Personajele - vizibile, în ordinea apariției - : Ana (educatoare, îngrijitoare, bucătăreasă), Gheorghiță (copil)
Personajele - voci din culise - : Maria (similar Ana), Petcu (mecanic, electrician)

SCENA 1


(Anul 1985. O încăpere dintr-o grădiniță de copii. Tot mobilierul este miniaturizat, specific locației. Pe fundal, ferestre mari, cu gratii, care dau spre o curte a unui depozit de fiare vechi, unde sunt aruncate la întâmplare obiecte metalice de diferite mărimi și forme. Mijlocul camerei este liber. De-a lungul pereților se găsesc înșirate jucării din pluș care mai de care mai hidoase : căței, ursuleți, căluți, pisicuțe, toate scămoșate, cu unul sau amândoi ochi scoși, murdare, mașinuțe de tablă, fără roți, alte jucării într-o stare jalnică accentuată care să întregească decorul auster din cameră. Geamurile sunt murdare, pline de pete. Pereții sunt “ornați” cu tabloul “tovarășului”, stema RSR, diferite reproduceri decolorate după N.Grigorescu și Th.Aman, fără nici o legătură cu viața copiilor. Un sfert de scenă, în partea stângă, este ocupat de o altă încăpere – un spălător : chiuvete, una lângă alta, la înălțimea normală, țevi, străbătând dintr-o parte în alta încăperea, într-o stare deplorabilă. În spate, o țeavă de duș din care picură permanent apă. Încăperea este iluminată de un bec murdar de vreo 15 W. Lângă duș, un vas de WC – la vedere – spart și puțin înclinat. Vasul nu are colac, ci, doar câteva zdrențe de ziare care atârnă. Ușa dintre încăperi este prinsă într-o singură balama, cea de sus. Pe cealaltă laterală a scenei (dreapta) se zărește în penumbră, un șir de paturi, semn că acolo e dormitorul. Se aud vocile educatoarelor.Din încăpere răzbate un hârâit neinteligibil al unui aparat de radio.Pe acest fond sonor și pe întreaga durată a monologului Mariei scena rămâne goală) :
Maria (cu glas răstit și puțin pițigăiat) :
- Gheorghiță !!! Fir-ai al dracu’ cu mâni-ta, ce ți-am spus eu să faci ? De ce nu vrei să înțelegi ? (Se aude un zgomot surd, apoi, imediat un urlet de copil). Taci băi, o dată, fir-ai tu cu cine te-a făcut, taci că...(și, iar același zgomot surd, urmat de un urlet, de data aceasta mult mai intens : Auuuuuuuuuuu! Nu mai da tanti Maria, nu mai da... – apoi, un hohot de plâns puternic, întretăiat de sughițuri și urlete... – lasă că te spui io la tata...)


2

Maria :
- Ceeeeee? Ai zis ceva ? Mă ameninți, hai ? Băi rahat cu ochi, ai grijă ce spui...
Ana (cu o voce răgușită de tutun și alcool) : Lasă copilul în pace, Mărioaro! (mieros, lui Gheorghiță) Hai, puișor, la tanti Ana, las-o acum pe tanti Maria că e tare supărată ...Vezi să n-o mai superi pe tanti Maria...
Gheorghiță (cu vocea plângăreață, ca mai înainte) :
- Da’ tanti Ana, tanti Maria m-a bătut că am răsturnat farfuria cu grișulețu’ pe jos și p’ormă m-a pus să-l pun înapoi în ceaunel și să-l mănânc și io n-am vrut și ea m-a tras de mână, mi-a dat un pumn în cap și unu’ în spate și m-a-njurat de mamă și io d-aia i-am spus c-o s-o spun la tata că vine el tata și îi arată el lui tanti așa să știi !...(Toată replica este începută în culise și continuă pe traversarea scenei de către cei doi.Tanti Ana îl ține pe Gheorghiță de mână. Aspectul vestimentar al Anei este neglijent, cu un halat slinos și plin de pete nedefinite, de culoare alb-murdar, cu un tulpan în cap, prin care ies la iveală câteva smocuri de păr. În picioare, niște papuci de casă, plușați, de culoare roz. Pe halat, poartă un batic, mare, înflorat, legat la piept cu un nod pe care se observă o broșă, mare, din strasuri colorate. Gheorghiță, un copil slăbuț, de vreo 5 ani, este îmbrăcat sărăcăcios cu o cămășuță șifonată, din material pepit de culoare albăstruie peste care, mult mai mică și, bineînțeles strâmtă pe trup, bluza portocalie de „șoim al patriei”, pantalonași scurți, la fel de șifonați, albaștri cândva dar decolorați de prea multe spălări, încălțat cu teniși de pânză tot atât de decolorați, fără ciorapi și ținând în mână (mai mult târând-o) o jucărie de pluș.
Ana :
- Uite că a venit tăticu’ să te ia acasă. Hai șterge-te pe față, că ești băiat mare și nu mai plânge, să nu te vadă tăticu’ așa, că nu s-a întâmplat nimic...
Gheorghiță (mai mult smiorcăindu-se) :
- Bine, bine, uite, de dragu’ matale n-o s-o spun pe tanti Maria acuma, da’ dacă altă dată mă mai bate...
Ana (fericită că situația s-a rezolvat convenabil) : Hai, puișor, la tata, să nu întârzii...(Ies amândoi. După câteva clipe, se aude zgomotul de motor al unei mașini care se îndepărtează.)

