Aceeași doi buni prieteni, Lică și Năică, încercând conștiincios să-ncălzească atmosfera ușor alunecată sub zero.

Lică: (frecându-și palmele energic).Frig, Năică, frig!
Nae: Deh! Iarna nu-i ca vara...
L: Adevărat. Are dreptate președintele.
N: Are dreptate, bă, da’ dacă ăștia îl voicotează tot timpul...
L: Da, dom’le! Numa-n contre se țin parcă-s la bambilici electronic. Da’, ia spune, Năică... am avut sau nu dreptate?
N: Cu președintele?
L: Nuu, mă! Cu Elodia. Ai uitat de pariu?
N: N-am uitat da’ nu-mi amintesc. Ce am pariat?
L: Două fierte cu piper că-i moartă!
N: Și?
L: Păi și! Le dai?
N: Ce să dau, bă?
L: Þuicile.
N: Ra’at. Nu dau mă nimic. Tu dai. Trăiește!
L: Alta bătută cu dalta! N-ai auzit c-a găsit-o-n Spania cu gâtul tăiat?
N: Care Spania, bă? Ai rămas în urmă cu două episoade. Aia cu gâtul era-n episodul 72. În 73 era la Paris. Te-ai uitat aseară?
L.: Nță! M-am uitat la uninominale.
N: Ra’at! Cu Elodia treaba-i groasă, țopăie de colo colo parcă-i avion în reacție ! Lasă pupezii, uninominalele... pe alea o să le dea în reluare.
L: Zici?
N: Am dat eu greș vreodată cu politica?
L: Știu și eu... Uite, atunci cu Nato. Ai zis că nu-i bun să intrăm în el...
N: Păi și ce? E bun?
L: Nu’ș dacă-i bun da’, iaca, ai nevoie de el. Ai văzut că i-am rugat s-o caute pe Elodia.
N: Ra’at! Iar ai înțeles în gură. I-am chemat pe ăia de la Nasa, nu Natoul.
L: Serios? Nae, da’ aștia nu-s aia care stau pe lună?
N: Băăă, Lică, băă! Citește și tu un ziar, o fotografie din spațiu, o emisiune la discoveri, ce naiba? Cum o să stea pe lună, aia e deșteaptă, nu se lasă stată de proști, bă, le zvârle toate alea-n tavan...
L: Lasă, Năică, de levitație am auzit și noi doar nu suntem de la Comîrlenii din Deal. Am vrut să zic că ăia se ocupă cu luna. N-o să zici că Elodia noastră a ajuns pînă-acolo. Sau zici?
N: Ra’at! Am eu față de papagal? Lică, să-ți spun altfel să înțelegi... Nasa are sateliți sau nu?
L: Păi, cre’că are. Are Smarandache doi și n-are Nasa? Are!
N: Buuun. Ce face Nasa cu sateliții?
L: Hmm... Se uită la lună?
N. Lasă, bă, luna că m-ai înnebunit. Te iau altfel, ca de-un exemplu. Ce face Smarandache cu sateliții?
L: Păi ce face? Nu face nimic că n-are televizor.
N: Nu mă omorî! Și-atunci de ce și-a luat, bă, ligheanele alea?
L: Să creadă lumea că are.
N: Bă, da’ ăsta e prost mare, bă! Nu mai bine își cumpăra o sculă de sculă și-o scotea pe balcon să-l vadă lumea?
L: Păi, sigur că era mai bine, ce, eu nu i-am zis? N- ascultă de nimeni. Face numa’ cum îl taie capul, parcă nu-l știi!
N: Să vezi tu, netotul ce-o să se îmbolnăvească de la sateliți...
L : Zici? De ce?
N: Cum de ce, mă? Da’ tu nu știi? Ãștia dau radiații... Întâi îți cade părul și pe urmă faci o incurabilă nevindecabilă de nu te vezi!. Crezi că aia de la Nasa-s proști de țin sateliții în atmosferă?
L: Pfui! Da’, Gherosu? Ce spui de Gherosu? N-are nici pe dracu și-a priponit satelitu’ dinainte de revoluție!
N: Da’, bă, da’ ăla are televizor.
L: Și?
N: Se scurg radiațiile-n televizor.
L: Aaaa... deci, dacă ai televizor nu pățești nimic...
N: Ba pățești da’ nu te chinui.
L: Adică?!?
N: Adică! Dacă dă Dumnezeu o ploaie de-aia babană cu trăsnete ăla ești. Te găsește trăsnetul prin satelit și pe colacul de la veceu.
L: Nu zi!
N: Ba zic!
(Lică, brusc preocupat, dă peste cap paharul din fața sa)
N: (netulburat, continuă) Și acum, să ne întoarcem la Nasa...
L: Lasă-mă, dom’le, cu Nasa! De asta îmi arde mie acum? Spele-se pe cap... fiecare cu sateliții lui... Ei, comedie!
( se ridică în picoare, încheindu-se precipitat la pufoaică)

N: Ce pățiși, Lică? Unde fugi?
L: Năică, bine că mi-am amintit! Am o problemă urgentă la care nu pot să întârzii punctual. Ne vedem mai pe seară! Hai, noroc!
(din ușă, emoționat brusc)
Dar să știi voiam să-ți spun... ești ca un frate pentru mine, Năică!
N: Bă, Lică nu fi copil! Mie îmi pasă de toată lumea, c-așa-s eu ca pîinea de la turci, n-am ce face ... Hai, să trăiești!
(râzând cu poftă după ce Lică dispare pe ușă)
Ce credeai, Lică, că te las să iei satelitul de la Smarandache? Cineva îi cineva și altcineva nu-i cineva, hai? Adică, eu mă duc la Smarandache și mie nu-mi dă. (strâmbându-se) „Bă, Năică i l-am promis lui Lică, nu pot, mă-nțelegi!” He! He! He! Cine are informația are puterea, băăă! Asta tot de la discoveri am învățat-o!
(frecându-și palmele bucuros)
Ia, să-l vezi pe Smarandache când o să audă! O să-mi dea cinci lei numa’ să-l scap de sateliți... Cu unul mă uit la români cu celălalt la italieni... au ăștia niște bebelușe despuiaaate...