,.Pim, nu există arhetipuri, există trupul. Inăuntru în burtă, e bine, pentru că acolo crește copilul, acolo intra cocoșelul tău foarte bucuros și acolo coboară mîncarea bună și gustoasă, și de aceea sînt frumoase și importanta peștera, ungherul ascuns, nișa, subteranul, și pînă si labirintul care-i făcut după chipul bunelor și sfintele noastre măruntaie, iar cînd cineva vrea să inventeze ceva important îl face să vină de acolo, pentru că de acolo ai venit și tu în ziua în care te-ai născut, iar fertilitatea e întotdeauna într-o gaură, în ceva care mai întîi putrezește și apoi, iacătă, un chinez mititel, un curmal, un boabab. Dar sus e mai bine decît jos, pentru că dacă stai cu capul în jos îți vine sîngele în cap, pentru ca picioarele put, iar părul mai puțin, pentru că-i mai bine să te urci într-un pom să culegi fructe decît să ajungi sub pămînt să îngrași viermii, pentru că rar te doare cînd te atingi de sus (numai cînd ești în pod), iar de
obicei te doare cînd cazi în jos, și iată de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar așa cum e adevărat ceea ce am spus mai înainte despre burtica mea, adevărate sînt amîndouă lucrurile, e bun josul și înlăuntrul,într-un sens, iar în altul e bun susul și ce-i afară, și n-are nici o legătură cu spiritul lui Mercur și cu contradicția universală.

Focul ține de cald și frigul îți dă bronhopneumonie, mai ales dacă ești un învățat de acum patru mii de ani, și deci focul are virtuți misterioase, asta si pentru că-ți face puiul fript. Dar frigul conservă același pui, iar focul dacă-l atingi îți face o bășică uite-atît de mare, așa că dacă te gîndești la un lucru care se păstrează milenii, cum e înțelepciunea, trebuie s-o gîndești pe munte, sus, (și am văzut că e bine), dar într-o cavernă(ceea ce, la fel, e bine) și la frigul etern al zăpezilor tibetane (ceea ce e foarte bine). Iar pe urmă, dacă vrei să
stii de ce înțelepciunea vine din orient și nu din Alpii eIvețieni, este pentru că trupul strămoșilor tăi dimimeața, cînd se deștepta și era încă întuneric, privea către est sperînd să răsară soarele și să nu plouă, fii-ar al naibii de guvern".

,,Da, mămico".

„Bineînțeles că da, puiul mamii. Soarele e bun pentru ca face bine corpului, și pentru că are bunul simț să apară în fiecare zi, deci e bun tot ceea ce se reîntoarce,nu ceea ce trece și se duce și cine apucă, bine, cine nu,nu. Modul cel mai plăcut de a te întoarce acolo pe unde ai trecut, fără să faci de două ori același drum, este sa mergi în cerc. Și cum unicul dobitoc care se încolăcește în formă de cerc este șarpele, iată explicația atîtor culte și mituri ale șarpelui, fiindcă e foarte dificil să reprezinți întoarcerea soarelui încovrigînd un hipopotam. Dincolo de aceasta, dacă trebuie să faci o ceremonie pentru invocarea soarelui, îți convine să te miști în cerc pentru că dacă te miști în linie dreaptă te îndepărtezi de casă și ceremonia trebuie să fie foarte scurtă și pe de altă parte cercul e structura cea mai comodă pentru un ritual ; acest lucru îl știu și cei care înghit flăcări în piețe, pentru că în cerc toți îl văd la fel de bine pe cel care stă în centru, în timp ce dacă un întreg trib s-ar așeza în linie dreaptă ca un escadron de soldați, cei de la distanță n-ar vedea și iată pentru ce cercul, mișcarea de rotație și întoarcerea ciclică sint fundamentale în orice cult și în orice ritual".

„Da, mamă".

„Sigur că da. Și acum să trecem la numerele magice care plac atîta autorilor tăi. Unu ești tu care nu ești doi, unul e ce ai tu acolo mic și drăgălaș, una e ce am eu acolo mică și drăgălașă, și cîte una sînt nasul și inima si deci vezi cîte lucruri importante sînt unice. Și doi sînt ochii, urechile, nările, sînii mei și oușoarele tale, picioarele, brațele și fesele. Trei e mai magic decît toate pentru că trupul nostru nu-l cunoaște, nu avem nimic care să fie trei lucruri, și ar trebui să fie un număr foarte misterios pe care-l atribuim lui Dumnezeu,in orice loc am trăi. Dar, dacă te gîndești, eu am un singur lucrușor și tu un singur lucrușor — stai cuminte și nu face glume proaste — iar dacă punem aceste două lucru, iese un lucrușor nou și devenim trei;
Așa-i că ne trebuie un profesor universitar ca să descopere că toate popoarele au structuri ternare, trinități și lucruri de felul ăsta ? Păi religiile doar nu le făceau cu computer, erau toți oameni unul și unul, care făceau treaba aia cum se cade, iar toate structurile ternare nu sînt mister, sînt povestea a ceea ce faci tu, a ceea ce făceau ei. Dar două brațe și două picioare fac patru, și iata că patru e tot așa, un număr frumos, mai ales dacăte gîndești că animalele au patru labe și tot în patru labe merg copiii mici, cum știa și Sfinxul.
Cinci — să nu mai vorbim, sînt degetele de la mînă, iar cu două mîini ai numărul acela sacru care e zece, și se înțelege că pînă
și poruncile sînt zece, altfel, dacă ar fi douăsprezece, când preotul zice unu, doi trei și arată pe degete, cînd ajunge la ultimele două trebuie să împrumute și mina paracliserului. Acum ia trupul și socotește toate ce care cresc din trunchi, brațe, picioare cap și penis sînt șase, dar pentru femeie șapte, de-aia mi se pare că printre autorii tăi șase n-a fost deloc luat în serios decît dublu al lui trei, pentru că merge numai pentru bărbati care nu au nici un șapte, iar fiindcă comandă ei, preferă să-l vadă ca număr sacru, uitînd că și țitele mele ies în afară, insa răbdare. Opt — doamne, nu avem nici un opt... ba nu, așteaptă, dacă brațele și picioarele nu le
socotim cîte unul, ci două cîte două, datorită coatelor și genunchilor, avem opt oase cit se poate de lungi care se bălăngănesc în afară, și ia-le pe-astea două plus trunchiul și ai nouă,la care dacă mai pui și capul, fac zece. Și tot așa, dacă te învîrți în jurul trupului, scoți din el toate numerele cîte le vrei, gîndește-tc numai la găuri".

