Gafa

Timp de vreun an, cam o dată la două luni, familia de imigranți români Pricop, formată din domnul si doamna Pricop, oameni copți, la vreo 50 de ani, mergea în vizită la familia de emigranți bulgari, Bonev, formată din domnul și doamna Bonev, la fel de copți, la care se adăuga din cind in cînd Viola, fata lor, tînără contabilă și studentă în orele ei libere la un masterat, o fată frumoasă și trupeșă la vreo 25 de ani. Domnul și doamna Bonev nu se aveau bine cu Viola." Din cauza vederilor ei, tinerii de azi, aici în capitalism, nu mai au valorile noastre", explica doamna Bonev.
Totdeauna, alaturi de familia Pricop, era invitată și familia Eremia formată din domnul și doamna Eremia, din aceeași generație matură și trecută binișor prin viață.. Domnul Eremia lucrase în România în alimentatia publica in calitate de chelner și pe urma de șef de sală și de aici îi veneau natura sa serviabilă, onestitatea și franchețea cu care aprecia oamenii cu bani mulți.
De fiecare dată, primele cinci-zece minute ale intîlnirii celor trei familii de imigranti erau rezervate pentru mirări. Domnul Pricop se mira de lucrurile pe care le-a achiziționat domnul Bonev de la ultima întîlnire, iar doamna Pricop se mira de noua bluză sau noua rochie a doamnei Bonev. Amîndoi, și domnul și doamna Pricop se mirau de cît de bine arată casa, cu noul covor din dormitor sau cu noul tablou din salon sau cu noua față de masă de pe masă.
Iar domnul si doamna Bonev se mirau de cît de elegantă era doamna Pricop, și de cît de bine asortat era domnul Pricop la ciorapi, cravata și costum datorita grijii conjugale a doamnei Pricop. Amîndoi soții Bonev, la care se asocia, zîmbind puțin strîmb, doamna Eremia, îl asigurau apoi pe domnul Pricop ca doamna Pricop este o adevarată comoară. "La fel ca și doamna Bonev", răspundea elegant domnul Pricop și soții Bonev se priveau multumiți. Iar doamna Eremia zîmbea și mai strîmb. I-ar fi plăcut și ei să fie o comoară, dar nu era nimeni care s-o desemneze fiindcă pe domnul Eremia nu se putea conta
Pe urmă, rolurile se inversau. Domnul si doamna Bonev veneau în vizita la domnul și doamna Pricop și familia Eremia era invitată din oficiu la familia Pricop. Si mirările, la fel, îsi schimbau sensul. Nu era greu de remarcat că familia Pricop si familia Bonev se aflau intr-un concurs aprig, pentru cea mai arătoasă casă, cel mai frumos tablou, cel mai asortat bărbat și cea mai comoară nevastă. Și amîndouă familiile erau supravegheate îndeaproape și cu simpatie dar și cu invidie, de familia Eremia.
Pe urma după mirări, cele trei familii se asezau la masa. Se aranjau în jurul mesei pe cupluri, refacînd unitatea indestructibila de acasă și musafirii gratulau gazda, mirîndu-se de cît de bune erau aperitivele, salatele și friptura. Doamnele, conform une tradiții ancestrale, făceau schimb de rețete, iar domnii mîncau plini de aplicație, plescăind de plăcere.
De obicei în timpul mesei apăreau și subiectele de discutie. Doamna Bonev incepea sa vorbească despre durerile ei artritice și despre minunatele calități ale curei de struguri negri pentru scaderea colesterolului și slăbire. Doamna Pricop o incuraja și aducea și ea in discutie binefacerile de același fel ale nucilor. Iar doamna Eremia care era foarte grasă zîmbea superioară și interiorizată. Ea încercase curele astea și nu avusese nici un rezultat demn de povestit, Zădărnicia zădărniciilor și totul e zădărnicie.
Dar doamna Pricop nu voia să rămînă prea multă vreme în domeniul durerilor. Aducea repede vorba despre o vedetă de cinema sau despre un mare om de afaceri: "Marea ei iubire, zicea ea, daca era vorba de o femeie - a fost..." Ori, dacă era vorba de un bărbat: "El a facut o mare pasiune pentru..." Doamna Bonev si doamna Eremia ascultau fascinate dar pline de pică. Nu stiau nimic din cele ce le povestea doamna Pricop și o detestau, fiindca prea o făcea pe deșteapta. Voia să se fudulească în fata bărbaților cu cultura ei și să le umilească...
