- Sa nu crezi ca am uitat suferinta si umilinta pe care le-am simtit in urma cu mii de ani, spuse Hido, dar trebuia sa ne intalnim.
Asai nu zise nimic. Privea doar la corpul diform pe care il avea in fata.
"Ce s-a ales din frumusetea lui de mai inainte!", gandi el, apoi isi spuse ca aceasta era voia Vocii.
- Ma compatimesti, remarca Hido.
Cum Asai nu scoase nici un sunet Hido continua:
- Nu am nevoie de mila ta! Tu esti cel demn de mila, nu eu!
- Credeam ca ai cerut aceasta intalnire dintr-un motiv serios, nu pentru a-mi vorbi despre cat de orb sunt, spuse in cele din urma Asai.
Hido se plimba de colo colo, fiind vizibil agitat.
- Intr-adevar, spuse el. Oamenii pier!
- Ai remarcat! facu Asai.
- Inceteaza cu ironia, aici nu mai e vorba de razboiul dintre noi doi.
Urma o pauza in care Asai urmarea cu mare atentie reactiile lui Hido.
"Ar putea fi o capcana!", isi spuse. "Va trebui sa fiu cu foarte mare bagare de seama!".
- Credeam ca Raphael e unul din arhanghelii tai, Hido.
- Asta nu inseamna ca sunt de acord cu ceea ce face! Stii bine ca dintotdeauna mi-au placut oamenii. Ideea de a-i folosi mi se pare josnica. Oamenii sufera Asai! Este oare aceasta menirea lor? Au fost ei oare sortiti sa fie batjocura lui Raphael?
- Stii bine ca nu! raspunse Asai.
- Atunci pentru ce permiti acest lucru?
- Dupa cum ti-am spus, Raphael e in tabara ta.
- Da-mi voie sa rezolv problema asta!
- Stii bine ca nimic nu se intampla fara voia Vocii.
- E voia Vocii ca oamenii sa sufere? Nu cred! Intreaba pe Tatal tau si cere-i voie pentru mine de a-l extermina pe Raphael.
- E puternic, iar ura il face si mai puternic. Ce te face sa crezi ca ai putea sa il extermini?
- Tu intreaba doar, facu Hido. De restul ma voi ocupa eu!
Asai inchise ochii si incerca sa intre in legatura cu Vocea din el.
"Tata, Hido imi cere ...".
"Ceea ce iti cere Hido nu poate fi!".
"Dar oamenii intr-adevar sufera, Parinte".
"Raphael trebuie oprit, dar nu exterminat!".
"Cum altfel ar putea fi oprit, decat prin exterminare?", intreba Asai.
"Sub podisul Tibet se afla inchisoarea energetica, dimensiunea Psi. Va fi inchis acolo impreuna cu ai sai!".
Asai incerca sa afle mai multe despre locul cu pricina, dar Vocea interioara tacuse.
Deschise ochii si il privi pe Hido.
Acesta statea nemiscat, asteptand un raspuns.
- Nu va pieri! spuse Asai.
- Atunci inseamna ca m-am inselat. Inseamna ca oamenii vor fi lasati in continuare sa fie la cheremul lui Raphael, facu Hido.
- Te grabesti sa tragi concluzii, te pripesti, Hido. Nu fi atat de impulsiv si asculta!
- Ce ar mai fi de auzit? intreba Hido mirat. Cata vreme Raphael e in viata, nimic nu il va opri!
- Cata vreme e liber! il corecta Asai.
Hido se gandi pret de o clipa, apoi spuse:
- Dar suntem inchisi aici, in dimensiunea Pamantului, fara posibilitatea de a o parasi! Cum l-as putea inchide pe Raphael intr-o alta dimensiune? Ar trebui sa ies de aici!
Facu o pauza, apoi continua:
- Sau poate ai sa te ocupi tu de treaba asta?
- Raphael e al tau, Hido si tu vei fi cel care va trebui sa se ocupe de el.
- Blestematie, facu Hido. Ma tii inchis aici si in acelasi timp imi spui ca eu trebuie sa fiu cel care sa il inchida pe Raphael intr-o alta dimensiune. Cum crezi ca am sa pot face asta? Iti place sa ma vezi perpelindu-ma, nu? urla Hido.
- Imi atribui calitati pe care nu le-as putea avea vreodata, Hido. Ele iti sunt caracteristice tie.
- Atunci? urla din nou Hido.
- Gandeste, Hido, gandeste! Tu nu poti iesi din dimensiunea Pamantului, dar Raphael trebuie inchis. Unde l-ai putea inchide daca nu ...
- ... daca nu ar fi o alta subdimensiune a acesteia, prinse Hido ideea.
- Exact! facu Asai.
Hido incepu sa rada.
- Ai stiut de ea tot timpul si nu ai zis nimic!
- Dimpotriva, ii raspunse Asai, abia acum am aflat si eu despre existenta ei. Raphael va fi inchis impreuna cu toti ai sai in dimensiunea Psi de sub podisul Tibetului.
