Editura Printeuro
Ploieºti



Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
Ieºiþi din ea, poporul Meu!
Elisabeta Brãnoiu

ISBN 973-8389-61-5


Opiniile, corectura, precumºi toate drepturile
aparþin exclusiv autorului Editura nu a intervenit
în niciun fel asupra textului.




һi am auzit un glas din cer,
zicând: Ieºiþi din ea, poporul Meu,
ca sã nu vã faceþi pãrtaºi la
pãcatele sortite ei ºi sã nu fiþi loviþi
de pedepsele sortite ei ”.
(Apoc. 18; 4, 5)





Înconjurat de dealuri cu livezi mãnoase ºi de bogatele pãduri, întretãiat de ape curgãtoare, într-o priveliºte încântãtoare, se întindea în vale un sãtuc, numit Matiþa,
ai cãrui locuitori erau oameni simpli, cinstiþi ºi harnici gospodari.
Apele ce se adunau furioase din topirea zãpezilor sau din negura revãrsatã a norilor de ploaie furau uneori bunurile agonisite cu greu în micile lor gospodãrii, astfel cã îi vedeai adesea plini de griji ºi de nevoi. Rãzboiul, îi aruncã acum încã pentru mult timp în imposibilitatea de a mai putea scãpa de sãrãcie.
12 martie 1944. În aceastã frumoasã zi de primãvarã, în casa unor oameni la fel de modeºti, Ioan ºi Elena, se mai nãscu o fetiþã, al ºaselea lor copil. La puþine zile, rãzboiul fiind pe sfârºite, în amurg, apãru la geam o faþã înãspritã, nebãrbieritã ºi foarte slabã.
- Mamã!... zise unul din copii. E un moº cu barbã la noi, la fereastrã!
- E tata!... strigã alt fiu, mai mare.
Deodatã, liniºtea serii dispãru ºi toþi, care mai de care, bucuroºi, se nãpustirã asupra uºii, gata fiind sã sarã de gâtul tatei ºi sã-i ureze bun venit acasã, când el, rãmas pe prispã cu o mânã ameninþãtoare, îi opri brusc, pãstrându-i la distanþã.
- Nu vã apropiaþi, copiii mei!... Sunt plin de pãduchi. Puneþi apã la încãlzit ºi aduceþi-mi un chibrit, sã dau foc hainelor.
Nimic mai frumos pe lume, nimic mai încântãtor, ca atunci când se aflau ei toþi împreunã, sãnãtoºi ºi fericiþi, binecuvântându-L pe Dumnezeu cã trãiesc iar în liniºte ºi pace.
Într-o copãiþã, pe pat, lângã perete, înfãºatã într-o cãmaºã veche ºi ruptã a tatei, dormea mezina familiei. Era înfãºatã astfel, cã aºa cerea obiceiul strãmoºesc. Demonstra legãtura de iubire ºi mai profundã dintre tatãl ºi copiii lui, dar ºi pentru cã rãzboiul sãrãcise prea mult þara, copiii umblând mai mult flãmânzi, desculþi, cu haine rupte ºi, uneori, murdare. Uneori, tragedia era ºi mai sfâºietoare la acele familii, atunci când de pe front vestea dispariþiei tatãlui lor aducea atâta tristeþe ºi durere. ªi erau destul de mulþi copii în popor, cei care mâncau aceastã pâine atât de amarã.
Dumnezeu îngãdui ca cei din aceastã casã sã se bucure acum de prezenþa tatãlui lor. Tatãl îi îmbrãþiºã, strângându-i pe fiecare cu mult drag la piept, apoi întinse uºor gâtul peste capetele celorlalþi ºi o întrebã pânã ºi pe mezina familiei:
- Tu ce faci?... Eºti sãnãtoasã?
- O cheamã Sofia. Dar de unde ºtii cã e fatã, ai trecut mai întâi pe la rude sau þi-a spus altcineva din sat? îl întrebã, mirându-se, mama.
- Nu !… ªtiam de pe front!
- Ei !!!... Ce vrei sã spui? Cu cine te-ai gãsit pe front aºa curând?
- O þigancã... mi-a ghicit!…
- Þi-a ghicit o þigancã?!... Ai fãcut acest mare pãcat?!
- Ei!... S-a þinut dupã noi, eram trei bãrbaþi. Le-a ghicit lor. Eu... nu am vrut, dar... n-am scãpat de ea. Dar uite... mi-a spus adevãrul!
- Oare?!... Dar ce a putut sã-þi spunã? ªi tu... ai crezut-o?
- Da… nu… adicã, împrejurãrile m-au fãcut s-o cred. Mi-a spus ºoptit: “Cei doi vor muri, iar tu vei pleca acasã. Uite, eºti lãsat la vatrã. Acasã þi s-a nãscut un copil!... Va fi o fetiþã norocoasã… Are un semn la mâna dreaptã... datoritã ei trãieºti !’’.
- Da... are un semn la mâna dreaptã... o floare roºie! Am rupt-o de la Nenea când coboram pe cãrare venind de la mama, ºi... nu mi-am adus aminte!
ªi acesta era unul dintre multele obiceiuri strãmoºeºti. O mãmicã ce purta în pântece un fãt, încã de la zãmislirea lui, avea o mare responsabilitate. Când fura o floare sau altceva, sau, din nefericire, întâlnea o persoanã cu handicap, trebuia imediat sã-ºi aminteascã de cel care îl purta în pântece, sã îl apere Dumnezeu sã nu vinã el cu semnul pe lume. Totodatã trebuia sã zicã, scuipând de 3 ori: “Tu sã fii ca tine, copilul meu ca mine!” Nu ºtim ce efect sau ce valoare aveau aceste tradiþii înaintea lui Dumnezeu, cert era cã mamele de atunci purtau mare grijã de pruncii lor încã din pântecele lor. Miratã, Elena, desfãºându-ºi copilul, îi arãtã mânuþa dreaptã ce purta o floare roºie, imprimatã pe piele.
- Ei, vezi!...Uite, aºa m-a fãcut ºi pe mine sã cred, dupã ce i-am vãzut pe cei doi murind, la doi paºi de mine, în urma exploziei unei bombe. La scurt timp, mi s-a spus cã pot pleca acasã. Am fãcut un mare pãcat, e drept, dar... iatã, am aflat astfel cã ºi satana, evident, cunoaºte foarte bine viitorul ºi… chiar... îi poate induce în eroare, îi poate pãcãli pe mulþi cu învãþãtura lui, bineînþeles, pe cei slabi de înger!
- Da... ai dreptate, mãi române! îi rãspunse Elena, profund impresionatã. Având Sfânta Scripturã totdeauna deschisã pe masã, cãutã ºi gãsi urmãtorul verset la pilda ’’Demonizatului din Þinutul Gadarenilor:
“ªi, strigând cu glas puternic, a zis: “Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt ? Te jur pe Dumnezeu sã nu mã chinuieºti”. Cãci îi zicea : “Ieºi duh necurat din omul acesta’’.(Marcu 5; 7)
Iatã dovada clarã, diavolul Îl recunoaºte pe Fiul Omului, ºi Îl declarã pe Iisus, “Fiu al lui Dumnezeu!”.
“Mãi române”, ºi acesta era un frumos obicei al româncelor noastre de a-ºi alinta bãrbatul. Cu acest nume scotea în evidenþã calitãþile ºi mai distinse ale acestuia: bãrbãþia, curajul, vitejia de a ieºi învingãtori în multele lor rãzboaie cu turcii.
“Dacã nu nu eram un neam de viteji... ne numeam acum turci! Iar în acest “rãzboi mondial” ieºind victorioºi, erau ºi mai lãudabili.
“Dacã nu întorceam noi, românii, armele contra nemþilor, n-ar fi învins ruºii!!! Noi am fost un pinion foarte important în acest teribil rãzboi, noi am jucat un mare rol, ºi... iatã, nu e cinstit, acum tot noi le dãm tribut lor?! ªi pe deasupra... ºi aurul “bogãþia þãrii noastre” au fost transportate cãtre ei în mai multe vagoane de tren, pe CFR!... Ei, dar... noi tot îi iubim, sunt tot fraþi de ai noºtri, ortodocºi, vom fi tot cu ei in ceruri!” povesteau “ei” cu atâta mândrie, dar ºi cu durere în suflet, când se adunau toþi la un pahar de vorbã.
Tatãl luã copila în braþe. Alintând-o, vãzu cã are trãsãturi care-i seamãnã, apoi îi admirã drãgãlãºenia. Mama se emoþionã profund vãzând cã dragostea tatãlui copiilor ei nu are limite. Momentul acela de iubire compensa suferinþa ºi deznãdejdea pe care le simþise în cele câteva luni de singurãtate.
- ªi, când mã gândesc… cât de mult mi-am dorit sã pierd acest copil!!!… Chiar ºi dupã ce am nãscut-o!…
- De ce?
- Nu ºtiu!... Poate rãzboiul… sãrãcia… poate ºi din cauza vârstei: am patruzeci de ani! Mã simt prea obositã, împovaratã cu prea multe griji ºi nevoi! Un copil în plus e ºi mai multã responsabilitate!
Pe obrazul mamei, slab ºi palid, pe care timpul lãsase adânci urme ale tristeþii, acum se rostogoleau douã lacrimi fierbinþi.
- Hai, lasã, uitã totul! Acum, sunt eu aici. Suntem împreunã ºi nimic n-o sã ne mai despartã. O sã ne fie bine… Vei vedea!, o asigurã el. Femeia îl privi cu ochi senini. Vorbele lui aveau darul de a o liniºti ºi de a o face încrezãtoare în viitorul lor. Pânã atunci, dovedise cã ºtia sã-ºi ocroteascã familia fãcând visele sã devinã realitate.
Acum, rãzboiul sãrãcise þara ºi, din aceastã pricinã, eforturile de a reveni la starea de normalitate de dinainte erau mari, dar vedea fericirea ca un pom mare, înfrunzit ºi plin de roade. Din când în când, pica fructul copt ºi ei savurau din plin aroma ºi dulceaþa lui, aducând mulþumiri lui Dumnezeu pentru fiecare dar.
Fiul cel mare, Nicuºor, era tot un fruct, atât de dulce ºi gustos. Terminase liceul ºi luase cu brio examenul la facultate. Demonstrase competenþã, însã nu aceasta era marele lui atu, ci faptul cã, pur ºi simplu, înþelegea viaþa. Uneori, Elena ajungea la internatul unde era gãzduit fiul sãu, pentru a-i aduce mâncare ºi bani din puþina lor agonisealã, iar el o certa blând, spunându-i:
- Mamã! Nu trebuia sã vii atâta cale pentru mine. Nu þi-am spus cã am aici de toate?... Nu duc lipsã de nimic! Aºa cã te rog sã iei aceºti bani înapoi ºi sã îngrijeºti de cei mici de-acasã.