Dar bărbatii nu le dădeau prea multă atentie. De obicei spre sfîrsitul mesei, la cafea ori la prăjitură se dădeau într-o parte și domnul Bonev spunea ce fericiti sîntem că trăim in Canada, sîntem privilegiați, în Bulgaria e groaznic. La fel e și in România, zicea domnul Eremia sau domnul Pricop, nu, zicea domnul Bonev, în Bulgaria e mai rău. Din cauza turcilor. Din cauza turcilor și a evreilor.
La acest punct al discuției domnul Eremia se lumina la față fiindcă-i plăcea să discute asta, despre evrei, iar domnul Pricop începea să tacă mîlc. Nu se oprea din tăcerea asta pînă la sfîrșitul serii. Nu că n-ar fi avut ce spune, dar lui, evreii îi plăceau, avea prieteni mulți printre ei. Și uite așa domnul Bonev și domnul Ieremia se încălzeau și se întreceau în a descoperi uneltiri semite unde nici nu te gîndeai și nu se opreau decît dacă apărea Viola cu prietenul ei, Jean-Grégoire, un haitian foarte vesel.
Apariția lui Jean-Grégoire îi făcea sumbri. Domnul Bonev nu-l iubea fiindcă era negru. L-ar fi băgat cu dragă inima pe lista de dușmani naturali ai Bulgariei, alături de turci și de evrei. Iar domnul Eremia, care-și amintea recepțiile organizate la restaurantul Intercontinental cu diplomați africani, îi dădea dreptate. De regulă, erau calici și nu dădeau bacșisuri grase.
Și uite-așa trecea seara și se făcea ora 11 cînd familia Pricop dădea tonul de plecare. Se despărțeau radioși, se pupau de mai multe ori în fața ușii și stabileau data următoare a întîlnirii pe terenul celorlalți.
La întîlnirea din urmă lucrurile s-au petrecut, pînă la un punct, la fel. Dar numai pînă la un punct.
- Evreii domină lumea, a zis domnul Eremia sarcastic. Și o joacă așa cum vor ei. Mossadul este cea mai mai secretă politie din lume. Pe Ceaușescu, l-a omorît Mossadul, de ciudă că scăpase țara de datorii. Și pe Kennedy, tot Mossadul l-a omorît, ca să dea măgăreața pe ruși și să iasă război. Iar acum cîțiva ani, lui Clinton i-au băgat...
- În Bulgaria, l-a întrerupt domnul Bonev pe care nu-l interesa soarta americanilor, evreii aliați cu turcii au pus mîna pe toate uzinele bulgărești, le-au demontat și le-au trimis în Israel și-n Turcia! Așa ceva, ei n-aveau nici în vis! Chiar și Papa le-a făcut jocul! Papa a subminat lagărul socialist, datorită lui au cîștigat evreii, l-a arătat la film cum spiona cu sateliții! Nu m-aș mira să aflu că are ceva rude în vreun kiboutz sau la Tel Aviv!
- La noi, a continuat domnul Eremia bilanțul Mossadului, de data asta pe pămînt românesc, mi-a povestit un client cînd încă mai eram în țară, s-a construit o autostradă între Pitești și București. Trebuia să fie bună douăzeci și cinci de ani. Aiurea, după doi ani au început să apară gropi. Cine credeți că era de vină?
- Papa de la Roma, cine?! Evreii și turcii, a zis domnul Bonev iluminat.
- Evreii și italienii, l-a corectat domnul Eremia. Italienii au preluat contractul și de muncit au muncit evreii. Au furat tot, piatră, ciment, cuie, piulițe și le-au trimis la neamuri în Israel.
Și domnul Bonev a adăugat la toate astea înca una și domnul Eremia a adăugat și el alta, dar acum ultima dată, seara nu s-a mai terminat cu pupături la ieșire. Fiindcă domnul Pricop, cine știe în ce stare de spirit o fi fost, n-a mai rezistat și s-a băgat între cei doi.