-Atat am avut nevoie sa stiu, facu Hido. De aici inainte e treaba mea.
Inclina usor capul si isi modifica mental coordonatele geografice. Invatase ca se putea deplasa mult mai usor dintr-un loc intr-altul prin simpla modificare mentala a coordonatelor geografice. Nu facea altceva decat sa foloseasca ceea ce deja exista. Utiliza caile energetice ale planetei pentru a calatori oriunde pe suprafata ei.
Isi materializa existenta in camera de Consiliu, care de dragul aparentelor, isi pastrase numele.
Arhanghelii asteptau cu totii sa afle raspunsul lui Asai.
Hido isi relua locul in fruntea mesei si le vorbi:
- Din nu stiu ce motive, Raphael nu poate fi exterminat!
- Atunci inseamna ca planul tau nu va putea fi pus niciodata in aplicare, spuse un arhanghel.
- Nu poate fi exterminat, dar poate fi pus la pastrare, spuse Hido.
- La pastrare? intreba Catana.
Hido nu voia sa le destainuie arhanghelilor secretul dimensiunii Psi. Odata cu Raphael ar fi putu sa il inchida si pe el la o adica, asa incat Hido tacu.
- O sa vedeti, spuse el. Vom vorbi cu Raphael.
- Dar, Doamne, ce te face sa crezi ca va accepta dialogul?
- Maine, in zorii zilei, vreau sa il intalnesc. Transmiteti-i ca voi fi singur, nu are de ce sa se teama.
- Unde, Doamne?
- Oriunde, minti Hido, dar as prefera Tibetul. E atat de frumos acolo, atata salbaticie ...
- Prea bine, Doamne, Tibetul va fi!

*** *** *** *** ***

- Raphael, facu Hido, imi pare atat de bine sa te intalnesc!
- Comandante! inclina Raphael usor din cap. Trebuie sa recunosc, am fost foarte mirat cand am primit propunerea ta. Din cate imi amintesc, ultima oara cand am vorbit erai mai mult cu inclinatii poetice decat razboinice.
- Unele lucruri se mai schimba, zambi Hido, dezgloindu-si complet maxilarul.
- Intelegi de ce nu am putut veni singur, nu? intreba Raphael si facu semn spre armata care era la putina distanta.
- Desigur, facu Hido. Eu insa am venit singur, ca semn al bunelor intentii ce ma anima.
Raphael rase cu pofta.
- Bune?! Ce poate fi bun in dimensiunea asta unde am fost inchisi, Comandante?
Hido rase la randul sau.
- Pentru viermele de hrean, hreanul e dulce, facu el, e doar o chestiune de adaptare la mediu.
- Nu cred ca ai vrut sa ne intalnim pentru a discuta despre gusturi si adaptare, zise Raphael incercand sa treaca la subiect.
- Ba exact despre asta, facu Hido. Se pare ca dintre noi cei inchisi in dimensiunea Pamantului, tu ai fost singurul care ai gasit o cale de a ... de a te adapta, ca sa spunem asa.
Raphael rase din nou.
- De a ma adapta?
- Exact! Ai gasit se pare calea de a uita de lipsa Arrei si de mutilarea pe care am suferit-o cu totii, prin descoperirea placerilor pe care ti le ofera tortura oamenilor.
- Tortura, Comandante? Nimeni nu ii tortureaza! Eu doar le-am oferit ceea ce le lipsea! Le-am oferit calea de a cunoaste fericirea. Ma rog, atat cat pot ei percepe din fericire. Orgiile si impreunarile cu noi nu sunt tortura, comandante! N-am auzit pe nimeni dintre ei sa se planga. Dimpotriva, din ce in ce mai multi oameni se alatura grupurilor pe care le-am initiat. Ar veni ei singuri spre tortura?
- Raphael, nu incerca sa vinzi gogosari gradinarului! Stim prea bine amandoi ca orgiile despre care vorbesti nu fac altceva decat sa distruga oamenii, dar ma rog, nu despre asta voiam sa vorbim. Nu in primul rand. E treaba ta cum ai gasit sa iti alini suferinta. Cine sunt eu sa te judec?
- Atunci? intreba Raphael. Nu vad rostul acestei intalniri.
Hido se apropie si il lua prieteneste pe dupa umar. Ii spuse incet, abia soptit:
- Arhanghelii nu stiu adevaratul scop al intalnirii noastre, Raphael si as vrea sa nici nu il afle. Cei care m-au tradat o data o vor face cu siguranta si a doua oara.
- Nu inteleg, facu Raphael.
- Nu departe de aici se afla un loc pe care insumi l-am descoperit recent. Un fel de scut energetic impiedica informatia sa iasa din zona. Intelegi de ce as vrea ca discutia sa fie purtata acolo, nu?
Raphael statu o vreme pe ganduri apoi spuse zambind:
- Comandante, nu imi intinzi vreo capcana, nu?
- Capcana? Ce capcana ti-as putea intinde, Raphael? Ai fost printre putinii care m-au sustinut cand ceilalti renuntasera la mine. Asa crezi ca rasplatesc eu loialitatea?