Bineînþeles cã nici el nu ducea o viaþã roz, dacã te gândeai cã majoritatea colegilor lui se rãsfãþau în mult mai mulþi bani, acest gest nu putea sã însemne decât sacrificiu, din multã iubire, pentru cei dragi de-acasã. Alteori, i se intâmpla Elenei sã audã de la oamenii cu care se întâlnea, numai cuvinte de laudã la adresa fiului lor, ºi, nedumeritã, îl întreba :
- Ce le povesteºti tu, Nicuºor, oamenilor cu care vii de la garã? Toþi te admirã, toþi te iubesc ºi mã întreabã de unde ai strâns tu atâtea vorbe de duh despre viaþã?
- Eu ºtiu, mamã?! E bine sã ai douã facultãþi, iar una dintre ele sã fie “ºcoala vieþii’’. Dacã nu ai aceastã diplomã, cealaltã aproape cã nu are valoare. Când întâlneºti o persoanã în drumul tãu, e bine sã-i citeºti mai întâi gândurile. Dacã este tristã, nu e cazul sã-i împãrtãºeºti bucuriile tale, sau dacã-i veselã, s-o întristezi, povestindu-i despre necazurile pe care le ai tu, fiindcã i-ai mâhni sufletul. ªi la ce bun?! Oricum, nu vei câºtiga un prieten.
Într-adevãr, avea mulþi prieteni. Cu unii dintre ei, care plecaserã în State, la New York, continua sã poarte corespondenþã. Poate ºi de aici visul lui, ca, dupã terminarea facultãþii, sã meargã la ei. Gândea cã-i va fi mult mai uºor sã strângã banii de care avea nevoie pentru un trai decent, atât el, cât ºi familia sa.
Ochii mamei scânteiau de fericire când vorbea despre bãiatul ei cel mare. ªi bãiatul mai mic, Constantin, cãlca pe urmele fratelui sãu, aducând un motiv în plus de bucurie în familia lor. Dar mama mai avea în urmã patru fete, patru “pietre de moarã”, cum avea sã le numeascã mai târziu.
Viitorul fericit al acestora depindea ºi de puterea ei, dar cum sã poatã ea sã le dea o educaþie aleasã, sã le croiascã un viitor frumos? Ea putea sã le ofere decât educaþia pe care o primise, la rândul ei, de la mama sa. Le dojenea, deci, învãþându-le:
- Sã fiþi fete harnice ºi, mai ales, cuminþi. Sã vã pãstraþi pure ca Fecioara Maria. Din pântece curat, Ea a nãscut “Fiu de Dumnezeu”. Voi, dacã sunteþi cuminþi ºi mã veþi asculta, veþi primi binecuvântarea pãrinteascã ºi veþi creºte copii frumoºi ºi sãnãtoºi, lângã un bãrbat binecuvântat de Dumnezeu. Din pântece pângãrit se nasc copii fãrã soartã, incapabili sã dea piept cu viaþa, copii care vor trebui sã plãteascã pãcatul pãrinþilor lor. Sã vã fie fricã de cuvântul lui Dumnezeu, sã nu cãdeþi în ispitã! Sufletul sã vã rãmânã cea mai preþioasã avere. Cu sufletul curat, veþi pluti pe deasupra tuturor valurilor acestei vieþi, fãrã nicio teamã! le dãdea mereu sfaturi, biata mamã, îndemnându-le sã rãmânã sub ascultare de pãrinþi ºi de poruncile Dumnezeieºtilor Scripturi.
Elena era o femeie slabã, brunetã, cu ochi negri ºi ten curat, deºi nu folosea alifii de faþã. Avea un pãr negru, lung ºi mãtãsos, mai mereu strâns în coc. Încã era o femeie frumoasã, la 40 de ani. Era foarte harnicã ºi foarte generoasã. Printre multele treburi gospodãreºti, creºtea viermi de mãtase, pentru care primea în schimb cupoane de pânzã, ceea ce, dupã rãzboi, le lipsea oamenilor cu desãvârºire.
Avea lan de cânepã pe care o culegea ºi apoi o prelucra. Þinând-o o vreme în lacul de pe islaz, o meliþa cu un aparat de lemn numit meliþã, ºi-i scotea fibra, din care þesea apoi o pânzã. O spãla la fântâna de pe luncã ºi tot acolo o întindea iar pe iarbã, la soare. Aceasta de mai multe ori, în mai multe zile la rând, pânã când trâmbiþa de pânzã devenea foarte albã. Care mai de care, femeile se trudeau ºi aºterneau pe iarbã, la soare, pânza tot mai albã ºi mai mãtãsoasã.
Desigur cã ºi lâna de pe micuþa turmã de oi constituia o bogãþie. Cu furca-n brâu, pe care era legat caierul, apoi cu un fus, Elena torcea lâna într-un fir subþire.
Ca toate femeile din sat, ºi ea croºeta pulovere, mãnuºi, ciorapi cãlduroºi, fuste lungi ºi groase, fulare ºi cãciuli. Iar la rãzboiul de þesut þesea dimia pentru feþe de plãpumi, aºternuturi, scoarþe, covoare ºi tot felul de carpete în multe culori ºi multe forme.
De aceea, biata femeie îºi socotea fiicele “pietre de moarã”, fiindcã zestrea lor consta în aceste lucruri bine întocmite ºi migãlos lucrate.
Fetele erau care mai de care mai dibace ºi mai harnice, încât mai tot timpul lucrau. Aceasta era îndeletnicirea acelor oameni ce formau un mic sat unde domneau cinstea ºi dreptatea, credinþa ºi frica de Dumnezeu.
Bucuria vieþii o vedeau în aceste mici preocupãri ºi, bineînþeles cã, pe lângã acestea, mai aveau ograda plinã de pãsãri ºi animale ºi pãmântul care trebuia lucrat cu sudoarea frunþii, din zori ºi pânã în searã.
Trãiau simplu ºi modest, ºi, totuºi, se socoteau bogaþi ºi fericiþi, dacã aveau aceste bunuri pe lângã casele lor. Aceastã fericire o promisese ºi Ioan, bãrbatul Elenei, tatãl celor ºase copii. Dar fericirea, de data aceasta, a fost amãgitoare:
“Toate cãtre tine aºteaptã ca sã le dai Tu lor hranã la bunã vreme. Dându-le Tu, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunãtãþi. Dar întorcându-þi Tu faþa Ta se vor tulbura; lua-vei duhul lor ºi se vor sfârºi ºi în þãrânã se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tãu ºi se vor zidi ºi vei înnoi faþa pãmântului” (Ps. 103).
Iatã, dupã doi ani, Dumnezeu închide mâna Sa ºi norii negri nu-ºi mai revarsã apele peste faþa pãmântului. Oamenii nu mai au ce aduna de pe câmp. Animalele suferã, la fel ºi pãsãrile, care sunt sacrificate din cauza secetei. Oamenii suferã. Viaþa le e ºi mai grea. Soarta le e mult mai crudã decât în timpul crâncenului rãzboi. Iarba dispare, pãmântul dogorãºte ca o cãrãmidã înroºitã în foc, apele seacã. Privind spre vârful dealurilor, acum stâncoase, abia zãreai puþinele frunze pe câte un copac, aproape fãrã viaþã.
Fântânile ce se aflau pe luncã, lângã sãlcii, sub Boldan, care mai aveau ceva apã în ele, erau luate cu asalt încã din primele ceasuri ale dimineþii.
Ioan ºi familia lui luptau din greu sã supravieþuiascã. Auzind tot mai des clopotul de la Biserica din sat, mergeau sã conducã pe ultimul drum copiii ºi bãtrânii pe care moartea îi secera fãrã cruþare.
- O cãruþã ºi un cal mi-ar fi de mare folos, îºi dãdu Ioan cu pãrerea. Optimismul ºi curajul i-au ajutat sã plece spre Bãrãgan, într-o cãruþã cu coviltir, cu cei doi fii ai sãi, în vara anului 1947.
Nu i-a speriat nici arºiþa verii, nici praful fierbinte ce le frigea tãlpile desculþe pe drumurile lungi din câmpia pe care o aveau de strãbãtut. Au trecut prin multe sate, unde oamenii se arãtau a fi la fel de apãsaþi de sãrãcie, lipsiþi de felia de pâine de pe masa lor. S-au oprit pe malul Dunãrii, la Cernavodã. Aici, cu mare grijã, au umplut cãruþa cu saci de grâu ºi de porumb. În scurtul timp de odihnã de dupã masa de prânz, Nicuºor s-a ºi înprietenit cu mulþi bãieþi ºi fete din acel þinut. ªi, cum ºtia ºi el sã înoate, au trecut cu toþii de-a latul Dunãrii. Au traversat de mai multe ori acest mare fluviu luându-se la întrecere, dar, trecând ultima datã, ca un ultim rãmas bun, Nicuºor n-a mai sosit la mal.
Cãruþa tatãlui fu încercuitã de bãieþi ºi fete, de toþi tinerii care priveau triºti, neîndrãznind a-i spune despre aceastã întâmplare. Ioan îl vede pe fiul cel mic, pe Constantin, cãzut în genunchi ºi cu fruntea aplecatã pe nisip. Îl ridicã de braþ, dar lacrimile lui îi prevestirã nenorocirea.
- Unde este Nicuºor? S-a înecat? Este mort? Nu… Nu se poate... Doamne, Dumnezeule, oare unde sã-l gãsesc? Cine poate sã mi-l scoatã din aceste învolburate ape care mi l-au înghiþit?, striga disperat tatãl.
Ca un animal hãrþuit, alerga dintr-o parte în alta, cu speranþa cã, totuºi, Dumnezeu se va îndura de el. Dar în zadar. Noaptea s-a aºternut fãrã de veste peste faþa a tot pãmântul ºi toate s-au acoperit de o liniºte mutã, ca ºi cum nimãnui nu i-ar fi pãsat de un suflet chinuit, rãmas afarã, în bezna nopþii.
-Doamne... aspru eºti! Eºti crud, Dumnezeule! Pentru ce m-ai pedepsit? Oare cu ce þi-am greºit, de te-ai mâniat aºa de rãu pe mine? Am venit atâta cale ca sã-mi îngrop copilul aici? Of, Mântuitorule!... Oare ce mã fac acum? Sunt singur, sunt foarte departe de toþi ai mei, Dumnezeul meu!...Dumnezeul meu!... Oare cine sã mã ajute? Of… e prea mare durerea mea, e cât nu pot duce, Sfântule Iisuse!...
Iatã, bietul om, cum se tânguia amar, strãduindu-se sã se þinã bine pe picioare.Constantin a fost urcat în tren, sã vinã acasã cu vestea cea rea. Dar, neavând curajul sã se apropie, a rãmas ascuns într-un tufiº, pe deal, încã o zi, pânã ce, dând ochii cu ai sãi, sã fie în stare sã explice tragica întâmplare. Vestea s-a rãspândit foarte repede.
