agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1564 .



Romania de dincolo de gard
prose [ ]
cindva in Romania

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [ionel florescu ]

2006-02-18  | [This text should be read in romana]    | 



Scriitorul Domsa isi aranja foile pe masa apoi ceru sa i se faca o cafea tare iar sotia lui strimba din nas.Ii dadu pace tocmai cind soneria suna strident facindu-l sa tresara.
-Suntem de la securitate.Va rugam sa ne insotiti!
Agentul puse un picior in prag ca si cum scriitorul ar fi vrut sa fuga iar acesta zimbi cu jumatate de gura.Stia ca odata ajuns la ei putea sa dispara in lumea de dincolo de sirma ghimpata si nimeni sa nu-i mai afle urma.Se gindi sa fuga dar renunta.''Oare cine o fi vorbit?''Ce oameni suntem si noi, caini nu altceva!
-Sa imi iau bagaje ceva?
-Nu dureaza mult.Va rog sa veniti!
-Sa lasi ceaiul iubito , ma intorc foarte curind.
Se urca in masina de culoare alba incadrat de cei doi agenti si nu se uita pe geam pina cind automobilul opri cu frina brusca in curtea sediul securitatii de stat.Stia cladirea deoarece de cind scrisese cele doua romane era mereu convocat sa dea declaratii, era mereu anchetat.Se temea insa caci cu o seara inainte planuise sa fuga din tara si din cauza vinului o spusese in gura mare.''Vinul sparge toate lacatele, destul sa gusti putin si spui tot, tot' isi zise in sinea lui zimbind amar.
-Eeei tovarase scriitor Domsa ne vedem din nou.Incepe sa imi placa jocul asta de a soricelul si pisica. Iar eu stiu din experienta ca soricelul va vorbi pina la urmaaa.
-Ce sa vorbesc? Nu stiu nimic.
-Eeeh.Ce sa spui si tu.Iti faci curaj.Vrei sa fi tare. Vrei sa ne arati ca nu tie frica.Cum vrei. Eu am rabdaree.
Iesi din camera si-l lasa acolo pret de citeva minute bune timp in care nu-l baga nimeni in seama.Sau asa credea el.Dupa o perioada aparu un alt ofiter care isi aprinse o tigare.Nu zise nimic ci doar sufla fumul catre el.Iesi si el afara apoi mai trecura alte citeva zeci de minute.''vor sa ma zapaceasca, metode copiate de la prietenii din marea familie sovietica".
Intr-un final anchetatorul aparu din nou si zise:
-Deci? Vreau niste nume, vreau sa imi spui totul , cum de v-ati gindit sa faceti nunta tocmai pe un bac in mijlocul Dunarii?
-Mirii vroiau ceva deosebit.Atit.
-Atit de deosebit ca erati gata sa ajungeti in Yugoslavia.Hm.
Ridica din umeri la remarca ofiterului si se strimba cind acesta sufla fumul de tigare spre el.
Securistul lua telefonul , il intoarse catre scriitor si ii zise:
-Un singur apel si dispari dincolo.Un singur apel si o sa ramai istorie.Noi avem rabdare, avem timp, cine ne goneste?
-Dumneata ce vrei de fapt?
-Ce vreau de fapt? Nu esti in pozitia de a pune intrebari scriitor infractor ce esti! Element declasat!
Domsa lasa capul in pamint si privi podeaua cautind un punct in spatiu sau ceva de care sa se agate.Stia ca odata ce incepuse sa scrie impotriva lor masinaria va porni sa rumege totul in cale.
-Bine.Vad ca nu vrei sa vorbim ca intre tovarasi, o sa mai stai pe la noi o vreme ca sa ne cunoastem mai bine.Soldat du-l jos!
Se trezi din nou in celula dar de data asta cu catusele pe maini si zimbi amar.Trebuia sa reziste si sa fuga din tara!
Trecura ore, minute, secunde, se scursera picaturi de vesnicie pina in momentul cind realiza ca va fi anchetat din nou.Il dureau incheieturile si o vreme tremura de frig si poate de frica.Trebuia sa reziste si sa fuga din tara! isi zise incercind sa isi adune puterile.Se trezi pe scaunul de linga anchetatorul sef si mirosul de cafea il zapaci de tot:
-Simti nevoia unei cafele? A unei mese copioase? Mmmm.. probabil esti lihnit de foame.Te inteleg.Ai si tu necazurile si ofurile tale.Voi astia care va credeti intelectuali faceti mereu trotuarul conditiei umane.Mereu ajungeti sa faceti lucruri murdare doar pentru niste caiete in care mizgaliti versuri si in care va dati o mare importanta.De asta suntem noi aici, sa va aducem pe voi, cu picioarele pe pamint.Nu fi trist tovarase scriitor,in fond viata nu e mereu dreapta.Nu a fost si nici nu va fi.Tu, o sa dispari azi, maine, poate peste o luna, in lumea pe care eu, ca un gardian disciplinat o pazesc, vei fi istorie, o fila de dosar ca multi altii.
Rupse o foaie dintr-un caiet si o lasa sa pluteasca pina cind aceasta atinse podeaua.Ofiterul o strivi sub cizma apoi se aseza pe scaun.Apoi ca sa ii demonstreze ca nu se joaca cu cuvintele il lovi de doua ori peste fata.