SFÂRȘTUL SCENEI 1

3

SCENA A II-A


Ana (făcând curat la dușuri, apoi în dormitor; Mariei) :...Mărioară, Mărioară ce i-ai făcut lui Gheorghiță,săracul, că numai într-un plâns și smiorcăială a ținut-o până a venit taică-său. De abia l-am potolit.Vroia să te pârască lu’ ta-su și știi ce poate însemna lucrul ăsta pentru noi toți…: ăla zice mai departe la partid, la sector, ăia, că tot n-au ce face, te cheamă și să vezi apoi, circul dracului…Te trezești te miri unde, afară, pe la vreo împuțită de latrină, la gară sau...Dumnezeu mai știe pe unde. Aici, de bine de rău, mai mănânci o mâncare caldă, poți să stai la căldurică, ce mai : trai pe vătrai !, nimeni nu-și bagă nasu’...Aaaa, te gândești poate că mai vine vreo inspecție, ceva; să fim serioși – ăia n-au copii acasă ? Vreo bucată de carne mai acătării, vreun pui, ceva, niște brânzică, macaroane, smântânică...Cafea – cafea și nu nechezol, că de, mai avem și noi ceva relații...Și ce, piticii ăștia ai noștri pot ei să bage atâtea bunătăți în ei (normal, fără cafea) ? Nu-i păcat să le aruncăm ? Da’ ce, Viorelul tău trebuie să se hrănească doar...”rațional” ? că dacă ar fi așa și n-ai duce și tu ceva acasă ați muri de foame...așa că, lasă-l dracului de copil...ei, na, și ce dacă n-a vrut să mănânce, a, și de pe jos, păi mai bine i-l turnai în cap, că de, slavă Domnului, apă să se spele e din belșug alături, că și acuma curge, mânca-l-ar viermii pe Petcu ăla, că de nu știu câte ori i-am dat telefon să schimbe garnitura aia, da’ e domn mare Petcuilă ăsta, cum să vină el cu noaptea în cap pe unde a-nțărcat mutu’ bălaia pentru o nenorocită de garnitură ?... Auzi, Mărie, da’ noi nu mai plecăm o dată de aici ? Ce, ne-au câștigat la belciuge să mai facem și ore suplimentare ? Că, oricum nu le plătește nici dracul ! Uite, deja s-a făcut 5 și un sfert...Gheorghiță a fost ultimul și noi stăăm la conversat...!!! Păi, azi, dacă stau să mă gândesc bine, am făcut pe-aici vreo 9 ore. Ehehee! Să-i zici șefei numai...că aia ești!!! (Își aduce aminte)...Of, să nu uit. Mâine avem „învățământul” ăla, politic, tembel, la ora 15; exact când, cică, terminăm programul, de parcă idioții ăia nu știu că programul de grădiniță nu e la fel cu ăla de întreprindere de tablă... Și știi cine ne-a anunțat ? N-o să ghicești...