Spunându-i mamei adevãrul, i-a rãpus inima. Nãpãditã de aceastã ºi mai grea încercare, dãdu strigãte de spaimã, parcã încolþitã de cele mai cumplite fiare sãlbatice. Sofia avea 3 ani ºi nu înþelegea nimic din tot ce se petrecea în jurul ei. Încã nu cunoºtea cuvântul “moarte”. Deºi mai tot timpul acest frate era plecat de-acasã, ea îl iubea, dar nu credea cã n-o sã-l mai vadã niciodatã. Pe retina ochilor ei, chipul lui aºa se imprimase: el venind acasã de undeva, de departe, cu geamantanul în mânã. Ea, de mâna mamei, îl întâmpina în poartã. El, Nenea, cum îl strigau toþi ceilalþi, deschizând geamantanul, întreba:
- Mamã, ghici, ce v-am adus?”
Mama îi rãspundea:
- Dar ce poþi a aduce, fiule, când nu ai avut nici tu ce mânca pe acolo?
- Ei… dragã mamã, dar nici nu-þi vine sã crezi ce pot avea eu în geamantan! Ghici!, o necãjea fiul.
- Nu-mi închipui...
- Atunci…închide ochii!
-Bine, hai, mã dau bãtutã… Mereu ai tu cu ce sã mã uimeºti!
Deschizând geamantanul, iatã, scoase o pungã de hârtie plinã cu gogele de zahãr. Mama, surprinsã de un dar parcã venit de sus, ca o manã cereascã, o primi cu o oarecare îndoialã în glas:
- Doamne!... Nicuºor, l-ai furat?
- Dar cum sã-l fur, mamã? Ce cuvinte sunt astea? - O, iartã-mã!.. Sunt prea emoþionatã, bãiatul meu! Uitã cã am zis aceste cuvinte!
Mamei îi dãdurã lacrimile de bucurie. Primind cu amândouã mâinile punga, o strângea tare la piept, vrând sã intre cât mai repede în casã ºi sã o punã la un loc de mare pãstrare.
- Mamã… stai! Uite cum se uitã lung Sofia. E un copil, dã-i, te rog, ºi ei o gogea de zahãr! insista fratele, generos.Mama se întoarse, ºi, cu mare greutate, îi întinse bunãtatea de zahãr care, în acele vremuri atât de grele, devenise foarte scumpã ºi foarte greu de procurat.
Sofia, deºi micã, n-a putut sã mai uite nici gestul, nici figura acestui frate mai mare decât ea cu 17 ani. Dar acum, înfruntând þipetele mamei, iatã, tânjea dupã acele fericite momente ºi nu se împãca cu aceastã soartã, pentru nimic în lume. Când mama plângea, Sofia, ºi mai disperatã, þipa, agãþându-se de gâtul ei ºi nu-i mai dãdea pace. Iar mama, neavând ce face, era obligatã sã tacã, înãbuºindu-ºi toatã durerea în strãfundul sufletului ei. Privea adesea la Sfânta Scripturã, ce nu se mai miºca de la ”Cartea lui Iov”. Din zori ºi pânã în searã, trebãluia ca o vitã de povarã ºi parcã ruptã de orice realitate.
”În viaþã nimic nu e întâmplãtor, toate vin de la Dumnezeu ºi nici mãcar un fir de pãr din capul nostru nu se clatinã fãrã voia Lui!... Aºa a vrut El, sã mã pedepseascã. Mi-a luat pe cel mai drag ºi mai deºtept fiu al meu. Cu el mã mândream!… Da!… Poate cã aici am greºit, mândria e un mare pãcat, dar ãsta e un adevãr! El era mândria mea!’’, gândea biata femeie, mustrându-ºi conºtiinþa. Pe cât de ambiþioasã ºi visãtoare fusese, tot atât de mult pãrea acum cã e lipsitã de orice interes, ignorând cu desãvârºire orice alte vise de viitor.
Norul negru ce s-a abãtut asupra casei ei îi întunecã orice bucurie, îi nãrui toate speranþele vieþii. Depãna amintiri trãite alãturi de fiul ei cel mare pe care îl iubise atât de mult. Uneori, le rostea cu glas tare:
- De ce pe ea a salvat-o? Când fata aceea, fiica unui bogãtaº, se înecase, Nicuºor s-a dus pe la spate, a apucat-o de pãr ºi a scos-o la mal. Pãrinþii ei au fost atât de încântaþi de el cã le-a salvat fiica!... ªi... atât de generoºi cu el!... Voiau sã-i dea bani mulþi, dar el n-a vrut sã-i primeascã. Eu cui sã-i dau bani sã mi-l salveze, sã mi-l aducã iar la piept pe fiul cel mare?se tânguia mama îndureratã.
Iatã-l, în ziua dinaintea plecãrii lui, mergând la fântâna care era afarã din sat, pe luncã, sub Boldan, ca sã ia apã. Trebuia sã treci gârla pe o punte micã. Toatã ziua aceea, aºteptase aici fetele din sat, sã-l sãrute ca sã le dea voie sã treacã puntea, altfel, le vãrsa gãleþile ce le purtau agãþate de o cobiliþã pe umeri. Nu a scãpat nicio fatã nesãrutatã ºi abia acum înþelegeau ele gestul lui, ca un ultim rãmas bun. Uneori, când era întrebat de mamã “Ce le povesteºti oamenilor, de roiesc în jurul tãu?”, el rãspundea: “Destinul vieþii este acelaºi pentru tot omul. Unul duce drumul vieþii lui de aici pânã la garã, fiind aproximativ 10 kilometri. Al doilea, de aici pânã în Brãcacea, 5 kilometri, iar cel de al treilea, putin mai aproape, pânã aci, la Cruce, hotarul dintre Matiþa ºi Pãcureþi. Ei… aflã mamã... cã, cel ce trãieºte viaþa aceasta scurtã e sortit sã treacã prin tot atâtea suferinþe ºi necazuri ºi poate mai puþine bucurii ca ºi ceilalþi, ºi dorul lui de viaþã e mult mai aprins. Acesta sunt eu, am un dor nestins de viaþã. Iubesc oamenii, iubesc tot ce ne înconjoarã ºi mã bucur pentru fiecare zori de zi, pentru fiecare rãsãrit de soare”.
Surorile lui îºi fãcuserã un ideal din el, chiar dacã el le dojenea adesea, învãþându-le cum sã se îmbrace, cum sã se comporte în lume. Acum le lipsea tuturor.
Peste tot satul se lãsã o adâncã tristeþe, iar peste familia lui, cea mai mare durere. Sofia tot nu înþelegea nici durerea celorlalþi, nici plânsul mamei. Când îºi vedea mama plângând, îi sãrea în braþe, fãcând din aceasta un obicei.
Tatãl, vãzând, zi de zi, timp îndelungat, aceastã dureroasã scenã, gãsi cã trebuie sã lupte împotriva acestor slãbiciuni ale mamei ºi ale acestei fiice cu un comportament atât de bizar, ca sã nu-i devinã viaþa un coºmar. Dar cum sã procedeze? Sã se arate lipsit de interes era dincolo de orice înþelegere, dar sã se implice printr-un comportament mai dur, luând o atitudine din punct de vedere moral, tot nu putea înãbuºi lacrimile mamei ºi inocenþa copilului din braþele ei.
Tatãl, în mod inconºtient, iatã, îºi exprimã dorinþa de-a împrãºtia aceastã atmosferã, cu o voce mai exigentã. Insistã sã tacã ºi Elena ºi, în primul rând, copilul. Mai ales cã ºi una din fiicele cele mari alerga speriatã, la bunica ei, rugând-o sã intervinã urgent, sã ia mãsuri, sã nu-i mai plângã mama.
Suferinþa ºi tristeþea erau ca niºte fantome ce pluteau pururea peste familia lor, afectând ani de zile copilãria Sofiei ºi nu numai atât. Vãzând cã tatãl impune tuturor calmul, cu o voce mai durã, începu sã se teamã de el. Vedea acum în el o fiinþã lipsitã de suflet ºi credea cã mama ei înfruntã singurã viaþa. Începuse s-o terorizeze ideea cã mama e lipsitã de apãrare ºi cã tatãl nu-i dãruieºte compasiune ºi atâta respect cât i se cuveneau. Era destul de derutatã, ducând o luptã permanentã între pretenþiile tatãlui ºi lacrimile mamei ei.
Ea creºtea ºi i se pãrea cã mângâierile pãrinteºti erau din ce în ce mai puþine ºi chiar lipseau. Ea îºi trãia copilãria printre colive ºi lumânãri, la parastase în Bisericã.
Realitatea era cã aceastã grea încercare le nãruise celor doi tot elanul de a-ºi impulsiona copiii sã mai aspire la un viitor fericit. Nu mai doreau sã-ºi dea copiii la ºcoli mai departe, pentru a urma studii superioare, renunþând la toate valorile acestei vieþi, renunþând la respectul de sine. Cu deznãdejdea ºi dezamãgirea în suflet, nu mai puneau condiþii, ci pãrea cã lupta cu viaþa era pierdutã. Mãcinaþi de aceste gânduri, înfrânþi de aceste suferinþe, ridicau din umeri când erau puºi în faþa unui plan de viitor.
Peste toate acestea, urmãrile rãzboiului au adus un declin stãrii sale ºi adevãrul pentru care luptase Ioan pe front era rupt de realitate. Se înfiinþa acum în sat întovãrãºirea ºi el era declarat chiabur, negustor, având prãvãlie ºi salon de dans. Era acuzat chiar ºi de faptul cã deþinuse funcþia de primar în comunã, ales de consãteni. În aceastã posturã erau ºi alþii din sat ºi din împrejurimi ºi se auzea cum cã unii dintre ei nu se mai trezeau pe pernele lor, dimineaþa.
În fiecare zi, patrula un miliþian de la un cap la altul al satului ºi în fiecare zi circulau veºti tragice prin multe din casele oamenilor. Acesta intrã ºi în locuinþa lui Ioan, gustând ºi el un pãhãrel de þuicã curatã de prunã, iar la un pahar de vorbã, miliþianul îºi dãdea în petic divulgând informaþii secrete:
- Nu te pot scãpa... nene Ioane, cã... nu eºti ocrotit de lege. Dacã vine de la raion?! Cei de la camera numãrul 4... de… ºtii dumneata!, îi arunca miliþianul în inimã, bietului om, un cuþit ascuþit. Vine.. ºi... mã obligã sã vin cu ei... sã te ridic, de!... Eºti bifat, nene Ioane ºi… sã ºtii, vin noaptea sã te ridic, nu pot comenta!?... Trebuie sã te arestez !
Bietul om, în cojoc ºi cu o pãturã sub braþ, pleca sã doarmã prin grãdini, tot mai departe de casã. Dacã se afla cã cineva l-a adãpostit, devenea complice ºi era la fel de aspru pedepsit. Traumatizat de aceastã persecuþie, abia se mai þinea pe picioare. Presat de ipocrizia acestei dictaturi comuniste, hãituit ca un animal de pradã, a decis sã se predea de bunã voie, mergând la Raion.