-Acum te vom trimite putin acasa sa te gindesti.Apoi vei veni iar aici.Si iar si iar.
Ajunse acasa catre ora 13 si o foame cumplita il lovi.Cauta prin frigider si descoperi ca vecinul nu-i adusese laptele promis.Strimba din nas a nemultumire apoi se privi citeva minute bune in oglinda.Ce fata de om mort am.Parca am stat acolo o vesnicie isi zise in timp tragea de barba destul de mare.
...Peste 2 ore
-Mi-a venit ideea cum putem sa fugim din tara.Te previn ca e o idee pe cit de nebuna pe atit de radicala, stai jos !
Cel din fata lui lua un scaun si ii desena pe o coala de hirtie un autobuz.
-Furam un autobuz,stiu si care stiu si cind.
-Deturnam un autobuz? Sunteti nebuni cu totii? Pai ne fac astia varza!
-Scopul meu e unul meschin dar are 2 sensuri.Daca nu reusesc voi muri erou daca reusesc ii fac si pe altii sa incerce.Sa se lupte cu sistemul.Nu fuga in sine conteaza ci ideea.Ce naiba? Vreau sa simt ca am plecat din tara cu inima impacata.Te bagi sau nu?
-E ca si cum mi-ai intinde pistolul si m-ai ruga sa imi trag una in cap, m-ai ruga cu frumosul.Tu realizezei ce imi ceri? Imi ceri sa mor!
-Nu cred ca ai alta optiune.Din cite stiu si vad te asteapta ani grei de puscarie.Astia nu se vor lasa pina nu te vor baga adinc in rahatul lor.Te asigur ca au atit de mult incit o sa faci cura cu el.O sa mananci rahat comunist si crede-ma de nu o sa iti placa la un moment dat!
-E greu.E posibil sa moara oameni!! N-am omorit o gaina si tu imi ceri sa condamn nevinovati doar pentru orgoliu personal?
-Orgoliu personal sau libertate , spune-i cum vrei dar esti ultimul pe lista la care m-am gindit.Ai 24 de ore sa te gindesti.Esti ruda mea apropiata si as sari in foc pentru tine dar aici nu pot decit sa iti cer ajutorul, nu pot decit sa te rog sa intri intr-o chestie nasoala.Vreau libertate! M-am saturat sa mi-o traga unii si altii intr-o tara incuiata dincolo de gard!
-Vom muri ca niste idioti asta e.
-Putem muri incercind ceva sau putem muri in somn.
-Si cum o vom face?
Primul barbat se ridica incet de la masa si dadu drumul la radoi sa urle in voie ignorind totul in jur.
-Asa nu vom fi ascultati.Autobuzul trece mereu catre Timisoara, duminica.E destul sa il deviem si sa cerem soferului sa nu opreasca pina dincolo de granita.E simplu.
-Simplu? Nebunule vor muri oameni! OAMENI!NU SUNT UN CRIMINAL!
Se ridica de la masa cu furie apoi se reaseza cu capul in maini plingind incet.
-De ce trebuie sa platesc atit de mult ca sa fiu liber?
De ce? De ce trebuie sa omor pe cineva ca sa pot fi om?
De ce trebuie sa pup in fund pe cineva ca sa am un trai decent?
-Daca trebuie sa murim vom muri! Daca vrei sa putrezesti la Jilava asa cum a facut-o bunica-tu nu ai decit! Mori ca un caine in fortul 13! Mori lasule!
-Nu vreau sa mor! Nu fi timpit!Ma gindesc doar la oamenii aia pe care o sa ii macelarim.Atit! Vin cu voi!
Daca asta e pretul atunci il platesc!Cind pornim?
-Duminica dimineata.Asta daca nu vei fi din nou arestat de securitate.
-Cred ca ar trebui sa dispar nu?
-Asta e sigur.Te duci la Pui unde este bunica-mea Maia, acolo vei fi in siguranta pina punem la punct totul.Ai aici cheile de la masina mea.Du-te acum!
Un moment scriitorul se pierdu si nu stiu ce sa mai faca apoi porni catre masina.Era noapte si drumul pustiu, mai pustiu ca niciodata.Farurile isi jucau lumina pe copacii din marginea drumului si din cind in cind cite o caruta uitata motaia pe drum spre disperarea fugarului.Intra in sat cind cocosii somnorosi se pregateau sa cinte o noua zi si se ascunse intr-o casa micuta aflata undeva la margine.O zi sau doua statu singur ca cucul pina cind vineri seara se ivi un prieten bun din copilarie care locuia foarte aproape de casauta lui.
-Pina acum e totul bine.Postul de militie e pustiu duminica fiindca nu prea au cazuri de rezolvat pe aici.Am aranjat cu cheile si rastelul e al nostru.Dimineata sa iesi ca din intimplare la poarta si sa te uiti la autobuz, cite locuri, ce masina e, cam citi oameni se urca in el, chestii de astea marunte intelegi?
-Daca e vreme frumoasa s-ar putea sa fie plin.De obicei stiu ca lumea pleaca la rude pe o asa vreme.
-Da. Lume va fi, trebuie doar sa avem curaj.Daca totul e ok, ne vom vedea duminica la ora 6 fara ceva in statie.
-E bine.
-O sa ne recunosti si oricum simbata seara facem un ultim plan.Daca auzi un fluierat in gradina sa lasi luminile stinse si poarta de la gradina deschisa.


.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!