agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 688 .



ÃŽntoarcerea
prose [ ]
Fragmente naturalist-fantastice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Danaia ]

2021-04-06  | [This text should be read in romana]    | 



În ziua aia Bunica înviase. Ca să fie martorul de neînlocuit al înfloririi zambilelor albastre. Al ființelor minuscule pe care, ca să le vezi, trebuia să faci pact cu pământul, cu umezeala lui parfumată. Cu tot acest univers al miliardelor de aripioare mișunând în butucul înțelept al viței când, generos, primise în odiseea personală deschiderea dincolo de sine a liliacului, pripășit la noi în grădinița din fața Casei printr-o întâmplare bună... Să te apleci... să te apleci să te apleci... până la acea lepădare de sine. Să fii gata să repeți gestul și data viitoare. Să vezi, cu un rest aparent insignifiat al sufletului, mâna ta de copil darnic posedând cu tandrețe tainele lumii, începând cu vecinătățile. Locul unde acoperișurile se îmbină. Omleta cu verdele presărat al cepei. Și lunca înmiresmată. Ciupercile ei răsărite din senin ca după o ploaie fantastică. Părul tău... părul meu mătăsos de domnișoară îngăduind vântului mângâierea supremă, cea mai adevărată dintre toate. Certitudinea că mă privește cineva, că mă vede, că trebuie să fiu... să rămân frumoasă...

.... heeeeiii!!! Partea de cer care îți învăluia, în devenire, singurătatea. Și tu acuzai o prezență... cât de insidioasă?! Să înțelegi că fără de ea drumul tău...

În sfârșit, să sorbi până la primăvară esența luminii trecute prin sufletul tău perpelit, încă de copil. Să le răspunzi Mamei, Tatei, Bunicii, mai ales Ei să-i dai de știre că ai simțit ai simțit ai simțit! Nu avea cum să fie altfel! Doar golul acela se acoperise și furnicile nu mai conteneau să se încredințeze gurii de formă a prăpastiei! Acolo unde durerea devine muzicală. Pentru că nu există uitare... discontinuitate. Iar moartea..., naiba știe ce se va fi petrecut cu ea la toate întâlnirile noastre...


(Am lăsat la o parte orice vanitate: am înțeles: nu scrisul se folosea de mine, eu o făceam, o făcusem în mod constant, ingrată, în miniatură, speriată... Așa cum nu ezitam să mă agăț de înflorirea zambilelor albastre..., ZAMBILELE NOASTRE)

.  |








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!