mare atenție în folosirea cuvântului, mai ales că și în proză, nu numai în poezie, Vera Crăciun folosește cu talent metafora și multele figuri de stil specifice literaturii de orice fel. Poate că, tocmai de aceea nu intenționez să intru în amănunte, să descriu micuțele și plăcutele povestiri. Las întreaga plăcere cititorului. El trebuie să descopere și să aprecieze. El este suveranul!
În schimb, îndrăznesc să recomand copiilor, dar și părinților și educatorilor, această carte. Nu vor fi dezamăgiți.
Pentru autoare, sincere felicitări și inspirație divină înspre editarea și publicarea altor multe volume de proză și de poezie, pentru toate vârstele!

Marian Malciu