agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-05 | [This text should be read in romana] |
Autogările sunt mult mai cunoscute călătorilor, comparativ cu aeroporturile, porturile maritime sau cele fluviale. În același timp, în unele gări aeriene am avut impresia că mă găsesc în unele rutiere, cum mi s-a întâmplat în 1987 pe aeroportul Domodedovo din Moscova, și invers, ca în cazul stației din Washington a celebrei companii de transport cu autocarele "Grey Hound", pe unde am trecut în 1999 sau, spre marea mea surprindere, al celei din... Casablanca, care aparține companiei Ș.U.M.N. (n.a. "Șarica Uatania Maghribia Naqliaț" -Societatea Națională Marocană de Transport), unde părea că autobuzele sunt pegătite pentru... zbor.
ÃŽn perioada când am acordat asistență didactică la Institutul Industrial Superior din capitala economică a Marocului, parcurgeam pe jos cei aproximativ patru kilometri dintre domiciliu È™i serviciu, atât la dus cât È™i la întors, unul din motive fiind faptul că îmi făcea plăcere să parcurg întreg bulevardul Muhammad V, care constituia trei sferturi din lungimea totală a traseului. Construită în perioada protectoratului francez (n.a. 1912-1956), această arteră de circulaÈ›ie este mărginită de la un capăt la altul de blocuri cu patru până la zece etaje la ale căror partere sunt amenajate... trotuarele, mărginite pe o latură de coloanele de susÈ›inere ale clădirilor, iar pe cealaltă-de vitrinele elegante ale magazinelor. Această soluÈ›ie arhitecturală fereÈ™te pietonii de razele arzătoare ale soarelui, dar È™i de ploaie. Era o după-amiază de iunie, când pietonii din Casablanca urmau trasee savante, evitând pe cât posibil radiaÈ›ia solară. Era o căldură aÈ™a de mare că aÈ™ putea zice, parafrazând o zicală românească, să nu scoÈ›i un câine din. ..umbră. Veneam spre casă de la institutul unde lucram, cu grija permanentă să mă feresc de razele puÈ›in oblice ale soarelui, luând exemplul localnicilor, care se înghesuiau pe partea din trotuar, unde nici măcar pielea neacoperită de sandale nu ajungea în bătaia soarelui. Respiram tot mai greu È™i pășeam rar, cu opriri dese. SimÈ›eam nevoia să mă odihnesc undeva. Erau simptome de cardiopatie ischemică apărute prematur, datorită condiÈ›iilor climaterice de atunci. La un moment dat mi-a venit un gând, care mi s-a părut salvator, aÈ™a că am părăsit bulevardul Muhammad V È™i m-am îndreptam pe bulevardul Hassan Saghrir spre autogara Ș.U.M.N. ÃŽn interior domnea o curățenie de aeroport, care mă umplea de mirare È™i îmi clătea plăcut ochiul. Stucatura albă a pereÈ›ilor È™i elementele de arhitectură arabă făceau o bună impresie. Pardoseala din imitaÈ›ie de marmură neagră strălucea. Băncile din material plastic de culoare albastră È™i cadru metalic negru creau o ambianță de confort modern. SpaÈ›iul era împărÈ›it într-un hol mare, despărÈ›it cu un glasvand de alte săli mai mici, unde nu se intra decât pe bază de bilet de călătorie. Predarea bagajelor se executa în hol, la ghiÈ™eele dotate cu bandă transportoare È™i cântar. Intrarea pasagerilor se făcea tot ca la aeroport, pe anumite porÈ›i ale sălilor de aÈ™teptare, care duceau direct la scările autocarelor. Traficul de pasageri depășise uÈ™or capacitatea autogării. Era început de sezon estival. Cursele companiei Ș.U.M.N. erau atât interne cât È™i internaÈ›ionale, iar orarul plecărilor È™i sosirilor apărea afiÈ™at pe ecranele câtorva monitoare. Călătorii, în marea lor majoritate, erau îmbrăcaÈ›i europeneÈ™te, bărbaÈ›ii