Credinta! Un subiect pe care l-am abordat in scrierile mele anterioare. Aceste lucrari au starnit fiecare in parte discutii, polemici, chiar izbucniri violente din partea interlocutorilor. Atunci eu am incercat sa inteleg argumentul fiecaruia, am incercat sa ofer contraargumente pertinente. Am observat insa ca totul era in van... Si astfel, iata ca ceea ce se dorea a fi un comentariu acid s-a transformat intr-un text bine documentat care va incerca sa prezinte pe scurt cele cateva obiectii principale care pot fi aduse impotriva ideilor religioase in general.
Voi discuta mai jos despre credinta si, pentru ca mi-a fost reprosat in trecut acest lucru, voi face precizarea chiar acum: ma refer la credinta intr-o forta superioara atotputernica, la credinta intr-un demiurg care a creat pamantul si pe noi toti. Ma refer la miturile care inca se propraga prin mijlocul nostru... Voi incerca sa prezint ideile principale ale acestor religii "canonice", reflectand insa asupra modului lor de formare si asupra personajelor care au marcat traditia ritualica.

Nu este usor sa definesti credinta... la inceput oamenii erau rudimentari, profund inglodati in mocirla intelectuala care ii caracteriza. Fie ca vrem sa acceptam, fie ca nu, societatea s-a nascut din mijlocul unui desert intins de intuneric. Prima forma de organizare, strabuna ginta a aparut aidoma unei oaze in acel pustiu arid. Incetul cu incetul, pe masura ce omul isi ridica din pamant capul, raza lui vizuala se largea treptat, astfel el ajungand in scurt timp sa observe lucruri pe care pana atunci nici macar nu le putea concepe. Inchipuiti-va reactia primului om iesit din pestera in momentul in care a vazut un fulger... Fenomenele naturale erau ceva fantastic pentru acei oameni, ei nu reuseau sa le inteleaga.
In momentul in care incerci sa rezolvi o dilema, abordarea fireasca incepe printr-o incercare de "intoarcere la radacini", la familiar! De aceea, oamenii "cavernelor" incercau sa explice fenomenele acestea "supranaturale" (din punctul lor de vedere) creand entitati superioare si atribuindu-le acestora caracterele cele mai pretuite de ei. Astfel, in Sumer, se pun bazele religiei. Evident, aflata in incipit, aceasta este imbracata intr-o forma rudimentara! Insa esenta religiei a ramas aceeasi pe parcursul mileniilor: oameni atribuie caracteristici naturale unor fiinte pe care le considera superiore si fata de care incearca sa se raporteze. Sacrificiile, excesele de tot felul reprezinta semnele clare ale unei disperari care mocneste in sufletele dornice dupa protectia care le-a fost promisa! Societatea a trebuit sa se confrunte de-a lungul istoriei cu "demonii" pe care chiar ea i-a dezlantuit! Iar urmarile acestei lupte s-au incrustat adanc pe pietrele mormintelor timpului...

Totul a inceput in Sumer, iar epopeea lui Ghilgames incununeaza creatia religioasa sumeriana. Cei patru precursori ai credintei moderne au fost: religia sumeriana, religia elamita, cultele egiptene si religia indo-europeana primitiva. Din aceste ramuri s-au desprins una cate una cultele care astazi domina scena religioasa a lumii. Singura religie care si-a pastrat de-a lungul istoriei esenta intangibila este shintoismul, o forma barbara de divinatie care mistifica fiecare obiect creand o intreaga pleiada de zei carora oamenii trebuie sa le ofere sacrificii - acum nu mai se pune problema sacrificiilor umane (desi oare ii ajuta aceasta "rectificare" cu ceva pe cei care au murit in chinuri groaznice - si acesta este cazul tuturor religiilor din aceasta lume), ele sunt sacrificii animale sau, in cele mai multe cazuri, pur simbolice!

