(...) Veneam în ziua aceea cu brațul plin de flori... Nu mă așteptase... Nu dorisem decât să retrăiesc o clipă... ceva din trecut și mă supuneam acestui demers cum primești un singur pahar de vin, știind că mai multe nu ai putea suporta...(...)
Mă iubea de cincisprezece sau șaisprezece ani. Știam că sunt pasiunea lui rămasă din adolescență, cum rămâne puțin ilogică și copilăroasă mintea bolnavilor după meningită. Acum cincisprezece ani eram, mi se spune și astăzi, cea mai frumoasă fată din orășelul nostru. E foarte important acest "cea mai" în orășelele mici.(...) Cea mai frumoasă recoltează toate visurile, toate ambițiile adolescenților din oraș.(...)
(...) Am aflat atunci, și mai târziu după asta, că m-a iubit necontenit. Căci i-am zădărnicit viața.(...)
(...) Mi-a vorbit mult, neîntrerupt, cu febră. Și pentru a doua oară descopeream la omul acesta ceva neobișnuit și eram înspăimântată mai mult decît măgulită, ca de o rană ce ți se descoperă treptat de sub bandaj.(...)