- Greșiți fundamental! a zis el foarte categoric și autoritar. Pe lumea asta nu există decît două rase: proștii și deștepții. Eu care sînt deștept, a precizat el cu mult simț dialectic, în fața unui român sau a unui bulgar imbecil prefer de departe un negru sau un evreu inteligent. Și la fel, și invers. S-a uitat apoi triumfător la cei doi comilitoni. Avea convingerea că îi înfundase. Păcat că nu era de față și Viola să-l audă.
- Bărbații au început să facă politică și uite-i că se iau la harță a zis doamna Bonev ironică și împăciuitoare, văzînd dușmănia bruscă de pe fețele domnilor Bonev și Eremia. Ia hai să punem puțină muzică și să-i luăm la dans. Pe urmă a vorbit ceva în bulgărește cu domnul Bonev și domnul Bonev a căzut desigur de acord fiindcă în timp ce a vorbit a dat din cap de la dreapta la stînga și de la stînga la dreapta de mai multe ori, după obiceiul din bătrîni al bulgarilor..
- Vă pun cîntărețul nostru preferat, a spus doamna Bonev. Joe Dassin. E de pe vremea tinereții noastre.... Vă place?
Da, Joe Dassin le plăcea tuturor.
Au ascultat din clipa aceea aproape o oră cele mai cunoscute dintre melodiile lui Joe Dassin. Domnul Bonev și doamna Bonev se uitau amîndoi, unul la altul aproape îndrăgostiți din nou cînd Joe se tînguia melodios: Si tu n'existerais pas... Atmosfera s-a încălzit și domnii au dansat cu doamnele, pe rînd, de vreo trei sau patru ori..
- Joe Dassin, a zis doamna Pricop cînd s-a terminat discul, a avut un divorț nefericit de Christine cu care avea doi copii. Și pe urmă el a făcut o pasiune nebună pentru o altă cîntăreață, nu-mi aduc bine aminte acum cum o chema, era cu cincisprezece ani mai tînără. A murit în brațele ei, de inimă. La fel ca Richard Wagner care făcuse tot așa o pasiune nebună pentru o cameristă de la hotel...
Cîteva clipe toți au ascultat cu luare-aminte. "Frumoasă moarte" se gîndeau bărbații, li se citea invidia în ochi.
Familia Pricop era acum pregătită de plecare și domnul Bonev scoase discul din combina muzicală:
- Joe Dassin întruchipează spiritul francez pur, declară el tare fluturînd discul. Totdeauna am iubit Franța și pe francezi. Bulgaria face parte din francofonie.
- Joe Dassin, zise doamna Pricop inocentă, a fost evreu.
- Ei na! sări doamna Bonev. Nu-i adevărat!
- Ba da, a confirmat domnul Pricop.
- Nu se poate! zise și domnul Bonev cu convingere. Evreii nu sînt atît de dotați!
- A fost înmormîntat într-un cimitir evreiesc la Washington. Acolo unde era înmormîntată toată familia lui...
- Nu-i adevărat! spuse iar doamna Bonev. Avea ochii umeziți de revoltă.
- E o carte despre viața lui la librărie, o lămuri domnul Pricop.
Domnul Bonev se uită la el decepționat:
- Chiar o carte întreagă? suspină el
- Da, se cheamă Viața lui Joe Dassin. 350 de pagini, v-o aduc data viitoare, noi am cumpărat-o...
Domnul Bonev luă cutia cu discul compact, privi o clipă portretul cîntărețului de pe capac, deschise ușa de la salon și o azvîrli peste balcon.
- Pot să pun pariu, spuse scurt domnul Eremia că Mossadul l-a infiltrat în cultura franceză.
Domnul și doamna Pricop se apropiară de ușă, singuri fără să-i mai petreacă nimeni la ieșire. Fiindcă doamna Bonev căzuse răvășită în fotoliu, doamna Eremia adormise la masă, iar bărbații lor scotoceau foarte preocupați în colecția cu discuri să găsească unul care să fie în afara oricărei suspiciuni. Gafa doamnei Pricop îi făcuseră vigilenți.
Oricum familia de imigranți bulgari Bonev n-a mai întors niciodată vizita familiei de imigranți români Pricop. Și familia de imigranți români Eremia n-a mai fost niciodată invitată din oficiu, nici la unii, nici la alții în ciuda naturii serviabile a domnului Eremia a onestității și francheței lui...

(Timpul, 2006)