- "Unele lucruri se mai schimba", nu Comandante? zambi Raphael.
- Nu orice lucru! facu Hido aparent jignit.
Raphael tacu iarasi pret de cateva clipe, apoi spuse zambind:
- Cata vreme nu e nici o capcana, bauiesc ca nu ai avea ceva impotriva ca armata mea sa ne insoteasca!
- Raphael, Raphael, se prefacu Hido suparat, vad ca increderea de alta data e doar amintire ...
- Vremuri noi, Comandante ... "Adaptarea" de care vorbeai te face sa te uiti de doua ori si sa tai o data.
- Nu am nimic de ascuns, zise Hido, poti veni cu intreaga armata, e loc destul pentru toti, dar neancrederea doare.
Hido vizitase deja locul si pregatise terenul. Intreaga zona de sub podis era, intr-adevar protejata de scutul energetic despre care ii vorbise lui Raphael. Era o inchisoare perfecta, dar si o citadela perfecta. Din interiorul ei, gandise Hido, ar putea sa isi duca la bun sfarsit planul pe care il urzea de cateva sute de ani incoace.
- Acesta-i locul, ii spuse el arhanghelului odata intrati impreuna cu intreaga armata in zona protejata energetic.
- Impresionant, facu Raphael. Nu se simte nici o interferenta energetica ... E aporape la fel de liniste ca in Arra ... Incredibil!
Aproape ca nu ii venea sa creada. Isi plimba privirile peste peretii din cristal, amintindu-si de Arra cea demult pierduta.
Isi aminti de Hido.
- Comandante, ascult!
- Raphael, zise Hido care se indepartase putin de arhanghel, oamenii nu au fost facuti sa sufere.
- Nici noi nu am fost facuti sa suferim, comandante. Credeam ca am epuizat acest subiect, facu Raphael privind in continuare fascinat peretii din cristal.
Hido se departa inca un pas, avand insa grija sa nu atraga atentia asupra sa. Nu era inca la distanta care sa ii ofere siguranta.
- Arhanghelii Consiliului cred ca am venit pentru a te convinge sa treci de partea noastra si sa renunti la oamenii tai, zise el departandu-se inca o jumatate de pas.
Raphael rase:
- Dar nu pentru asta esti aici, nu?
- Fireste ca nu! raspunse Hido impaciuitor. Priveste locul acesta, admira-i frumusetea si linistea, Raphael. Nu e minunat?
Raphael isi plimba din nou privirea asupra locului.
- O adevarata oaza de liniste in desertul acestei dimensiuni, raspunse el pierzandu-l pe Hido din ochi.
Acesta mai facu inca o jumatate de pas. Era de acum la o distanta suficient de mare incat sa fie in siguranta. Aproape imperceptibil, facu o rotatie in aer cu palma dreapta. Un zid invizibil de energie ii inchise pe Raphael si armata sa in infundatura in care Hido avusese grija sa ii atraga.
- Intr-adevar, zise Hido, liniste ... Nici nu stii cat te invidiez, Raphael.
Acesta sesiza schimbarea usoara din vocea lui Hido, dar nu ii dadu atentie. Intreba razand:
- Pentru ce, Comandante? Daca am inteles eu bine ai hotarat sa mi te alaturi. Vom avea de acum atat placerea oamenilor cat si linistea Arrei. E genial! Nimeni nu ar fi putut gandi ceva mai frumos.
- Pentru linistea de care vei avea parte, Raphael, pentru ... eternitate, rase blajin Hido.
Raphael isi dadu seama ca i se intinsese o capcana. Nu realizase insa ca fusese deja prins in ea. Facu un pas in directia lui Hido, abia acum realizand distanta dintre ei. Vru sa il faca si pe al doilea, dar bariera energetica il opri. Hido se afla la numai jumatate de pas dincolo de bariera.
- Comandante, facu Raphael, acum ca te-ai distrat pe seama noastra, da-ne drumul! Gluma a fost buna! incerca el sa schiteze un zambet.
- Ma tem ca nu e nici o gluma, vechiul meu prieten ... Iti ofer o eternitate ... de liniste. Bucura-te de ea! Noi, restul nu putem fi la fel de norocosi!
- Da-mi drumul, Comandante, spuse Rahael printre dinti. Ai sa regreti daca nu!
- Se pare ca nu intelegi, nu, Raphael? Nu ai cum sa scapi din inchisoarea in care singur ai intrat!
- Da-mi drumul! urla Raphael. Imi datorezi macar atat!
- "Unele lucruri se mai schimba", Raphael si vechi prieteni se transforma in redutabili dusmani ... Asta este dimensiunea Pamantului, Raphael! Odihneste-te in pace, mai spuse Hido si apoi parasi zona subterana razand:
- A fost prea usor!!!
Inainte de a-si modifica din nou coordonatele geografice, Hido auzi pentru ultima oara urletul lui Raphael si isi spuse ca intr-un tarziu se va linisti. Avea eternitatea pentru asta.