- Ce te-a fãcut, tovarãºe Ioan, sã fii primar în sat? întrebarã tovarãºii activiºti de la camera nr.4, cu o alurã meschinã de judecãtori care voiau cu orice preþ sã-l intimideze sau chiar sã-ºi dezlãnþuie cu furie cumplita rãzbunare pe toþi acei care, cu un gram de înþelepciune, îºi croiserã un trai mai bun în viaþã. Ioan, care le citea pe faþã toate aceste nimicnicii, cu rãbdarea ajunsã la limite, le rãspunse calm ºi foarte stãpân pe situaþie:
- Pe dumneavoastrã ce vã face sã fiþi aici, unde sunteþi?
- Pe noi?!.. Dar noi iubim þara, ajutãm poporul, sprijinim clasa muncitoare, tovarãºe Ioan! se bâlbâirã ei.
- ªi eu la fel! Mi-am iubit þara, de asemenea am iubit acest popor ºi pe consãtenii mei, i-am ajutat, de aceea m-au ºi reales, rãspunse Ioan, cu un ton mai dur ºi o privire asprã.
- Ha... ha... ha...! Cum i-ai iubit, tovarãºe Ioan, dispreþuind sãracii, scoþând revolverul la ei? Câþi ai împuºcat?
- Nu, n-am împuºcat pe nimeni, nici chiar în rãzboi, ºi Dumnezeu mi-a ajutat sã nu fiu nici eu împuºcat.
- Gata cu Dumnezeu, gata cu ameninþãrile de acest gen! Dumnezeu nu existã! Aceasta a fost politica pe care au dus-o capitaliºtii, burghezia ºi moºierimea, ca sã poatã subjuga clasa muncitoare ºi þãrãnimea. Noi, iubim acum sãracii. Îi educãm ºi îi învãþãm carte. Iatã cum roata vieþii se învârteºte. Clasa muncitoare o sã afle cã nu existã nici un Dumnezeu. Þara o sã arate cu totul altfel, tovarãºe Ioan. O sã o ridicãm cât de curând, pe cele mai înalte culmi de bunãstare ºi progres, îndrumaþi de Uniunea Sovieticã. Dar, ia spune, nenea Ioane ce-ai fãcut când a sunat mobilizarea? Te-ai dus fuga ºi-ai mobilizat consãtenii, sã meargã sã lupte contra sovieticilor, nu? Sã lupte alãturi de germani, nu? Sã-i omoare pe ruºi?
- Nu, tovarãºi activiºti de partid! Nu-i iubeam nici pe ruºi, nici pe germani. Îmi iubeam þara ºi voiam o þarã liberã, stãpânã pe soarta sa.
- Aha!... Atunci e bine! se mai liniºtirã puþin spiritele, ca ºi cum aceºti securiºti s-ar fi rãnit în propria lor sabie, plecându-ºi capul. Dupã o scurtã pauzã, ridicarã iar tonul:
- Dar ce bine ai fãcut sãracilor, cã ai spus cã þi-ai iubit consãtenii ºi ai ajutat sãracii...
- Da, i-am iubit ºi i-am ajutat, în limita posibilitãþilor mele de atunci, ca primar. În anii ‘40, când a fost cutremurul, am primit o echipã de zidari la primãrie, sã repare casele dãrâmate. I-am dus, mai întâi, la femeile vãduve cu mulþi copii, la sãracii care dormeau în glugile de coceni. Au fost mulþumiþi primii, sãracii. Am primit la primãrie ajutoare de mâncare. Am chemat tot pe cei sãraci, eu nu m-am atins de nici un bun, copiii mei nici n-au gustat din ele. Acum, dumneavoastrã de ce vã rãzbunaþi pe mine?
- Mergi în sat, tovarãºe Ioan, mi-aduci 400 de iscãlituri de la toate cele 400 de familii, ºi te iertãm, dacã zici cã ai fost om bun ºi dacã zici cã ai fãcut bine sãracilor.
Din 400 de iscãlituri, Ioan a venit cu trei lipsã. Una era a primarului actual din sat, care, de fricã, s-a abþinut, sã nu i se clatine scaunul. A doua era a unui consãtean care, având crâºmã lângã Bisericã, Ioan i-a impus s-o închidã la orele dimineþii, deoarece se auzeau lãutarii cântând în timpul slujbei de Duminicã. Iar al treilea era un consãtean care încã mai þinea mânie din timpul cutremurului, cã-l lãsase Ioan ultimul cu sprijinul pentru construcþia unei case noi, iar echipa de zidari a fost rechematã de cei de la judeþ. Poate cã, subtil, pe undeva s-a lãsat ºi Ioan influenþat, considerând cã acesta era un om înstãrit, având ºi doi bãieþi mari ºi voinici care puteau sã punã umãrul la muncã.
În sfârºit, Ioan dobândi acum liniºtea de care avea atâta nevoie, dar cu o condiþie:
- Vrem sã te punem preºedinte de întovãrãºire, tovarãºe Ioan, acolo... la dumneata în sat! Am auzit cã te pricepi la toate. Ai grãdinile pline cu zarzavat ºi legume, vinzi cartofi, vinzi ºi þuicã, ºtim totul despre dumneata!
- O!... Nu pot!, rãspunse bietul om umil ºi atât de stresat. Sunt prea bãtrân pentru aºa funcþie. Nu…sigur, nu pot.
- Tovarãºe Ioan, ne sprijinim pe experienþa ºi pe capacitatea dumitale, trebuie sã ne stai alãturi, nu se poate sã ne refuzi.
- Nu, tovarãºe activist! rãspunse omul, categoric.
- Mai gândeºte-te, tovarãºe Ioan... mai gândeºte-te...
Ca sã înfiinþeze o întovãrãºire în sat, Ioan îºi dãdea bine seama ce risc era ºi ce sacrificii se cereau fãcute. Avea prea mulþi prieteni ºi rude în sat ca sã-ºi piardã demnitatea ºi cinstea ce ºi-o cãpãtase în faþa consãtenilor sãi. Nu, în ruptul capului nu ar urma acest plan. Era absurd sã-ºi facã atâþia duºmani, dar nu numai atât: el vedea cã lucrurile o iau pe un fãgaº greºit. ”Nu, îºi spunea el. Nu-mi plac, aceºtia... nu vor ajunge departe, nu-l au pe Dumnezeu! Ei, comuniºtii, ridicã, ei zidesc, ei construiesc, duc þara pe culmi înalte, ei fac totul, dar fãrã Dumnezeu. Deci... totul este o amãgire, o iluzie deºartã. O þarã, un popor fãrã Dumnezeu alunecã într-un haos total. Faptele confirmã teoria. Câte popoare, câte mari imperii, ne poate confirma Sfânta Scripturã cum, fãrã Dumnezeu, au fost rase de pe faþa pãmântului?! Aceasta e realitatea care poate fi impusã oamenilor. Scriptura este singura ºi cea mai veche carte care dezvãluie adevãrata istorie a omenirii. Oare nu e cazul sã învãþãm din greºelile altora? ”
ªi totuºi, tovarãºii de la raion îl mai chemarã o datã, sã-l întrebe ce-a hotãrât. Dacã vrea postul acesta, va fi preºedinte de întovãrãºire? Dar din nou primirã un “nu” categoric, care însã tot nu i-a putut convinge. Poate ameninþându-l, ºi-au zis ei, îl vor putea constrânge sã spunã “da”.
- Aveþi un bãiat militar, ºtim despre el cã este grãnicer ºi mai ºtim cã a fugit dupã o fatã în Bulgaria, a trecut graniþa dupã ea. L-a prins patrula de noapte. Este sub arest. Îl vom elibera noi sau îl lãsãm sã-l judece Tribunalul Militar?
Un fier roºu îi strãpunse inima bietului om, care pânã acum a fost hãrþuit pentru ceea ce nu fãcuse, iar acum, pentru ceea ce nu voia sã facã. Cum sã ia aceastã decizie, deºi beneficã pentru el ºi familia lui?! Urmau sã fie târâþi cu sila pentru a se înscrie la întovãrãºire ºi fraþii nevestei lui, care ºi aceºtia erau pârâþi a fi chiaburi, ºi foarte multe rude bogate, cu toate bunurile lor, ºi chiar consãtenii pe care îi iubea ºi-i respecta tot la fel de mult.
Rãvãºit de informaþia aceasta, cu greu îºi stãpâni durerea ºi calmul. Ca o fiarã ce-ºi simte puiul sfâºiat, s-ar fi repezit la ei, sã-i prindã de gât ºi sã-i ridice de la podea, ca sã-i sugrume. Dar la ce bun? La ce i-ar folosi? Dimpotrivã, ºi-ar pune în pericol ºi mai mult familia. Era convins cã trebuia sã tacã ºi sã suporte cu rãbdare toate necazurile acestei vieþi. Cu hotãrârea neclintitã de a refuza ceea ce ofereau aceºti tovarãºi comuniºti, plecã umilit ºi înjosit acasã, la familia lui.
În scurt timp însã începu sã fie urmãrit. Nu se mulþumeau cã-i aruncau fiului sãu, Constantin, o vinã necomisã de el, periclitându-i libertatea, abuzând de niºte metode opresive într-un penitenciar timp de trei luni de zile.
Pe Ioan îl chemarã din nou la raion pentru nesupunere, ºi nu-l mai lãsarã sã plece, arestându-l sub pretextul cã a vândut þuicã ºi cartofi. Îl condamnã tot trei luni de zile, la fel ca pe fiul sãu.
La întoarcere, a fost foarte greu sã-ºi mai refacã viaþa. Acum, lui Ioan legile i se pãreau foarte stricte ºi n-ar mai fi avut nici o justificare în faþa celor de la Partid, care îl urmãreau pas cu pas. Atmosfera ºi grelele condiþii suportate în temniþã îi afectarã enorm viaþa. Bietului om i se complicã într-atât viaþa încât i-au rãmas închise toate drumurile.
“Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mã rog Þie; de la frica vrãjmaºului scoate sufletul meu.
Acoperã-mã de adunarea celor ce viclenesc, de mulþimea celor ce lucreazã fãrãdelege.
Care ºi-au ascuþit ca sabia limbile lor ºi ca niºte sãgeþi aruncã vorbele lor veninoase ca sã sãgeteze din ascunziºuri pe cel nevinovat. (Ps.63;1,2,3.)
În pofida acestor necazuri, nu înceta sã-L strige, sã-L roage pe Preabunul Dumnezeu, iar El îl ridica mai presus decât se aºtepta el ºi decât mai spera de la viaþã.
“ªi mã cheamã pe Mine în ziua necazului ºi te voi izbãvi ºi Mã vei preaslãvi” (Ps. 49;16.)

