Într-o zi, am observat că tata merge în grădina în care lucrau elevii. L-am întrebat ce vrea să facă acolo.
- Vino să vezi!

În locul cu iarbă, aproape de gardul grădinii apăruse o căsuță pe niște picioare lungi.

- Când au apărut astea? Nu le-am văzut. Îmi arăți ce e înăuntru?

Tata a descuiat lacătul și a deschis ușa. Am văzut trei termometre mari. Era acolo și un aparat de care nu mai văzusem.

- Aici sunt un termometru de uscat, un termometru minim si un termometru pe care trebuie să-l ud. Aparatul acesta e un higrometru.
- La ce folosește?
- Termometrul măsoară temperatura. Asta cred că știi. Higrometrul măsoară umezeala din aer. Când plouă, aerul e umed și acul indicator e mai la dreapta. Când aerul e uscat, acul se oprește mai la stânga.
- Am înțeles.
- Mioara, în vârful stâlpului este o giruetă.
- Ce rost are?
- Indică direcția din care bate vântul. Știi punctele cardinale…
- Sigur: răsărit, apus, miază-zi și miază-noapte.
- Li se mai spune și est, vest, sud și nord.
- Da.
- Vezi acolo sus este o tăbliță care se mișcă numai când suflă vântul.
- Da, văd. Acum s-a mișcat.
- Vezi și bucata aceea cu liniuțe. Când aerul se mișcă, tăblița e la zero. Apoi poate fi 1, 2…
- Am înțeles. Cu cât bate mai tare vântul, cu atât tăblița e la un număr mai mare.
- Spunem un metru pe secundă, doi metri pe secundă…
- La doi… Am înțeles.
- Aici sunt doi cilindri. Deasupra sunt deschiși, ca doua oale înalte fără capac.
- La ce sunt bune. Curge apă în ele când plouă.
- Exact. Putem măsura câtă apă se aduna în 12 ore sau într-o zi. Uite, scoatem de aici vasul de jos și măsurăm cu eprubeta gradată..
- E foarte interesant.
- Ceea ce avem aici, cu toate aparatele astea, împreună cu încă un aparat care e în casă, formează un punct de observații meteorologice.
- Adică?
- Vom nota într-un caiet ce temperatură a fost în oraș, dacă a plouat, dacă a bătut vântul, cât de mult a plouat…
- Dacă ninge?
- Topim zăpada și apoi măsurăm.
- Mă înveți și pe mine?
- Sigur. Dacă eu sunt plecat din oraș la ora la care trebuie făcute observațiile, vei citi tu. Și vei nota cu creionul pe caietul de observații.

După ce am fost împreună pe teren, tata mi-a permis să merg singură.

A trecut timpul și eu făceam cu seriozitate observațiile.

Într-o zi, în timp ce notam datele, de mine s-a apropiat un domn. M-a întrebat cum citesc, ce reprezintă fiecare obiect, la ce e util… Eram în temă și mă bucuram că pot să explic cuiva ceea ce îmi explicase tata. Domnul mi-a mulțumit și m-a însoțit până la ușă.

Tata sosise acasă. Am văzut că, în timp ce vorbeau, se uitau la mine.

- Mioara, domnul a venit de la Cluj să vadă cum mă descurc, dacă pot să fac observațiile și, tocmai azi, te-a găsit pe tine. Mi-ai ținut locul foarte bine! M-a felicitat, dar trebuia să te felicite și pe tine.

Eram atât de bucuroasă! Veneau colegi de clasă cărora le explicam ce lucrez eu acolo, dar chiar unui inspector să îi țin lecții! Acesta chiar era un eveniment!

(Când ne-am mutat din clădirea școlii am mutat și stația meteorologică la noua adresă. Am înregistrat tot ce ni s-a cerut până în 1963, când ne-am mutat la casa noastră.)