în cămăși, iar femeile în bluze de vară. Numai câteva marocance purtau jalaba, acea rochie a portului arab, care este lungă până la glezne È™i prevăzută cu mâneci È™i glugă. O mulÈ›ime de copii de toate vârstele, gătiÈ›i ca pentru voiaj sau pentru a întâmpina rude venite de departe se strecurau, alergând, printre călători, bagaje, mobilier È™i... turiÈ™tii tineri, care aÈ™teptau întinÈ™i direct pe pardoseală ora plecării. TotuÈ™i, în această învălmășeală nu vedeam gunoaie pe jos, mirosea frumos a diferite parfumuri, nimeni nu ridica tonul ca la uÈ™a cortului, cerÈ™etorii schilozi sau cu prunci în braÈ›e erau inexistenÈ›i. Căutam cu privirea un loc liber, dar băncile păreau ocupate. La un moment dat am văzut un tânăr care îmi făcea semne să mă apropiu de el È™i eu am răspuns chemării. - "Bonjour, monsieur" Doru, nu mă recunoaÈ™teÈ›i? Eu sunt MutaÈ™auiq (n.a. Curiosul), un fost student de-al dumneavoastră. LuaÈ›i loc, a spus el cu un zâmbet larg, punând pe pardoseală sacul de călătorie de lângă el. PlecaÈ›i undeva? - "Bonjour, monsieur" MutaÈ™auiq. Sunt încântat să te revăd. Nu plec nicăieri acum, dar am venit să văd orarul autocarelor. Tu ce faci aici? - Am văzut Parisul! a exclamat el dintr-o suflare, parcă uÈ™urat de un complex de inferioritate care îl stresa de multă vreme. - Aa, foarte frumos din partea ta, l-am felicitat eu. Ce-ai văzut în capitala Hexagonului? - Am fost în vizită la un văr de al meu, care locuieÈ™te într-un apartament din Saint-Denis, reÈ™edinÈ›a departamentului Seine-Saint-Denis, situată în nordul Parisului. Autocarul m-a dus direct la autogara Gallieni, care este È™i staÈ›ie de metrou. De acolo am urmat instrucÈ›iunile pe care mi le-a trimis prin poÈ™tă vărul meu. Am È™i acum scris într-un carneÈ›el tot itinerariul. MutaÈ™auiq a făcut o pauză cât să scoată dintr-un buzunar È™i să deschidă documentul respectiv, după care a continuat firul povestirii. De acolo am mers cu metroul pe linia 3 până la staÈ›ia Place de la République, unde m-am transferat pe linia 4 până la staÈ›ia Gare du Nord. Apoi, am luat trenul de pe linia D1 a R.E.R. spre Orry-la-Ville. ÃŽn trenul acela m-am simÈ›it ca acasă; parcă eram pe ruta Casablanca-Rabat, deoarece se vorbea mai mult în darija (n.a. dialectul limbii arabe vorbit în Tunisia, Algeria È™i Maroc). MutaÈ™auiq a mai făcut o pauză, cât să pună carneÈ›elul la loc. Am vizitat catedrala Saint-Denis unde sunt rămășiÈ›ele pământeÈ™ti ale multor regi francezi. Allah, ce lungă este istoria FranÈ›ei, numai dacă iau în considerare câți domnitori cu numele de Louis a avut! De asemenea, într-o seară, vărul meu m-a dus în inima Parisului, pe strada Saint-Denis, unde am văzut la intrările unor ganguri întunecoase mai multe femei sumar îmbrăcate care, când ne apropiam de ele, ne întrebau: "Tu viens?". Allah, să fi avut eu mai mulÈ›i bani în buzunar! - Dar turnul Eiffel nu l-ai văzut? am întrebat eu puÈ›in decepÈ›ionat. - Ba da, l-am văzut de multe ori cu binoclul de pe balconul apartamentului vărului meu. Allah, ce frumuseÈ›e, zici că este minaretul moscheii Hassan II din Casablanca, doar că este din zăbrele metalice! - Și ce-ai mai vizitat? am întrebat eu tot mai contrariat. - Am fost să văd canalul Saint-Denis al Senei. Allah, câtă apă curgătoare! Aa, era să uit. Am vizitat la întoarcere È™i cimitirul Père-Lachaise, deoarece are staÈ›ie de metrou pe linia 3. Allah, ce morminte fastuoase aveÈ›i voi, creÈ™tinii! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy