Vreți povești despre Remetea? E o idee foarte bună!
E frumos la Remetea primăvara, când simți mirosul de pământ reavăn, când auzi seara orăcăitul broaștelor sau discuți cu vreo vecină, rezemată in coada sapei despre vreme sau despre ce semeni și câte te aștepți să ai la toamnă.
E frumos primăvara chiar și-n cimitir. Nu vă ingroziți nu-i nimic macabru. E liniște și simți mirosul narciselor și-al liliacului.
Apropos in noaptea de 1 Mai, oare băieții mai pun crengi si flori la poarta fetelor pe care le indrăgesc, si mai leagă portile celor pe care nu le ,, inghit,, cu sârmă?
E frumos la Remetea si vara când abia aștepți să se coacă cireșele sau când lumea se adună la biserica reformată pentru Confirmare. Dar parcă și mai frumoase sunt după amiezele la scaldă, când nu te mai induri să pleci chiar dacă știi că te așteaptă poate, fânul de pe câmp. O prietenă imi spunea că are tot ce-i trebuie acolo unde e, dar ii e dor de serile de vară de la Remetea, când vacile se intorc de la pășune si de cerul care, acolo unde e, nu e atât de plin de stele.
Când eram copii, vara ne plăcea din cauza distracției, iar acum o iubim poate datorită liniștii.
Toamna imi place mai puțin, poate pentru că nu-mi plac despărțirile, poate pentru că nu-mi place că-mi aduce aminte, că venea școala. Dar mă uit la cei care acum adună voioși, rodul muncii lor si parcă mă inveselesc si eu. E frumos si toamna la Remetea!
Iarna regretăm doar că ,o singură dată e Crăciunul! In rest e perfect, iar dacă ninge zici că ești in Rai sau poate, doar noi cei care vedem doar cenușiul străzilor din orașe, credem acest lucru.
E chiar frumos la Remetea și-ar mai fi atâtea de povestit!