*
* *


A început toamna. Rãcoarea serii ameninþã cã, în curând, se apropie iarna. Iarna era considerat anotimpul pãcii ºi al liniºtii, al petrecerilor ºi al chefurilor ocazionate de marile sãrbãtori. Nãmeþii de zãpadã aduceau liniºtea ºi odihna vieþii la sate. Acest anotimp era aºteptat cu multã nerãbdare ºi întâmpinat cu veselie. Pe uliþe se strângeau mulþi copii ºi, urcând pânã sus, pe islaz, îºi dãdeau drumul cu sania, pe întrecute. Cei neîndemânatici cãdeau în gârla deja îngheþatã, oprindu-se îngropaþi în zãpadã. Sãrbãtorile de iarnã erau întâmpinate tot la fel ºi de cei mari, care ieºeau cu sãniile pe uliþe, plimbându-ºi fiecare fata sau tovarãºa de viaþã. Se strângeau cu toþii, încingând câte o bãtaie cu bulgãri de zãpadã, pânã când cei mai slabi dintre bãieþi, dar mai ales fetele, erau acoperiþi de zãpadã. Nici bãtrânii nu fãceau excepþie, când era vorba de sãrbãtorile de iarnã. Pãstrau obiceiurile, veneau cu þuica de prune fiartã sau cu ulciorul de vin. Era prea frumos ca sã nu ieºi în uliþã ºi sã nu participi la jocurile iernii.
Multe bãtrâne care nu-ºi aminteau sã fi pãrãsit vreodatã satul lor, se simþeau aici destul de fericite ºi de bucuroase, în jurul mesei mici ºi rotunde, înconjurate de mulþi nepoþi ºi strãnepoþi. κi petreceau cu toþii iarna în pace ºi mulþumiþi, în satul lor micuþ, cu case modeste ºi vãruite în alb, fãrã medici ºi fãrã farmacie. Frumoase erau toate anotimpurile ºi zilele vieþii se scurgeau unele dupã altele, pline de voie bunã ºi de optimism.
Numai cã toamna cerea mai multe sacrificii, mai multe nopþi nedormite sau dormite foarte puþin, pentru cã recolta se cerea strânsã la timp, ca sã-þi poþi aduce în cãmarã sau în pivniþã cele de trebuinþã. Pânã la liniºtea ºi odihna iernii, erau acum în plinã toamnã, ºi, aºa cum ziceau sãtenii, “toamna se numãrau bobocii”. ªi aveau multe de numãrat.
Peste holdele ºi grãdinile lor, ploua cu legume, destul zarzavat ºi mult mai multe fructe. Încã de când erau crude, trebuiau conservate în borcane ºi sticle ceruite ºi aranjate pe rafturi, în cãmarã sau în pivniþã. Murãturile asortate nu lipseau, nici putinica plinã cu varzã pentru sarmalele casei, nici porcul ce urma a fi sacrificat în Ajunul Crãciunului. Nu lipsea nici þuica fiartã de prune, care cerea migalã ºi efort fizic, dar care era binecuvântatã atunci când era bãutã cu mãsurã, desfãtând inimile oamenilor, adunaþi în zi de sãrbãtoare, duminica, la joc.
ªi cum sã nu-þi fie dragã viaþa în acest cãtun, unde în fiecare casã erau tineri, bãieþi ºi fete de diferite vârste, în unele fiind 5 , 6, chiar 10, sau mai mulþi copii. Încã de cu primãvarã, se adunau cu vitele pe islaz, jucând felurite jocuri pline de haz. Cei mici, îºi fãceau “pistoale” din pãmânt, pe care le ridicau în sus, de unde le aruncau apoi cu toatã viteza pe pãmânt, producându- se o pocniturã asurzitoare. Pe cât de zgomotoºi, pe atât de mândri erau de ei, bãieþii. Fetele îºi fãceau pãpuºi, cãsuþe, scãunele, mese, jucãrii, tot din pãmânt. Împreunã jucau pietricele, ºotronul, þurca, briceguºul, portiþa, alergatea pe ouatea sau alergatea pe cocoþate sau de-a v-aþi ascunselea, omul negru, cloºca cu puii, popa prostul pe porunci, împãrate - împãrate, mi s-a furat iapa azi-noapte ºi multe alte jocuri, cã uneori uitau sã mai meargã acasã, la cinã. Aprindeau un foc mare, coceau cartofi, porumb, dovleac, nuci, gutui. Alteori, dupã ce scobeau miezul dovleacului, îi foloseau coaja pentru a strânge laptele muls de la vaci, din care beau mai apoi cu mare plãcere. Uneori se duceau dupã bureþi în pãdure ºi-i puneau la copt. Totdeauna livezile erau pline cu fel de fel de fructe gustoase, printre care ºi scoruºe, coarne, porumbele, mure, fragi ºi multe altele, ce Dumnezeu le binecuvântase ºi le aruncase pe pãmântul României noastre, aºa cum scrie ºi profetul, “fiecare dupã roada ºi seminþia sa”. Iar pe român l-a lãsat Cel de Sus, sã le guste pe toate ºi sã se bucure de toate, binecuvântându-L pe Dumnezeu ºi bucurându-se de viaþã, atât cât îi este îngãduit.
În casa ºi în cãmãrile harnicului gospodar Ioan ºi ale nevestei sale, Elena, nimic nu le lipsea din toate acestea. Totdeauna le adunau de pe câmp, dând slavã Numelui Sãu. Dar, ca sã le obþinã, munceau toþi din zori ºi pânã în searã, aºa cum Cel de Sus le-a hãrãzit destinul lui Adam ºi Evei, dupã ce au gustat din fructul oprit:
"Iar lui Adam i-a zis: Pentru cã ai ascultat vorba femeii tale ºi ai mâncat din pomul din care þi-am poruncit : « Sã nu mãnânci », blestemat va fi pãmântul pentru tine ! Cu ostenealã sã te hrãneºti din el în toate zilele vieþii tale" (Facerea 3 ; 17)



*
* *


15 septembrie 1951
In aceastã zi micuþa Sofia, ardea de nerãbdare sã se vadã ºi ea ºcolãriþã într-o clasã cu mulþi copii, având în faþã un abecedar, dar, datoritã atâtor treburi gospodãreºti, pãrinþii ei stabiliserã s-o dea mai târziu la ºcoalã, având încrederea cã, ea îi va prinde pe colegii ei de clasã, ba îi va ºi întrece. Dupã douã sãptãmâni, a fost dusã de mânã de o sorã mai mare, ºi lãsatã în banca din fundul clasei. Copiii erau deja aºezaþi doi câte doi, ea nemaiavând pereche.
Clasa întâia, avea 27 de elevi. Tovarãºa lor învãþãtoare, în celelalte ore, predase elevilor lecþia, iar acum încerca sã-i asculte:
- Ia, spuneþi-mi copii, cine este acesta?... Hai, rãspundeþi cu voce tare! Cine ne conduce pe noi? Cine e conducãtorul nostru? întorcându-ºi privirea spre peretele din faþa clasei, unde atârna mai sus “secera ºi ciocanul”, iar mai jos, foarte multe tablouri cu tovarãºii conducãtori din Comitetul Central al Partidului.
Sofia, care nu era deloc sfioasã, ºi care, vãzând cã nimeni nu se ridicã sã rãspundã, deodatã, ridicându-se ea din fundul clasei, zise cu voce tare, de parcã rãsunã toþi pereþii:
- Dumnezeu este cel mai mare!... Dumnezeu ne conduce!
- Mitrea, stai jos ºi sã nu mai spui asemenea prostii!, zise învãþãtoarea. Dumnezeu nu existã. Avem de învãþat foarte multe, copii! Partidul ne va ajuta pe toþi sã fim niºte oameni culþi, bine pregãtiþi ºi ne va îmbunãtãþi mijlocul de trai. Ne va construi fabrici, uzine, iar colectivul va da tuturor pâine pe masã. Clasa muncitoare va duce un trai fericit, va urca þara pe culmile cele mai înalte. Dar sã vã iasã din cap cã existã Dumnezeu. De aceastã minciunã se foloseau boierii de pe timpuri sã subjuge pe sãraci. Sãracii munceau din greu pe pãmântul lor, iar bogaþii duceau un trai bun, chefuiau, se plimbau ºi trãiau fericiþi pe seama slugilor lor. V-am spus copii, acesta este tovarãºul Gheorghe Gheorghiu-Dej. El ne conduce þara împreunã cu Partidul Muncitoresc Român! zicea tovarãºa învãþãtoare, arãtând cu mâna tabloul de pe peretele din faþa clasei.
Sofia se aºezã cuminte în bancã. A înþeles foarte bine cuvintele învãþãtoarei ºi-i picã foarte greu dojana ce-o primise. Nedumeritã, îºi puse ca pentru sine urmãtoarea întrebare: “Dar de ce m-au minþit, pãrinþii mei?!... ªi bunicii mei care mã iubeau atât de mult?! Oh! are dreptate tovarãºa învãþãtoare, sunt neºtiutori de carte, sunt inculþi. Iatã, le-ar fi deajuns o singurã lecþie din abecedar ca sã descopere cã Dumnezeu nu existã! A trebuit sã ia fiinþã acest Partid Muncitoresc ca sã le deschidã ochii, sã vadã purul adevãr. Ce ciudatã este viaþa! Ce educaþie proastã au primit bãtrânii mei, cei din vechime. Oh! Vai... Ce trecut urât! Ce viitor frumos ne aparþine nouã. Lumea va arãta altfel ºi sper sã se schimbe ºi oamenii din satul meu”.
În fiinþa ei, o schimbare bruscã îi modificã total viaþa. Nu mai putea fi fetiþa mamei, cea cuminte ºi ascultãtoare. Partidul o modelase aruncând-o în haosul lumesc, în care toþi oamenii deopotrivã erau obligaþi sã recunoascã drept strãmoº al lor, maimuþa. Pânã acum, aflase cã Dumnezeu e mare ºi foarte puternic. El a creat pãmântul ºi toþi oamenii de pe acest pãmânt. ªi El pedepseºte pe tot omul ce greºeºte. El te vede oriunde ºi oricând, ºi mânia lui Dumnezeu e foarte mare. Crescuse cu aceastã fricã. Acum i se spulberã orice teamã ºi iatã, chiar prima lecþie din abecedar reuºi sã-i schimbe vechile concepþii, ºi sã devinã un om nou, creat dupã modelul Partidului Comunist.
Acum, nu-i mai pãsa dacã greºeºte, ºi chiar dinadins lãsã oile sã pascã în grãdina cu zarzavat ºi legume a vecinului de lângã islaz. Aflând mama ei, cutezã sã arunce o minciunã ºi scãpã fãrã pedeapsã. Oile mâncaserã toatã fasolea de pe araci, din grãdina aceluia. Mama miratã o trimise cu o traistã în spate, poruncindu-i sã-i ducã omului paguba fãcutã ºi sã-i cearã iertare. Când urcã pe deal, pânã sã ajungã lângã casã, îl auzi pe moº David, cântând: “La David pe prispã, tra la, la, la, la... Zace sãrãcia tristã, tra, la, la, la, la”.
