Adoris și Kromia(20)


Cu câțiva ani în urmă, când regele Agatos încheie zidirea somptuosului templu închinat lui Zeus și pe când urma să-l inaugureze, anumite soboruri ale templelor mai mari din țară primiră poruncă să aleagă dintre preoții lor pe cei mai destoinici, care ar merita să oficieze ceremoniile în noul templu.

Soborul școlii unde încă mai învăța Piratos primi și el această poruncă și, deși unii preoți instructori nu-l prea aveau la inimă pe Piratos totuși, ținând seamă de importanța deosebită a cerinței regelui, au lăsat de o parte invidiile și, cu bună credință, l-au desemnat pe Piratos ca pe cel mai destoinic slujitor al lui Zeus din școala lor. Astfel, tânărul Piratos avu norocul să ajungă să slujească în cel mai de seamă templu zidit de Agatos.

Succesul îl ului chiar și pe Piratos. Ajuns în noul templu, uită cu desăvârșire de toate treburile pur omenești și se dedică total celor sfinte. Erau deosebiri mari între ceremoniile dintr-un templu cu multă faimă și unul de rând. Totul se petrecea într-o grandoare nemaipomenită, care se revărsa generos asupra tuturor oamenilor și sufletelor.

În preajma atâtor preoți aleși Piratos înțelesese ce trebuia să învețe cu adevărat. Avu de descifrat încă multe taine însemnate în domeniul astrologiei și filozofiei. Învăță mai multe limbi și felurite scrieri ale popoarelor de seamă din acea vreme. Învăță principiile de bază pe care se sprijinea credința în zeii din Olimp, în comparație cu credințele altor popoare. Iar mai presus de toate, templul cel mare al lui Zeus îi oferea un prilej nemaipomenit să-și pună în valoare vocea sa neasemuit de frumoasă și sonoră, ce se înălța solemnă și pătrunzătoare prin toate bolțile și stranele mărețului templu.

Nu a întârziat deloc momentul când talentul său de excepție a fost remarcat chiar de rege în persoană, pe când asista la ceremoniile din templul său preferat. Regele a rămas uluit de glasul de excepție al acestui tânăr, de măreția și farmecul procesiunilor închinate lui Zeus.

De multe ori regele Agatos părea că vine în templu anume pentru a-l urmări și admira pe acest excepțional preot tânăr, cel mai rafinat și cel mai captivant dintre preoții care slujeau în templu. Uneori regele venea aici însoțit chiar de preafrumoasa sa fiică, Kromia, străduindu-se parcă să-i atragă atenția asupra talentului nemaipomenit al tânărului preot.

Piratos remarcă și el impresia deosebită pe care o lăsase asupra regelui. Simțea cum acesta îl îndemna să fie desăvârșit și neîntrecut. Și ceilalți preoți au simțit că Piratos era în grațiile regelui, dar au înțeles să privească lucrurile cu detașare, astfel că Piratos a devenit în scurt timp cel mai de seamă slujitor al templului lui Zeus.

Tânărul Piratos se străduia cât putea să fie la înălțime, căutând să dea strălucire cât mai clară ceremoniilor pe care le oficia. Dar cel mai mult se îndemna să vegheze asupra desăvârșirii artei sale, mai ales când se întâmpla să apară în templu Kromia însoțită de tatăl ei. Atunci mintea lui Piratos devenea dintr-odată înflăcărată, luminată de visuri de măreție.

Așa se explică de ce talentatul Piratosl aproape că uită chipul îndepărtat al bătrânului preot din schitul de la munte, cel care-l ocrotise în copilărie. Iar când primi vestea că bunul său ocrotitor s-a sfârșit din viață, Piratos nu și-a mai găsit nicicând timp să facă o călătorie până la mormântul acestuia, deoarece, chiar atunci, în somptuosul templu al lui Zeus urma să oficieze o importantă ceremonie care era urmărită de însuși regele Agatos și de fiica sa.

(va urma)