„La găuri ?"

„Da, cîte găuri are trupul tău ?"

„Ei bine...", număram eu. „Ochi nări urechi gură fund,fac opt".

„Vezi ? încă un motiv pentru care opt e un număr frumos. Dar eu am nouă ! Iar cu a noua te fac să vii pe lume, și iată de ce nouă e mai divin decît opt ! Vrei și explicația altor figuri recurente ? Vrei anatomia menhirelor tale,despre care autorii tăi vorbesc întruna ? Stăm in picioare ziua și culcați noaptea — pîna și coeoșelul tău, nu, să nu-mi spui ce face noaptea, fapt e că lucrează stînd drept și se odihnește culcat. Și deci poziția verticală e viață, și e în raport cu soarele, iar obeliscurile se înalță în sus ca arborii, în timp ce statul pe orizontală și noaptea sînt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adora balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al rampei sacre ? Vezi ? Și asta pentru că nici corpul nu-ți permite, dacă adori o piatră verticala,
chiar dacă sînteți mulți, o vedeți toți, dacă insa adori un lucru orizontal îl văd numai cei din primul rinnd, iar ceilalți împing zicînd și eu și eu și nu e un spectacol de laudă pentru o ceremonie magică..."

„Dar fluviile..."

„Fluviile, nu pentru că sînt orizontale, ci pentru ca e apă în ele, și n-o să vrei acum să-ți explic raportul dintre apă și corp... Ei, în sfîrșit, așa sîntem făcuți, cu corpul ăsta, toți, și de asta elaborăm aceleași simboluri la milioane de kilometri distanță și categoric că totul se aseamănă, și acum vezi că persoanele cu glagorie-n cap dacă văd cuptorul alchimistului, închis bine peste tot și cald pe dinăuntru, se gîndesc la burta mamei care face copilul,și numai diabolicii tăi, invers, văd Madona pregâtindu-se să nască pruncul și se gîndesc că e o aluzie la cuptorul alchimistului. Astfel că și-au petrecut mii de ani cautînd un mesaj, cînd totul era chiar sub nasul lor, ajungea doar să se uite în oglindă".

„Tu-mi spui întotdeauna adevărul. Tu ești Minele meu, care nu e altul decît Sinele meu văzut de Tine.Vreau să descopăr toate secretele arhetipale ale trupului".

In seara aceea am inaugurat expresia „a face arhetipuri"pentru a indica momentele noastre de tandrețe.In timp ce eu deja mă lăsam în voia somnului,mă atinse pe un umăr. „Uitasem", spuse ea,sunt însărcinată".
Ar fi trebuit s-o ascult pe Lia. Vorbea cu înțeiepciunea cuiva care știe unde se naște viața. Abătîndu-ne prin subteranele Agartthei, prin piramida lui Isis Dezvăluita noi intraserăm în Geburah, sefirahul teroarei, moment în care mînia se face simțită în lume. Nu mă lăsasem sedus, nici măcar pentru o clipă, de gîndul Sophiei.Spune Moise Cordovero că Femininul e la stînga, că toate direcțiile lui țin de Geburah... Afară numai daca bărbatul nu pune în lucrare aceste tendințe pentru a-si împodobi Mireasa și, îmblînzindu-le, nu le face să se îndrepte spre bine. Cum s-ar zice, orice dorință trebui să rămînă în propriile-i limite. Altfel Geburah devini Severitatea, aparența obscură, universul demonilor.
Disciplinarea dorinței... Așa făcusem în cortul umbanda, cîntasem din agogo, participasem la spectacole partea orchestrei, și mă sustrăsesem transei. Și așa făcusem și cu Lia, rostuisem dorința ca un omagiu adus Soției, și fusesem răsplătit în adîncul rărunchilor mei,sămînța mea fusese binecuvîntată.
Dar nu m-am priceput să perseverez. Aveam să fiu sedus de frumusețea lui Tiferet.