Sãrmanul de el, era prea bãtrân, ºi singur dar pe fetiþã, acum, nu o mai înduioºa tristeþea lui. Îl privea jalnic, zicându-ºi în sine:
- Uite ce au fãcut din el capitaliºtii! O slugã supusã ºi smeritã, care de frica lui Dumnezeu s-a resemnat sã trãiascã în sãrãcie, în frig ºi în mizerie.
Tot jalnic îl privea ºi pe tatãl ei. Nu mai simþea nici o compãtimire pentru munca depusã de el, din zori ºi pânã în searã, îngrijind de ei toþi.
Pe mama o iubea foarte mult. Încã de când îi ºtergea cu mânuþa lacrimile de pe obraz, sã nu mai plângã dupã fratele cel mare. De atunci, nici cã n-o mai vãzuse zâmbind. Trebãluia tãcutã ºi supusã, aranjând cu multã migalã ºi meticulozitate toate câte se cereau în casã ºi gospodãrie.
Pe tatãl ei însã nu-l iubea nicicum. Acum, fiind modelatã dupã doctrina Partidului, îºi vedea pãrinþii pãcãliþi de capitaliºti, de imperialiºtii profitori. Pentru ea, astãzi, se deschideau alte ferestre spre viitor care o fãceau sã priveascã viaþa în alt mod. Acum nu mai fãcea cele trei închinãciuni ºi trei metanii dimineaþa, la sculare, ºi seara, la culcare, iar la orele meselor nu mai zicea “Tatãl nostru”. “Cui sã mã închin, dacã nu existã Dumnezeu?” îºi zicea ea, pãstrând totul sub tãcere.
Într-o noapte, însã, un coºmar îi tulburã somnul. Tremurând ºi foarte speriatã, fugind din camera ei, s-a aruncat între pãrinþi, cerându-le s-o þinã în braþe, cã-i este foarte fricã. Vãzând-o plângând, tatãl o luã în braþe ºi o întrebã mirat:
- Ce ai pãþit? Ce te doare? De ce eºti speriatã?
- Sa... tana… a …venit, sã mã… ia, aºa de urât ºi…de … fioros! rãspunse ea cu sughiþuri în glas.
- Nu te-ai închinat când te-ai culcat?
- Nu!
- De ce?
- Dacã Dumnezeu nu existã!
- Cine þi-a spus cã Dumnezeu nu existã?
- Tovarãºa învãþãtoare.
- ªi tu ai crezut-o?
- Da... am crezut-o! Ne-a spus cã noi, oamenii, suntem fãcuþi din maimuþã, cã Partidul ne ajutã sã ne croim un alt drum în viaþã, mult mai frumos, cãlãuziþi ºi de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.
- Doamne... Dumnezeul meu!... Partidul acesta mi-a luat tot, nu mã mai pot bucura de nimic?! Toate drepturile îmi sunt încãlcate, toate visele de viitor nãruite, acum ºi dreptul de a mã îngriji de viitorul copiilor mei?!... Doamne, iatã, au venit vremurile cele de pe urmã, “anticristul”, spalã minþile copiilor noºtri, furã sufletele lor nevinovate! Ispitã grea mai sunt Doamne, comuniºtii ãºtia!... Of, of, of!... Nu credeam cã mi-e dat în viaþã sã îndur atâtea.
Din ochii atât de triºti, lacrimile i se rostogoleau curgând pe obraji. Micuþa Sofia, profund impresionatã, îºi zicea acum: “Tata plânge?!… Oare tata plânge?!” În ochii Sofiei, cândva tatãl decãzuse din drepturi. Nu-l putuse iubi pentru cã tatãl nu plângea odatã cu mama ei, cã nu-i vãzuse plângându-ºi durerea unul pe pieptul celuilalt! Tatãl plângea acum, el care odinioarã ignorase suferinþa unei mame ce nu-ºi putea înãbuºi durerea. Mai presus de raþiune, mai presus de orice împlinire supremã, ea ridica iubirea, mila, sentimentele sufleteºti. Gândea cã celui sfârtecat de chinurile suferinþei, trebuie sã-i întinzi umãrul, pe care sã-ºi rezeme capul nefericit. Sofia nu înþelegea acum ce se petrece sau ce simte tatãl în inima lui. Ea era acum umãrul pe care tatãl ei îºi plângea durerea care îi strãpunge inima. În sfârºit, Sofia îºi vede tatãl înfrânt. Pentru ea era ceva nefiresc, cum inima lui biruise nãvala atâtor uragane ºi nu plânsese pe umãrul nimãnui. Acum, lacrimile i se împreunau, alunecându-i pe barbã.
Fiind uimitã, le ºterse cu mânuþa ei, apoi, sãrutându-l, îi întinse mâna strângându-l de dupã gât cu toate puterile ei. Tatãl se lãsã copleºit de dragostea micuþei Sofia, dar nici el nu pricepea ce se petrecuse în sufletul ei, ce schimbare bruscã a produs aceasta. De câte ori nu întinsese mâinile pline cu bomboane, biscuiþi, covrigi sau alte bunãtãþi, strigând:
- Cine mã pupã?... Uite ce-i dau!...
Sofia prefera sã se lipseascã de aceste bunuri, numai sã nu-i cearã acest sacrificiu. Toþi ceilalþi se agãþau, prinzându-i mâinile tatei, ca sã-ºi însuºeascã acele bunãtãþi, dar el tot mai insista sã întrebe, privind cu mare dragoste ºi blândeþe în ochii Sofiei. Totuºi, cu toate aceste refuzuri ºi împotriviri, el tot i le oferea. O iubea foarte mult ºi o alinta: « Onu, tatii, Onu! », adicã terminaþiile cuvântului Ioan, Ionu, Onu, pentru cã semãna atât de mult cu el.
Sofia era de neînduplecat, cu cât tatãl încerca s-o apropie, ea fugea ºi mai rãu în altã camerã alãturatã, chiar începea sã þipe speriatã. Uneori, dacã se vedea constrânsã, se scãpa pe ea de fricã. Acum acest coºmar reuºi sã înnoade acea rupturã produsã cu mulþi ani în urmã. Aceastã împãcare o costã foarte scump. Mai avea trei luni sã termine clasa întâia ºi era un mare efort pentru ea sã mai intre în clasã, la orele de predare. Deºi pânã acum învãþase foarte bine, acum cu greu a reuºit s-o treacã clasa, insistând foarte mult pãrinþii ei. Spre norocul ei, tovarãºa Sultãnica s-a cãsãtorit într-un oraº mai depãrtat, iar altã tovarãºã i-a luat locul, aceasta fiind mai în vârstã. Era din satul vecin ªoimari. Ea le-a impus copiilor sã-i zicã “Doamna Nela” ºi, bineînþeles, a lãsat-o mai încet cu politica, cu directivele partidului, dupã linia comunistã. În clasa a treia, toþi elevii premianþi urmau sã devinã ”pionieri” purtând cu mare falã o cravatã roºie la gât. Premiantã era ºi Sofia. Trecutul tatãlui ei o pãgubi însã de acest dar purtat cu mare falã de toþi pionierii. “Am cravata mea, sunt pionier ºi mã mândresc cu ea, sunt pionier!”... Acesta era imnul cel cântau toþi ºcolarii, dar pe care Sofia nu avea voie sã-l cânte. Undeva în cãmãruþa inimii ei, se cuibãrii o umbrã de îndoialã. Frustatã, în imposibilitatea de a merge ºi ea umãr lângã umãr cu ceilalþi colegi observã cã partidul nu-i oferã mai nimic bun. Coºmarul ce-l trãi cu atâta spaimã, îi produse o gândire mai profundã, dar trecu fãrã dificultate ºi peste el ca peste toate acele momente grele pe care le gustase ca pe un pahar plin cu venin. Deºi vãzuse un drãcuºor negru, hâd ºi pornit sã-i facã mult rãu, agerimea minþii o ajutã sã nu ºi-l mai imagineze. Totuºi, cã ar exista un Dumnezeu undeva în univers reuºise sã-ºi imagineze, punându-ºi uneori întrebarea: “Existã… dacã existã Dumnezeu de ce minte acest partid. Ce rol joacã ºi ce interes urmãreºte. Nu… nu existã! Nu existã nici Dumnezeu ºi nici satana nu existã! ªi unul ºi altul este un spirit invocat de pãrinþii pãrinþilor mei, de strãbunii din vechime. El simbolizeazã forþa rãului cu care ne ameninþau ei sã fim supuºi, sã fim cuminþi, ca sã nu fim târâþi în iad de ucigã-l toaca” îºi tot repeta ea adesea.
Aceastã nefericitã întâmplare reuºi s-o împace cu sãrmanul ei tatã, dar n-a reuºit sã-i formeze o conºtiinþã curatã, sã-i aducã o credinþã de nestrãmutat. Se prea poate ca mintea unui copil sã-i joace feste nu prea bine intenþionate. De aceea, înaintea lui Dumnezeu, un pãrinte are mari responsabilitãþi. Dacã pãrintele nu-l îndrumã pe fiul sãu pe aceastã “cale” în cei ºapte ani de acasã, nici cã-i asigurã copilului un viitor fericit!
Cu greu un copil poate fi format cu desãvârºitã convingere, cu inima ºi mintea pe deplin încredinþate cã, undeva, în Univers, existã un Dumnezeu, dacã pãrintele sãu nu-i repetã mai mereu existenþa forþei binelui ºi a rãului, a Raiului ºi a iadului! “Conºtiinþa” nu se poate forma fãrã “Adevãr” care este Iisus. Dumnezeu ne-a creat dupã chipul ºi asemãnarea Sa, noi fiind datori sã-i reprezentãm, cu demnitate ºi mândrie, copia chipului Sãu.