PETCU! Îhî! Să schimbe ceva pe-aici pe la tabloul electric sau vreo garnitură; auuuuuuuu! Dacă tot am uitat să-i mai spun că trebuie să vină naibii mai
repede pentru amărâta aia de garnitură, m-a luat și el așa, al dracului de oficial :
- „Tovarășă Ana, mâine, la ora 15 punct avem învățământ politic; să nu cumva să lipsiți, că-i de rău. Vedeți că se ține la școala de alături de voi.”...Zi-i Petcu ! Ce dracu’ nu i-am zis, dar asta-i, ce să fac ? Când m-a luat la telefon cu vocea aia de parcă mâncase glass-papier, am zis și eu „da” ca el și (normal) „nu” ca mine. Lasă să vină ei la noi...Ãhă, măcar de-ar veni ! Al naibii, Petcuilă, ce „țapăn” se dă când e așa oficial...nu mai cunoaște pe nimeni, fie maică-sa, fie soru-sa, el, maiu-gațu’, una și bună „To’ar’șa Bla-bla-bla,mâine sunteți convocată...bla-bla-bla la ora bla-bla-bla. Obligatoriu e prezența, că s-a anunțat inspecție de la Capitală...” Nu, zău !? Și are ce să ne facă !? Ce, ne ia boii de la bicicletă? Membră de partid nu-s, parcă tu ești!, aaa, că-i Viorel acum pe cai albi...dar mai încolo...!? Sindicalistă, aia da...da parcă te întreabă dacă vrei să te înscrii...Ai semnat contractul de muncă ? Hop și F.U.S.-ul, hop și sindicatul! Că-ți face ceva sindicatul! Îți ia banii pe cotizație, mai la vale dacă vrei să pleci în vreo stațiune mai babană – madam Bâzdâc, ce n-o știi ? de la Personal, îți zice : te costă atâta și atâta, dar știi, trebuie să ung și pe ăla, și pe ăla, și pe ălălalt, așa că, până la urmă te-ar costa cam de trei ori și ceva mai mult decât ai da dacă ai merge pe cont propriu... Eiii! Da’ mergi prin Sindicat!!! ... Auzi, tu, Mărie...Hei, unde te duci...biiine, hai că te aștept...( câteva momente de joc mut, apoi, continuă)...Măi, și zău așa, uite că iar mi-am amintit de piciul ăla...Nu te mai enerva așa ușor, hodoronc-tronc!, cum iese unu’ în „relief”, cum îți sare muștarul, că...hai, nu sări, că știi că am dreptate,...ți-am mai zis-o, lasă-l dracului de copil, ce nu ți-e bine pe-aici, mă rog, tu știi mai bine, dar eu tot nu te înțeleg...măi, fată dragă, o știu și pe-asta, dar nu te răzbuni acum pe copii că te-au respins ăia și nu ți-au dat notă de trecere la concursul ăla...or mai fi și altele...n-or mai fi...Domnu’ să-i înțeleagă cu intențiile și interesele lor, deopotrivă. Dar ești datoare, auzi ? datoare! să fii aici mai maleabilă pe aici, că, slavă celui de sus, ți-am mai spus, aici e o vacă bunicică de muls. Uită-te puțin în jur, uită-te pe la vecinii tăi de bloc (că le calci prin casă, măcar ca să mai împrumuți niște sare sau ceva de genul ăsta), pe la amărâta aia de Novăceasca...oooo! ce era asta pe vremuri și ce a ajuns acum la pensie...vai de cozonacul ei ...Păi ție îți vin aproape toate la nas, dar lor? Se trezesc diiis de dimineață cu noaptea-n cap, își iau scăunelul și sacoșele și purced la drum în căutarea unei „Alimentare” sau măcelării unde știu ei că „trebuie să se dea ceva”și staau, și staau, „zi de vară până seară” – vorba poetului, sau iarna – că tot îngheață în apartamentele alea („Mai puneți o haină pe voi” cum ne-a indicat mai mult decât „prețios” to’ar’șa A.D.I. – de ce n-ar îngheța și pe la niște cozi, în aer liber ? Aici, vezi tu, n-ai de ce te plânge, poate doar că le faci E-DU-CA-ÞI-E, ăstora mici, că-i vezi cum cresc sub ochii tăi și...măcar ai și tu, o satisfacție că i-ai avut sub mână...aaaa! că dacă au plecat mai departe la școală și nici „bună ziua tanti” nu mai auzi de la ei, asta e altă poveste, nu tu i-ai învățat asta, să fim serioase. Și măcar dacă ar învăța ceva pe la școala aia unde se duc ! Bun, învață alfabetul, scriu (dacă scriu), socotesc, unii – uite, ca Gheorghiță, s-ar putea să aibe și un viitor ceva mai spălat – parcă taică - său e pe undeva pe la un minister – da, parcă pe la Agricultură, - de-aia Mărie, îți spun, nu te lega de ăsta micu’ decât dacă nu vrei cu adevărat să-ți iei concediu pe timp nelimitat ! (se aude glasul Mariei )
