Ramai...!

Daca maine cade cerul?! Tu, razi ! exagerez ! dar tu nu vezi ca azi il tin pe umeri si il port ca o nebuna sarind peste gropi si balti, lunecand peste ghetisuri amagitoare?!
Daca maine se prabuseste timpul, se risipeste din clepsidra lui imprastiindu-se in cele patru vanturi fara sa poti prinde macar un firicel din nisipul rosiatic ?!
Daca maine se sparge lumina de varfurile muntilor uitati sa fie plansi in anotimpurile vremii, si cade risipindu-se printre valurile inspumegate ale abisului necuprins?!
Daca maine se frange natura peste mlastinile insingurate ale universului asternad doar cenusa si scrum in aerul uscat al pamantului?!

Daca maine nimic din toate acestea nu se vor indeplini, si toate ramane-vor in firescul lor, totusi, eu nu voi mai fi...te rog, ramai...
De maine ma voi preschimba in trandafir si tepii mei ii vor indeparta pe toti ce vor dori sa am atinga; chipul-mi doar atingerea suava a bratului de vant il va mangaia si doar ploaia amara a ochilor lumii imi va saruta buza insangerata prin lovirea de piatra funerara...!Piatra ce acopera iubirea noastra de azi...

Ramai , prin nunta noastra sa oprim dezastrul si sa nastem o eternitate de iubire...! Cerul ne va cununa cu coronite de stele impodobindu-ne, timpul ne va fi nas daruindu-ne cu vesnicie rupta din cartile sfinte, lumina ne va gati masa cu bucate alese din gradinile insorite ale fiecarui anotimp si natura intreaga ne va fi martora la unirea noastra...!

Nu mai plange, eu...exageram...
Maine... nu se va prabusi lumea, somn usor…!
....
Indura-te noapte adanca, de ingenuncherea mea si iarta-ma de viata si inalta-ma spre nunta stelei cazatoare...!