~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Mă aflam de câteva zile în acest oraș. Dimineața birturile acestea de cartier nu sunt aglomerate. De obicei vin obișnuiții, care își beau aici cafelele sau cinzeaca de rachiu sau rom. Cafengiii obișnuiesc să-și descânte cafeaua aburindă și apoi să plece.
De câteva zile veneam aici dimineța să-mi iau micul dejun și apoi să plec la treburile pentru care venisem în oraș. În fiecare dimineață am observat că la câteva mese în fața mea stătea o persoană feminină, îmbrăcată oarecum ciudat, ieșită din comun chiar. Bluza ei avea o mânecă colorată într-un roșu-vișiniu, iar cealaltă mânecă era de un violet nedefinit. Fusta foarte largă era construită parcă din cercuri concentrice de culori diferite. Părea a fi clovnul unui circ, venit să-și bea cafeaua de dimineață. Și totuși nu era un clovn, fiindcă în oraș nu era nici un circ și în plus nici nu văzusesm vreun afiș să fie vreunul în turneu. Și chiar ar fi fost interesant, un clovn femeie. În a patra zi de când am observat fenomenul, femeia clovn fiind prezentă nu am rezistat curiozității și am întrebat-o pe fata care ne servea micul dejun, dacă știe ceva despre persoana în cauză. Cu amabilitate mi-a spus că poate să-mi facă cunostință cu ea. Nu știam ce să fac? Să accept sau nu? Totuși fiind liber de orice obligații, mi-am zis că voi accepta. I-am dat ospătarei un bilețel în care am scris; azi, aici, ora 18. Atât și nimic mai mult și am plecat cu problemele mele.
Surpriza mea avea să fie totală. La ora 18 fix m-am prezentat să-mi iau masa de seară. Locul îmi era rezervat și nu mică mi-a fost surprinderea când am văzut că cineva mă aștepta! Părea o tipă necunoscută privită din spate. Am dat să mă așez la masă și atunci am văzut că în fața mea se afla ,,femeia clovn''. Îmbrăcată simplu și decent. O bluză uni de culoare stânjeniu(violet) și o fustă de un albastru bleumarin mai mult spre azuriu, cumva nuanțate.
În fața ei se afla o ceașcă de cafea și biletul meu, lăsat dimineața. Cu oarecare reținere s-a ridicat și a dat mâna cu mine, fără să spună vreun nume. Eu totuși m-am recomandat și ne-am așezat la masă. Am întrebat-o dacă doreste să servească cina împreună cu mine, însă m-a refuzat mai mult decât categoric. Mă simțeam destul de stânjenit. Întrebările mele curgeau fără să aflu vreun răspuns, axându-se despre îmbrăcămintea ei ciudată și ce o făcea să vină în acel loc în fiecare dimineață? Nu a putut sau nu avrut să-mi răspundă la nici o întrebare de a mea. Într-un târziu parcă venită din altă lume mi-a spus doar atât;- Îți mulțumesc pentru invitație și pentru că nimeni nu a mai întrebat-o până la mine ce face pe acolo, a acceptat invitația mea, ca un gest de recunoștință. S-a ridicat de la masă, mi-a întins mâna, am vrut să o sărut, dar și-a retras-o cu o grație ușoară, adresându-mi câteva cuvinte pe care nu le-am înțeles și a plecat. Am rămas pur și simplu uluit. Nu știam ce să fac și ce să răspund? De ce am invitat-o? De ce a venit? Astfel am rămas cu o mie și una de întrebări, la care nu le-am găsit răspunsul nici azi. În zilele cât am mai stat în acel oraș nu am mai văzut-o. Nu știu nici azi cine a fost? De unde venea? Și de ce a acceptat invitația mea, refuzându-mi orice altă ofertă?
--------------------------------------------
Mihai LEONTE