- Maria : Da’ cum dracului vorbește puștiul ăsta de parcă locuiește lângă coada vacii și nu în viloaia aia pe care o știi și tu, că treci aproape zilnic pe lângă ea!!...Poate îmi spui că stă mai mult cu bunica, care e de la țară, dar uită-te la el cum e îmbrăcat! Îți spune ceva meseria lui tată-său ? s-ar putea să mă înșel, dar eu cred că ăla e doar portar sau ceva de genul ăsta și dacă se dă mare – inclusiv cu vila aia în care locuiesc – (dacă locuiesc!!!) – e clar că e ceva ce pute...și pute urât când scociorăști mai adânc în viața lor. Piciul ăla parcă a crescut printre bălării !...Și ce dacă mă mai rățoiesc eu la el, ce, n-am dreptate ? Eu muncesc aici pe rupte ca să aibe el ce pune în gură la orele alea fixe pe care, le știi, trebuie să le respectăm cu toții, măcar că noi avem și liceul pedagogic și e normal, să contribuim și noi, cu ce putem, la educația lui, de altfel ai spus-o și tu...Și uite, vine un pârlit de copil care nu are altceva de făcut decât să te umilească, răzgâiat – răzgâiat, că el nu mănâncă, mai face și nazuri, că doar acasă bagă-n el numai fazan, ce, te pui cu el, baștanul ? și că vine ta-su...da ăsta pe ce lume trăiește, nu tot cu noi, n-are și el nevoie de noi, că vezi, cine se îngrijește de fie-su de dimineață când îl aduce și până vine spre seară să-l ia, aici are și duș cu puțină apă caldă, acasă n-are nici pe dracu’ doar dacă nu fac focul cu lemne ! Că, ascultă-mă, Ană, bag mâna-n foc (și nu glumesc) că „nea” seniorul „Gheorghiță” nu-i cine știe ce pe-acolo pe la minister, dar dacă vine să ne facă puțin capul mare e numai că profită și el că lumea habar n-are care-i funcția lui pe-acolo și, vezi Doamne, poate să apese puțin „pedala” fără să dea socoteală nimănui, că tu, că eu, că mai cine știe care-o fi, ar putea la o adică să creadă că el, CHIAR POATE să ne bage-n rahat! Știe careva unde locuiește cu adevărat tipul ? Aud ? Ce dacă intră sau iese dintr-o vilă ? La urma urmei poate să stea și la subsol, la mansardă sau să ocupe în comun cu alte 2 – 3 familii de „privilegiați” parterul casei. Ehei, asta da confort ! (face o strâmbătură)...Mai bine la mama la țară!!! Și, da, poate vrei să-mi spui că vine cu mașina și are șofer...că nu poate să-l roage pe „monsieur” Câț-Mâț, coleg de gheretă cu el, să-și pună hainele de duminică, o șapcă în cap, niște ochelari fumurii...și gata!, „tovarășul ministru” are și șofer la scară ! Hă,hă,hă,hă!!! Păi, tu, Ană, te-ai uitat ce hanțe are ăla micu’ pe el ?! Parcă n-ar avea părinți, fier de călcat, ceva dero, că de celelalte ce să mai zic...Dacă „aspirina” aia de taică-său ar fi ce pretinde, copilul n-ar mai mirosi doar a săpun „Cheia”, sau te pomenești că o face așa special, ca să știe tot poporul că el e clasa muncitoare ! Păi decât tenișii ăia decolorați și jupuiți, mai bine i-ar lua niște gumari, oricum sunt ceva mai rezistenți,...ei, da, ca să vezi de ce mă bag în sufletu’ omului. Cum, necum, de-ar fi de ceva rang mai înalt, nu l-ar aduce la grădinița noastră, păi ce, ar fi prost? Am dreptate sau n-am, tu, Ană ? Eu zic că am a dracului de multă !...(Pe această ultimă replică, un glas bărbătesc, sănătos, se aude – evident – din culise):
