Sînt viu.Colind.Sînt lup.Isus mă muÈ™că. (Aeronautică).Colind .Colind ca un prost.Printre sarmale È™i vin.Mă duc cu Pruncul Isus.Colind.Din păcate plouă.Ploaia mă spală , pierd sare.Nu e nimic Isus are la el sare.Ciorapi î-mi sînt uzi.Colind .UÈ™ile....Cum e normal sînt închise.Mă duc spre Calea Lactee,zice pruncul Isus.La fel zic È™i eu.Colindăm acolo o vreme ,nu vă spun pe cine.Stau bine.Și continuăm pe Pământ.Casele î-È™i lasă fumul să bea din iarnă.Colindăn alene.Printre morcovi È™i castraveÈ›i.Ne plictisim ,È™i bem o bere.Apoi colindăm în continuare.La casa bogatului.Pace,ne dă un ban È™i ne trimite la alte case,È™tie el.Deodată eu sui în cosmos .ÃŽl pierd pe copil.De acolo văd cetele de colindători.Plec spre o stea.Isus î-mi aruncă o traistă.Să culeg colaci.Am plins pe o buturugă.Apoi m-am întors pe Pămînt.Sīntem singuri pe Pămînt.Eu înting o mînă.El î-mi arată răsăritul.
Apusul.Am adormit.Picioarele î-mi erau grele.M- am așezat adînc în vis.Am mîncat un os de cîine ,mi-era mai bine.
Isus se deșteaptă.Casele colindate.Mesele începute.Eu îl trag să dormim.El mă aruncă într-un lac.
Eu viu.Mă înec.Cînd ies de acolo,omul bun î-mi aruncă o Lună în cap.Sî
respir.Am înviat.
Isus î-mi dă o mărgea.Și plec de acolo.Mă întorc acasă.Am fost la colindat.Cercuri mari de aer,se ridică de peste sat.Eu manînc salată de boeuf,și mă gîndesc la gestul lui Isus.
Trecătoare fete trec pe stradă.Se aprind lumînări, în mine.Un curcurbeu e peste casă.Eu plîng la Lună ,fetele plîng,Isus nu mai e...M-am uscat de atîta plîns.Devin o frunză uscată ce se ridică în legănare spre o stea.
Mă gîndesc la gestul lui Isus.Timpul trece,am înviat ,plec spre o stea.
Manînc salată de boeuf.Și gîndesc.Pa.