Si cine crede ca poate sta linistit ,culcat , rumegand si ultimele resturi de iarba, privind drept in fata, nici putin mai la stanga nici mai la dreapta, doar in fata, asa, ca sa nu doara? .Aratam perfect, propria imagine ne multumeste, suntem ok, azi ne vom impune fara eforturi. Altfel suntem striviti de uriasii care pe picioroange zguduie intreg pamantul,asa ca ne cumparam si noi aceleasi piciorange de la magazinul din colt, unele se vand si la pret redus, au fost purtate de alti mini- uiriasi inaintea noastra, dar nici o grija, curaj, sunt in stare buna, nu vom cadea, si nu vom vedea lumea cu susul in jos, nu, ne vom bucura de siguranta, vom pasi increzatori spre ziua de maine. Cum sa infruntam lumea fara o privire clara, fara un zambet ca tras cu carioca rosie pe buzele de papusa?
Si oaia isi intinde gatul in iarba frageda ce nici nu mai trebuie mestecata , e de-ajuns sa o tina cateva minute pe limba, si efectul e imediat, satietatea isi face loc, beatitudinea se imprastie in fiecare celula si o dinamitizeaza, intregul corp explodeaza , se lateste de placere , ca o balta patrunde prin firele de iarba, prin pamant, prin aer, si cum lumea sa arate altfel, cum copacii sa nu se sufoce, cum fluturii sa nu planga, cum marea sa nu-si inabuse urletul, amenintand , cum pamantul sa nu se despice, sa inghita ceea ce -l parjoleste…si cine crede ca poate sta linistit in iarba fixata sa nu mai adie, sub copacul ce umbra nu mai are?