agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-03-16 | [This text should be read in romana] |
A venit toamna fără sfârșit și acum, printre crengile goale, parcă se văd mai înfricoșătoare stolurile de pasări.
Peste oraÈ™ul cenuÈ™iu trec norii cu ploaia lor, trec ani È™i parcă nimic nu-l scoate din starea sa apatică, posacă, somnolentă, în afară de stolurile de corbi croncănind. Acestea aduc neliniÈ™te È™i durere — niÈ™te mesageri ai altui tărâm. Oamenii se tem de ele, le ocolesc, nu ridică ochii spre cer. Cei mai îndrăzneÈ›i aruncă cu pietre È™i le strică întotdeauna cuiburile; nu se gândesc la clipa răzbunării, dar pasările nu uită niciodată. Și se întorc, È™i dau târcoale, È™i la momentul aÈ™teptat îți învie cu o chemare cele mai adânci temeri È™i cele mai întunecate spaime. Corbii sunt izvoarele coÈ™marului, È›esându-l din smoala pufului lor. Ei sunt cei care trec prin faÈ›a ferestrelor È™i pe acolo unde le ating din zbor cu aripile va pleca un suflet. Nici lumina, nici strigătele, nimic nu le alungă. Dar eu nu mă tem, am gratii… Dacă ar încerca ceva, È™i-ar frânge aripile. Gratiile mele sunt altfel, sunt din egoism È™i din lăcomie, din dor de lumină È™i din speranÈ›e, din poftă de viață . Pe cei care nu au ferestre, corbii îi ating uÈ™or pe stradă. De multe ori se aude un plâns sfâșietor; pasările sunt împinse de vânt spre geamurile unde nu vor să-È™i arate mesajul. Numai la mine, când le împinge vântul cu duÈ™mănie, încercând să le atingă de fereastră, le izbeÈ™te de gratii È™i le zdrobeÈ™te, transformându-le în ploaie acidă. Și, în singurătate, izolat(ă), încerc să evit depresiile obsedante, consolându-mă cu ideea că aripa mătăsoasă a morÈ›ii nu are cum să mă atingă. Căci eu am gratii È™i trăiesc în universul meu mirific, retras, împresurat de moarte, dar în care nu există negru. Am gratii !!!…
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy