Tania statea intinsa in patul ei si al sotului plecat. El nu-si luase lumea in cap asa cum ar fi fost de asteptat, ci isi luase servieta gematoare de dosare si plecase la tribujudecatorie sa-i apere pe nenorociti.
Statea asa de doua ore neincheiate la nasturi si se gandea la ziua de maine.
Mainele asta fusese pentru ea de mii de ori. Mii de ganduri de maine ii treceau prin cap ca niste soareci monstruosi prin gaurile sapate intr-un cascaval.
Chinuita de soarecii astia, se foia de pe o parte pe alta,iar patul, iritat la maxim pe stofa sa isi stransese toate cearceafurile intr-un colt, incercand sa o determine sa coboare. Nu era cu putinta…ea se gandea neincetat la ceea ce avea sa o astepte maine.
Dimiziua si dupamiaziua de maine aveau sa fie decisive pentru viata ce avea sa o duca de aici inainte. Va avea sa afle daca va mai putea iubi macar un lucru cat de mic, sau va ramane fara suflet.
Ziua se zbenguia afara cu trei copii de la scara doi si faceau un zgomot infernal. S-a ridicat din pat, spre fericirea acestuia, ce a putut in sfarsit sa-si pocneasca eliberat vreo trei arcuri, si inchise fereastra. Zgomotul se lovea acum mut de uimire de aceasta.
Tania observa abia acum ca pisica ei alba si obeza, lesinase de foame, dupa ce batuse zdravan cateaua, de ciuda ca nu-si anuntase stapana, ca le este foame. Aceasta, printre lacrimi si suspine, abia reusea sa-i spuna ca pisica asta obeza trebuia sa manance deja de vreo doua ore. Tania simtindu-se vinovata, isi hrani in sfarsit pisica cu cativa soareci din cascavalul cu gauri, si se mai alibera de niste ganduri. Cateaua nu mai manca pentru ca era satula. Mancase daja bataie, asa ca acum dormea, alergand prin somn pisica s-o desumfle.
“Cum a putut sa mi se intample tocmai mie?” gandea Tania. Ea era una dintre fiintele nascute cu dublafiintare. Inca de la nastere vietuia inlauntrul ei o a doua fiinta. Era un caz destul de rar. In tot neamul ei nu se mai intamplase asa ceva, cu toate ca, intr-o zi bunica ei din partea tatalui, ii povestise despre strania fiinta ce cocorpuia in corpul ei si pe care reusise sa o omoare prin nepasare. Era insa un secret.
O simtise pe vecina ei de trup, inca din copilarie. La inceput aceasta fusese destul de timida, facandu-si simtita prezenta ocazional.
Ti Tania, asa o chema, ii daruise Taniei pana atunci T- imiditate, T- raire, T- alent, T- enacitate, iar acum de cateva luni ii facuse un cadou de nesuportat: T- inerete.
Cum avea oare sa convinga ea maine comitetul femeilor misogin-cerebrale, ca nu ea este vinovata? Ca totul se intamlase din cauza Ti Taniei? Nu-i putea dovedi prezenta. Se stia dar nu se credea, ca dublufiintatii, traiesc laolalta cu vecinii lor de trup si suflet, dar nimeni nu reusise sa-i vada pe acesti cocorpuitori. Ei de regula sfarseau prin a deveni artisti, lucru de neacceptat in lumea aceasta materialo-frigido-conservatoare. Daca arau prinsi sau parati comitetelor, ramaneau fara suflet. Legile stricte ale tarii Frigidia, permiteau doar iubiri moderate. Pasiunea fusese scoasa inafara legii, inca din vremea rascoalei fecioarelor-fierbinti. Conducatoarea de pe atunci a Frigidiei, Dalba Bernarda, comandase faurirea a 7 congelatoare enorme, in care fecioarele au fost inchise pe veci, in varful muntelui lui Venus.
Singura pasiune permisa, si foarte la moda, era cea pentru munca si bani.
Toata lumea iubea cu pasiune banii si prin urmare munceau din greu sa-i obtina. Cei ce-i mosteneau de la parintii lor morti de epuizare, aveau datoria sacra sa-i toace pana ii faceau pulbere, cu niste masinarii special comandate de parinti si lasate cu limbi baloase de moarte.. toti banii trebuiau tocati zi de zi pentru a nu se creea surplus. Altfel, oamenii umpladu-se de bani, aveau sa nu mai munceasca niciodata, lucru de asemenea scos inafara legi.
Pulberea astfel obtinuta, creea noi forme de relief, in care erau ingropati in gropi comune, dublufiintatii, indragostitii, femeile frumoase, barbatii potenti si lenesii.
Nu aflase cine o parase comitetului. Banuia insa, ca pisica ei nesatula facuse acest lucru, fapt pentru care nu prea o mai suferea. O mai tinea insa pe langa casa, pentru ca altfel ar fi dat si mai mult de banuit. Se stia ca pisicile aveau rolul sa se hraneasca cu soarecii de ganduri negre, ce gaureau mintile oamenilor, ce nu iubeau decat banii.
Ce-i drept Tania intelegea pisica asta pofticiosa pentru ceea ce facuse. De cand incoltisera in inima ei semintele de dorintire-rosie, nu prea mai avea soareci de ganduri negre. Ci doar albi, roz sau rosii pe care pisica nu-i putea suferii si-i scuipa de indata ce le simtea gustul dulceag. Prin urmare, infometata, nu a avut incotro si-a denuntat-o comitetului pentru a se putea hranii macar cu soareci de ganduri ingrijorate sau vinovate. Gandurile negre ale sotului, nu-i erau deajuns pentru ca, pentru a-si putea pastra silueta supraponderala, pisica trebuia sa manance mult mai mult decat oricare alta pisica. Dar nici de faptul ca era obeza, nu putea fi invinovatita biata mata, ci tot Tania, care suferise in urma cu cativa ani o puternica depresie ce era s-o transforme intr-un urias schweitzer, iar ea a fost navoita in acea perioada sa manance atat de multi soareci, incat ajunsese in halul acela. Deci pisica, era oarecum de inteles pentru ceea ce facuse, fiind foarte suparata pe Tania, pentru ceea ce patise din cauza ei, si vroia ca toate sa se sfarseasca in beneficiul ei. Stapana ramanea fara suflet, si gandurile negre ar fi bantuit-o in voie.
VA URMA