”Poporul ales” al lui Dumnezeu, cel din vechime, s-a desãvârºit printr-o educaþie deosebit de aleasã, cu oameni formaþi prin caractere nobile, distinse ºi, mai presus de orice, prin mult respect faþã de bãtrânii cetãþii: ‘’De vei vedea înþelept, intrã la el ºi pragurile uºilor lui sã le roadã piciorul tãu.” (Int. Isus Sir. 6; 37)
Credinþa adevãratã era fondatã numai pe acestã ascultare de bãtrânii cetãþii, iar credinþa în Dumnezeu era impusã încã din primii ani ai copilãriei. Experienþa acumulatã din greºelile popoarelor pãgâne, îi ridica pe aceºtia la gradul desãvârºirii, devenind înþelepþi ºi foarte pricepuþi la toate. Învãþaserã din ‘’Lege’’ cum cã cei binecredincioºi au cãpãtat de la Dumnezeu haruri neaºteptate, preþuind înþelepciunea mai mult decât sãnãtatea, frumuseþea ºi bogãþia: ‘’ªi a zis Dumnezeu: Deoarece tu ai cerut aceasta ºi n-ai cerut viatã lungã, n-ai cerut bogãþie, n-ai cerut sufletele duºmanilor tãi, ci ai cerut înþelepciune, ca sã judeci, iatã, Eu voi face dupã cuvântul tãu; iatã, Eu îþi dau minte înþeleaptã ºi priceputã, cum niciunul n-a fost ca tine înaintea ta ºi cum nici nu se va mai ridica dupã tine. Ba îþi voi da ºi ceea ce tu n-ai cerut: bogãþie ºi slavã, aºa încât niciunul din regi nu va fi asemenea þie, în toate zilele tale’’ (lll Regi 3; 12, 13,14)
Ioan nu avea de învãþat numai din istoria trecutului, avea dovada concludentã a Bunului Iisus din Testamentul Nou: ’’De aceea vã zic vouã: Toate câte cereþi, rugându-vã, sã credeþi cã le-aþi primit ºi le veþi avea!” (Marcu,11; 24)
În Testamentul Vechi, toatã responsabilitatea în educarea fiilor îi revenea tatãlui, astãzi, într-o familie bine organizatã, educaþia copiilor revine ºi tatãlui ºi mamei, în egalã mãsurã, pentru a se implica împreunã tot atât pentru fiu, cât ºi pentru fiica lor. În Testamentul Vechi, dacã pãrinþii decãdeau din drepturi, copilul era educat de cãtre Bisericã. Astfel, Iosif ºi Maica Ana au îngãduit Bisericii, dupã moartea lor, sã se implice în buna educaþie ºi creºtere a Fecioarei Maria, pruncã de trei ani. Iatã de ce Sfinþii noºtri Pãrinþi au hotãrât sã fie pãstrat Vechiul Testament ºi cercetat în egalã mãsurã ca Noul Testament: ”ªi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preaînchipuiri ale viitorului ºi au fost scrise spre povãþuirea noastrã, la care au ajuns sfârºiturile veacurilor.’’(l Cor. 10; 11)
Multe evenimente s-au petrecut în decursul miilor de ani, pentru ca noi sã primim învãþãtura despre aceste responsabilitãþi pãrinteºti. De multe ori, Dumnezeu a despãrþit lumea în douã, tocmai ca noi sã înþelegem scopul Lui pentru noi, oamenii de pe pãmânt: bunãtatea, blândeþea, recunoºtinþa lui Abel ºi comportamentul ciudat al fratelui sãu, Cain. Un alt exemplu este cel al gemenilor Iacov ºi Isav: Iacov plin de evlavie, râvnitor spre cele “înalte”, iar Isav, lacom pentru pântecele sãu, îºi vinde dreptul de “întâi nãscut”.
Iatã, fiecare dintre ei a mers pe cãi diferite suportând fiecare consecinþele, mai bune sau mai puþin bune, iar noi va trebui, din greºeala lor, sã ne stabilim bine “calea” încotro ne îndreptãm noi înºine, ºi încotro îi îndreptãm pe copiii noºtri.
“Cel care îl iubeºte pe fiul sãu îl bate, ca pe urmã sã se bucure de el. Cel care ceartã pe fiul sãu va avea mulþumire ºi între cei cunoscuþi se va lãuda cu el. Cel care învaþã pe fiul sãu întãrâtã pe vrãjmaºi ºi înaintea prietenilor se va bucura pentru el. Murit-a tatãl lui ºi este ca ºi cum n-ar fi murit, pentru cã asemenea lui ºi-a lãsat dupã sine. În viaþa sa i-a vãzut ºi s-a bucurat ºi la moartea sa nu s-a întristat. Asupra vrãjmaºilor a lãsat rãzbunãtor ºi prietenilor rãsplãtitor de har. Cel care este moale cu fiul sãu va lega rãnile lui ºi de orice strigãt se vor tulbura cele dinlãuntru ale lui. Calul neîmblânzit ajunge nãrãvaº, aºa ºi un copil lãsat în voia lui ajunge rãu-crescut; nu-l lãsa în voia lui la tinereþe ºi nu trece cu vederea greºelile lui. Ceartã pe fiul tãu ºi fã-l sã lucreze, ca sã nu se poticneascã întru ruºine”. (Inþ. Isus Sir. Cap.30)
Astfel, ºi Sofia avea acum atât de multã nevoie de sfaturi ºi îndemnuri ºi de o implicare a pãrinþilor ei într-o educaþie mult mai severã.
O înduioºaserã lacrimile tatãlui sãu. Amândoi pãrinþii îi inspirau o milã profundã, compasiune, dragoste, respect, dar naivitatea ei nu putea discerne tainele adânci ale lui Dumnezeu. Nu voia sã dispreþuiascã pe cei ai casei, nici sã-i îndoctrineze cu evoluþia omului pe care o învãþa la ºcoalã acum, cum o micã celulã, trecând prin milioane de ani, prin milioane de transformãri, ajunge maimuþã, cãpãtând dreptul de strãmoº al omului. Foarte simplu, la ora de rugãciune, când se aºezau la masã, Sofia profita de lipsa de atenþie a celor din jur : “Pot sta în spatele celorlalþi ºi sã nu mã rog. ªi pot foarte bine, când ceilalþi postesc, eu sã bag mâna în borcanul cu brânzã, sã fur!’’ îºi tot zicea ea. Multe idei îi sclipeau. Pitea de seara ouã coapte în spuza cenuºii din sobã, iar dimineaþa le bãga în ghiozdan ºi le mânca la ºcoalã. Mânca smântâna din oalele cu lapte pus la prins. Foarte isteaþã, lãsa uºa puþin crãpatã la bufet. Surorile mai mari alergau pisica, acuzând-o de aceastã fãrãdelege.
- Mamã, pisica iar a intrat în bufet, iar a stricat o oalã cu lapte. A mâncat toatã smântâna!
- De ce aþi lãsat uºiþa deschisã? le certa mama.
- Eu?... Nu!
- Nici eu, mamã! rãspundeau surorile.
- Ei lasã, mai mãnâncã ºi purcelul lapte!
Câte o datã când era constrânsã ºi nu putea scãpa de urzicile de post, arunca pe furiº o mânã de zahãr în cratiþa ce fierbea pe plita sobei. Dupã ce descopereau ceilalþi din casã, numai tatãl era cel care o scãpa sã nu încaseze o bãtaie zdravãnã, surorile strigându-i: ”Rãsfãþato!”



*
* *


Din primãvarã ºi pânã toamna târziu, frumuseþea naturii atrãgea mulþime de copii, tineri, bãtrâni, ce colindau fãrã nicio teamã prin pãdurile înconjurãtoare ale acestui sat.
Primãvara, cârduri de fete ºi bãieþi plecau sã adune viorele, albãstrele, cãlþunaºi ºi ghiocei, ºi tot satul era antrenat la adunat de uscãturi ºi vreascuri prin pãdure. Legau o croznie mare de lemne, o puneau pe umeri ca o cobiliþã ºi coborau din Plaiul Corbului spre casã. Astfel îºi asigurau cãldura pentru iarna înfriguratã ºi grea, ce urma sã vinã. Întâlneau lupi ºi ºerpi, ºi tot felul de animãluþe, dar nici de acestea nu aveau nicio teamã.
Deºi Sofia era prezentã la toate aceste munci ºi încã la multe altele pe lângã casã, nimic n-o împiedica sã creascã, sã devinã o domniºoarã frumoasã ºi îndemânaticã la toate. Pentru prima datã, împreunã cu clasa ei, clasa a cincea, plecã într-o excursie cu diriginta ei Doamna Nichifor, sã vadã capitala þãrii, Bucureºti. Desculþi, cu sandalele în braþe, toþi copiii au parcurs aproximativ zece km pe jos pânã la garã. ªi tot pentru prima datã vede trenul, urcând în el cu mare emoþie, trãind aproape tot drumul momente foarte vesele, interesante. Vede circul, aspectul capitalei, dar o impresioneazã cel mai mult oamenii. Erau deosebiþi faþã de mediul ei înconjurãtor. Pentru prima datã remarcã: bunele maniere, eleganþa ºi cultura. În clasa a ºaptea, având 14 ani, doamna dirigintã, care o iubea foarte mult, o îndemnã sã nu renunþe la excursia organizatã de ºcoalã în Delta Dunãrii, cu vaporul pânã la Marea Neagrã, pe braþul Sulina.
Vede marea ºi fermecãtorul peisaj al Deltei, o altã lume, cum nici nu visa. Copleºitã de imagini atât de încântãtoare, ea începe sã cerceteze mai atentã viaþa înconjurãtoare. In cele 8 zile parcurse dus ºi întors cunoaºte alþi oameni, descoperã un trai mult mai fericit. Vedea perechi de tineri cãsãtoriþi cumpãrând nuferi albi cu scopul de a le oferi celor dragi, Sofia îºi imaginã cã viitorul ei va fi la fel de frumos, savurând din plin gustul acestei vieþi. Mai ales acum, cã rãmãsese singurã în casa pãrinþilor, toþi ceilalþi fraþi ai ei fiind deja cãsãtoriþi, speranþele de viitor erau mult mai mari. .
Pe undeva poate era influenþatã ºi de cei din jur, fiind admiratã, iar tatãl ei mereu îi amintea cã ea va avea mare noroc în viaþã.
Sofia începuse sã trezeascã atenþia mai multor mame, care o doreau ca norã în casã. În sat, pe un deal, foarte aproape, o echipã de petroliºti a sãpat o sondã la mare adâncime, cãutând þiþei. Inginerul acestei echipe avea un fiu, care mai mereu îi lua motocicleta tatãlui sãu fãcând câteva ture prin faþa casei unde locuia Sofia. Pentru satul ei, pentru simplitatea oamenilor de aici, o motocicletã pãrea un lucru destul de preþios ºi un motiv de admiraþie. Acest bãiat, pãrea pentru toate fetele un Fãt-Frumos cãlare pe un cal alb. Multe ieºeau în poartã, petrecându-l cu privirea. Sofia era curtatã mai tot timpul de acest bãiat, dar ea cãuta sã-ºi construiascã o personalitate prin cuminþenia ºi naturaleþea ei, sã-ºi punã în valoare nu numai calitãþile fizice, ci ºi lumina interioarã, de unde-i izvora un echilibru, distingând binele de rãu.
Puþin mai târziu, în zilele de sãrbãtoare, mergând la horã ºi la baluri cu toþi bãieþii ºi fetele din sat, iatã întâlni un alt bãiat ce venise la vânãtoare, cu o armã în spate, prin pãdurile de pe aceste meleaguri. Acesta locuia în oraºul Ploieºti, tatãl sãu era nãscut într-un sat vecin, dar ajunsese Preºedintele Regiunii de Partid, Ploieºti,.
Un sentiment frumos, izvorât din adâncul inimii, pãrea sã se înfiripe în sufletul ei. Diverse informaþii utile i-au adus argumente valoroase asupra seriozitãþii acestui bãiat. Nimic n-o împiedica sã nu viseze frumos, iar visul sã devinã o realitate, o decizie care trebuia luatã ºi care putea sã o urmãreascã toata viaþa.