- Petcu : Fetelor, mai sunteți pe-aici ? Scuzați că n-am venit mai devreme da’ mi-am amintit de voi tocmai azi când v-am dat telefon de mi-a zis madam Tănăsie să vă spun de „învățământ” lua-l-ar dracul pe ăla care l-a inventat că n-avem noi și casă și copii și trebe să fii morțiș să te instruiești cu cât a crescut procentul de naftalină pe cap de locuitor că io mănânc numai naftalină și ar fi păcat să pierd așa ceva...(Se aude un zgomot de scule răsturnate)...Măi fetelor pă unde sunteți hai să-mi ziceți unde e treabă de făcut că vedeți io n-am uitat da’ mai întâi să bag ceva sub nas așteptați și voi acuma vreo 10 minute că n-o fi foc că azi m-au alergat toată ziua ca pe-un cal de curse cum vă ziceam (vorbește cu gura plină; din când în când se aude și un gâlgâit zgomotos, semn că bea) : Petcule du-te la tova Fălescu du-te la magazie du-te – dar vezi să nu întârzii – la inspectorat la madam „Damigeană” vezi de corespondență Petcule sus Petcule jos vezi că s-a ars siguranța de la frigider poți s-o schimbi mă mai sună la serviciu și Codruța mea să-mi zică de Tinel apăi ce nu-l știți e băiatu lu Filofteea aia de spală geamurile la mai toți acasă că ca să mai spele și de unde ia salarul aia n-o mai face că n-are ea timp de-așa ceva și cum vă zic dă Tinel Codruța zice că vine ăsta la ea s-o-ntrebe de ce i-a reținut nu știu mai cât zicea el din salar că Codruța mea tre să le știe pă toate dă parc-ar fi Mafalda și ea l-a repezit una-două de-i zice bă Tinele da tu ești prost rău păi ia uită-te la mine și noroc că-i așa deșteaptă Codruța mea băi păstârnac câte zile pe luna asta pă bune ai muncit câte duminici ai făcut de gardă măcar că păzești sediu ăla de muște deci câte zile ai fost învoit ca să tai porcu sau s-o-ngropi pe soacră-ta nu mai știu bine pentru ce ai cerut învoire sau pentru amândouă și din cele 3 zile tu le-ai făcut 7 că de are statu bani să-ți plătească lenea și uite așa m-a ținut să mă informeze Codruța mea și dacă tot eram la telefon și mi-a zis cin’ mi-a zis să vă anunț și pe voi v-am sunat și eu și cum eram șucărit am zis io că dacă ține ține și mi-am loat tonu ăla de parcă-am mâncat cuțite dar „învățământu” ăla tot se ține da nu mă duc io ce n-am altă treabă să-l ascult io p-ăla că v-am zis vine unu dă pă la muncipiu dă partid...hai c-am terminat pă unde sunteți fetelor ... Ano vezi că n-am uitat dă tine da știi cum e când te-apuci dă ceva și tot ceea ce ar trebui să faci tot amâni că ăia nu știe (se aud niște sunete specifice unor scântei de instalație electrică) hău! Da cine dracu a mai umblat în lipsa mea p-aici că toate e-ntoase cu fundu în sus să nu mai recunosc da unde dracu e garnitura aia Ano că parcă aia țipa s-o schimb măi fetelor și cum vă mai spuneam da pă unde sunteți te pomenești că-ți fi plecat că nu se mai aude neam glasu vostru hai că-i tare nici n-am venit bine că ele a plecat le-o ajunge și lor da să vorbesc eu dă unu singur și noroc că madam „Damigeană” mi-a spus con-fin-de-ți-ar Petcule du-te la Grădiniță și stai și tu peste noapte că n-o fi foc că fetele alea-s obosite cu atâția pă cap normal la ăi mici se gândește da io lumina mai trebe s-o aranjez poate nu se stinge azi lumina că nici lumânări nu mi-am putut loa de-acasă așa dă repede mi-a zis să viu aicea...și unde e lanterna aia unde a pus-o fetele alea măi să fie parcă mă văd că citesc la lună noaptea asta... (După câteva momente, lumina în scenă se stinge total, brusc; numai vocea lui Petcu, după câteva momente de tăcere:...Hei, lumina...călca-v-ar vaca neagră dă nenorociți imbecililooooor...!!!!!




SFÂRȘIT