Astazi, dintre cele aproximativ 38 de culte religioase (exista intradevar diferente - de exemplu crestinismul trebuie considerat un cult dezvoltat in timp ce sa zicem cultul bisericilor Bantu poate fi considerat unul aflat inca in incipit), cateva s-au desprins... Insumand aproximativ 3 miliarde 200 de milioane de adepti, hinduismul, taoismul, crestinismul si islamul (evident, fiecare divizat in diverse fractiuni mai mult sau mai putin importante) isi impart "arena religioasa"!
Toate cele patru doctrine folosesc notiunea de fiinte supranaturale. In 3 dintre ele, se vorbeste despre creator, despre un demiurg atotputernic care a creat aceasta lume. Evident, nuantele difera, insa (iar aici stiu ca vor exista numeroase obiectii), mesajul este aproximativ acelasi... Cititi surele budiste si veti observa asemanari izbitoare intre acestea si cartile sacre ale crestinismului sau islamului... Aceste asemanari frapante se pot explica simplu: crestinismul si islamismul sunt o noua faza a religiei, o noua dezvoltare! Miturile initiale s-au propagat, iar figuri legendare ca Zarathustra, Buddha, Lao Zi, Confucius, Muhamad, Isus au schimbat intradevar fata lumii...
Insa acesti oameni nu au facut decat repet, sa perpetueeze miturile (evident, modificate - obligatorie a fost modificarea odata cu progresul) antice! Aceste mituri, imbracate in haine noi sunt ceea ce astazi este numit pompos "credinta"!

Si acum, dupa ce am prezentat succint istoria si geneza credintei, voi oferi 5 argumente care cred eu spulbera orice incercare de a fundamenta o teorie religioasa:

1. Toate cartile (documentele scrise) pe care se bazeaza dogmatica religioasa au fost transmise si copiate de multe ori de-a lungul istoriei. Nu putem asadar sa fim siguri de originalitatea lor. De asemenea, nu exista nici o dovada (iar giulgiul din Torino, marea farsa care s-a dovedit a fi acea "imagine" reprezinta un foarte bun exemplu in acest sens) care sa ateste originea lor "divina"... Povestile magice despre "revelatii" (care de exemplu in cazul islamului pot fi incadrate fara probleme in patologia epilepsiei) nu pot fi argumente... Si elfii au fost personaj de poveste, au existat ei oare cu adevarat... exista ei astazi... si nu ma refer acum la Stapanul inelelor!

2. Istoria a dovedit ca numeroase prejudecati ale oamenilor erau efectele inapoierii technologice care guverna lumea. Religia a fost campioana persecutiilor "oarbe"... Putem oare sa eludam complet aceasta intrebare: oare nu a fost religia pur si simplu o prejudecata? Pentru ca, daca raspunsul este da, am cam ramas in urma!

3. Fiintele magice si universul supranatural creat de aceste curente, intreaga lor teorie metafizica se bazeaza pe o ipoteza gresita. Nu ai cum sa fundamentezi ideea de supranatural in momentul in care explici acest concept prin intermediul si cu ajutorul naturalului!

4. Mentalitatea de masa a fost pe parcursul istoriei folosita de marii manipulatori pentru a comite orori. Insa nu numai crimele si masacrele ar trebui sa fie considerate orori. Trebuie sa intelegem ca "marii profeti" puteau foarte usor sa manipuleze mintile incetosate ale contemporanilor. Poate ca ei ar trebui pusi la zid pentru ca au aruncat omenirea in bezna. Intr-o bezna luminata de un "eden intunecat"!

5. Orice credinta ar trebui sa se bazeze pe experienta individuala. Poate cineva sa afirme, fiind sigur pe el ca existenta supranaturalului este demonstrabila in afara oricarei indoieli?! Poate cineva sa recunoasca o eventuala imixtiune a supranaturalului (a divinului) in viata sa, atata timp cat nimeni nu poate sa explice supranaturalul - pentru ca, repet, nu avem atributele necesare, iar conceptul isi pierde astfel calitatea intrinseca! Daca veti analiza atent propiile senzatii, veti realiza ca exista indoiala... Iar daca aceasta exista, afirmatia este pura speculatie!


Am incercat mai sus sa aduc argumente. Insa nu vreau sa fiu din nou inteles gresit. Nu am cum sa neg existenta unui "ceva"! Eu pot spune doar "Nu Stiu"... Si pot nega teoriile despre acel "ceva", pentru ca orice incercare de teoretizare a acelui ceva ar duce automat la efemerizarea conceptului. Nu poti sa ajungi rezolvand o problema la un raspuns care contrazice ipoteza... Acest procedeu se numeste reducerea la absurd. O mare reducere la absurd! In momentul in care incerci sa explici, simti cum iti scapa printre degete insasi conceptul pe care incerci sa il analizezi. In momentul in care spui "Nu stiu", optiunile raman deschise!

Sa luam asadar cartile sfinte si sa incrustam pe fiecare pagina cuvintele: "Nu stim"! Aceasta este tot ce poate in acest moment sa afirme mintea noastra limitata!

Natura nu are Dumnezeu. (Lao Zi - Dao de Jing)