- Cum au reuºit aceste meleaguri sã ascundã pânã acum aºa fiinþã delicatã ca tine? Cum de nu te-a rãpit altul înaintea mea? întreba bãiatul.
- N-am vrut sã fiu rãpitã pânã nu întâlneam bãiatul pe care sã-l iubesc!, se justificã Sofia. Nu mã voi lãsa rãpitã de oricine!
- Dar eu cum arãt, semãn cu acesta despre care spui? Sã-mi fac oare speranþe?
- Fizic da, dar oglinda sufletului încã n-am cunoscut-o.
- Sã ºtii cã seamãnã leit amândouã. Dacã îþi place fizicul, ºi sufletul va fi la fel de atrãgãtor. Poate în el vei descoperi calitãþi ºi mai frumoase! Vei vedea…ºi te vei convinge în curând!, se grãbi el sã dea o formã frumoasã unor vise de viitor.
Întâlnirile urmãtoare au fost ºi mai intime, iar rãspunsul “da” trebuia dat în scurt timp, pentru a fixa ziua de logodnã, ºi apoi, ºi nunta.
Sofia încercã sã-l facã cunoscut pãrinþilor ei, aºa cum procedaserã ºi surorile mai mari ºi, bineînþeles, aºa cum era ºi firesc. Ioan, tatãl ei, o privi însã încruntat ºi cu un tremur în glas îi rãspunse:
- Nu crezi cã te pripeºti fata mea, sã-þi faci iluzii deºarte pentru acest bãiat? Nu, nu meritã!...
- Dar ce defect îi gãseºti, tatã? Nu te înþeleg!
- Lui?... Nu, nici nu-l cunosc, poate... chiar nu are nici un defect, dar altfel se pune problema. Tu erai prea micã ºi... nu ºtii!... Aº vrea sã te scutesc de multe întâmplãri triste din viaþa mea, de care nu mai vroiam sã-mi amintesc niciodatã. Dar, iatã, drumul vieþii este foarte cotit ºi tot te mai întorci sã priveºti viaþa din trecut. Am fost aspru pedepsit de acest partid...
- ªtiu, tatã, am gustat din plin ºi eu din acest pahar amar. Odatã cu lacrimile mamei, vãrsam ºi eu lacrimi. Umbra trecutului m-a afectat ºi pe mine, dar nu vãd ce legãturã are acest bãiat cu toate acestea?...
- Încerc sã-mi aduc aminte foarte amãnunþit totul. ªi anume, fratelui tãu Constantin i s-a aruncat o vinã nedreaptã, fiind închis prin niºte mãrturii false. Nimic nu s-a întâmplat ºi nici nu a trecut graniþa dupã vreo bulgãroaicã. Cei de la raion au înscenat aceasta ca sã mã constrângã sã primesc funcþia de preºedinte de întovãrãºire din sat. În disperarea mea, am mers la tatãl acestui bãiat ºi i-am povestit cu de-amãnuntul totul. ªtii ce mi-a rãspuns? “Decât sã plângã copiii mei, mai bine sã plângã copiii tãi, Ioane!” Era preºedinte pe tot judeþul ºi-i stãtea în putere sã mã ajute, dar n-a fãcut-o. Am plecat din biroul lui ca omul cel mai nãpãstuit de soartã, umilit ºi cãlcat în picioare. Oare pot ºterge amintirea acelei dureri ºi sã-i întind acum mâna, ca ºi cum ne-am saluta prieteneºte?...”Am iertat, dar nu am uitat”… Nu pot uita Sofia… Durerea mi-a sãpat rãni prea adânci în inimã, fata mea! Oh, Doamne!... Ce mult am suferit ! ªi de ce? Pentru ce? Nu… lasã, Sofia, sã plângã ºi copiii lui, cã ºi ai mei… au plâns destul!
- Of, tatã!... Te înþeleg, viaþa aceasta este plinã de surprize! Dacã aceastã întâmplare îþi rãscoleºte niºte sentimente atât de adânci ºi de amare, atunci, sã fii sigur cã voi da totul uitãrii, ca sã nu te întristez.
Nu dupã mult timp, Ioan aflã cã acest puternic om de stat a paralizat din cauza unei veºti tragice. A fost înºtiinþat sã se prezinte sã ridice trupul neînsufleþit al fiului sãu, care zãcea împuºcat de nu se ºtia cine, printr-o þarã strãinã. Ioan sfârºi prin a spune:
- Fiecare ajunge sã plângã... Unii la început, alþii mai la urmã, dar toþi sã ne gândim cã vom plânge odatã ºi odatã, plãtind pentru greºelile sãvârºite.

*
* *

Deºi Ioan pretindea de la viaþã un mare noroc pentru fiica lui, din nou se lovi de o decepþie. Sofia cunoscu un alt bãiat. Mai avea un an sã termine ªcoala de Maiºtri Câmpina. Fiind încã practicant, au hotãrât amândoi sã aibã rãbdare ºi încredere pânã la absolvire.
Ea însã devenea o domniºoarã din ce în ce mai frumoasã ºi mai plãcutã de cei din jur. Avea, de acum, pe toþi fraþii cãsãtoriþi. Pãrea cã ºi ei norocul îi surâde, iar fericirea o va conduce spre frumoase împliniri. Mulþi bãieþi îi mãrturiseau dragostea lor, oferindu-i jurãminte nesfârºite, cuvinte pline de farmec. Dar, cum ea promisese sinceritate ºi rãbdare acestui intim prieten, nu voia sã se mai interpunã cineva între ei doi, pânã când soarta îi va uni în eternitate. κi scriau foarte des ºi urmau sã se întâlneascã la un interval de timp mai rar. Dar, cum timpul zboarã destul de repede, ziua cea mult aºteptatã s-a apropiat. Aceastã zi urma sã fie pe 19 august 1962. Toate pregãtirile de nuntã erau gata. Însã destinul vieþii luã o curburã neaºteptatã.
În ziua de 15 august, zi de sãrbãtoare, Adormirea Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, în casa pãrinteascã, s-au întâlnit aproape toþi din familia lui Ioan, fiind prezent ºi viitorul ginere, care, peste numai trei zile, urma sã-i devinã oficial soþ Sofiei.
Nimic nu pãrea sã mai împiedice aceastã unire ce urma sã fie mãrturisitã pe veci unul altuia, dar pe uºã, impulsiv, cu un aer dizgraþios, intrã o persoanã ce pãrea cã poartã în suflet o mare neliniºte ºi nemulþumire.
- Sunt fratele lui!, se recomandã el, arãtând cu capul spre alesul Sofiei.. Arãtând niºte dovezi concludente, informã pe toþi cã deþine o funcþie mare în Partidul Comunist, cã a terminat cu brio ªcoala de Partid “ªtefan Gheorghiu”, urmând sã fie încadrat în scurt timp în cadrul unui minister.
Simþindu-se umilit ºi înjosit cã era înconjurat de asemenea oameni simpli, oameni din categoria cea mai joasã a societãþii, cu o atitudine nedemnã de criteriile pe care se baza un înfocat comunist, îºi ridicã fratele de piept, trãgându-l afarã dintre aceºtia, zicându-i:
- De ce nu m-ai înºtiinþat mult mai devreme cã acest om, care vrei sã-þi devinã socru, are un dosar periculos, cu un trecut ce-mi va putea face mari necazuri în cariera mea ºi chiar ºi a ta?
- Stai! Dar... fratele meu, eu… ºtii!... Cariera mea e una, cariera ta, pe care mergi singur, e alta! ªi…pe tine nu te intereseazã viitorul meu. Poblemele vieþii mele le voi rezolva eu!
- Dacã aº avea un pistol… te-aº împuºca pentru aceste cuvinte nesãbuite! ªi… ha, ha, ha... un cioban, ºi pretindea o fatã cu maºinã, cu casã, cu studii superioare, dar tu!… Ce minte seacã ai!...
- Dragã!...Te rog! Nu te certa cu fratele tãu!, îl sfãtui Sofia pe cel care de acum va pleca din viaþa ei pe un drum fãrã întoarcere. Eu voi rãmâne în umila mea familie ºi în simpla mea casã pãrinteascã mai departe, iar tu… du-te! Te aºteaptã un viitor strãlucit ºi e rãu sã-l ratezi, sã-i dai cu piciorul!
- Nu!... Nu, Sofia, nici moartea nu ne va putea despãrþi! Am 24 de ani ºi-mi conduc viaþa dupã criteriile pe care mi le stabilesc eu.
Lacrimile izvorau din ochii lui foarte triºti. Sofia îi îngrãmãdi într-un rucsac ce-l avea la îndemânã: rochia de mireasã, coroniþa cu voalul, verighetele ºi pantofii albi de mireasã, tot ce târguiserã din economiile lui, tot ce investise el în aceastã nuntã.
Fratele, încã violent ºi impunãtor, îl trãgea de gulerul cãmãºii, continuând sã-l ameninþe:
- Dacã nu vã despãrþiþi chiar acum, tot am sã vã despart eu, într-un viitor foarte apropiat. ªi… atunci, lucrurile se vor înrãutãþi ºi mai mult.
- Nu fiþi îngrijorat, domnule! interveni tatãl. Voi avea eu grijã ca totul sã se termine astãzi, pentru totdeauna. Se vor despãrþi acum ºi aceastã decizie va fi finalã!
Sofia nu plângea, dar in inima ei se auzea un vaiet nedesluºit. Nu putea pricepe pe cine plânge de fapt inima ei, pe ea, sau pe tatãl ei care nu mai putea scãpa de un trecut atât de dureros. Acum, mai mult ca oricând, în inima Sofiei parcã se rãsucise un vârf de cuþit în rana destul de adâncã.
În zadar cei ai casei ei, încercau de zor sã o consoleze, redându-i încrederea în alte speranþe frumoase de viitor ºi, fãrã sã exagereze, mãrturiseau adevãrul, dar Sofia nu mai putu rãmâne o visãtoare. Depãºi cu greu aceastã decepþie ºi se lãsã pradã gândurilor triste ºi amare, întrezãrind un viitor destul de trist:
- Ce ironie a sorþii!... îºi zicea ea. Ce teroare pe sufletul meu, ce viaþã capricioasã, ce trecut tulbure de care nu pot scãpa!
- Dacã trebuie sã sufere cineva, atunci eu voi fi acela!, zise, cu un aer de vinovãþie, tatãl.
Din nou, tatãl plângea. Lacrimile îi curgeau, rostogolindu-se fierbinþi pe obrazul ridat de necazurile atât de amare ale vieþii. Sofia se aruncã pe pat, asemenea unei nãluci, cu capul în pernã, vrând sã-ºi înãbuºe rãsuflarea în ea. Tatãl o mângâie pe cap. La cuvintele lui, ea îl privi lung. Pentru a doua oarã în viaþã, îºi vãzu iar tatãl plângând. Sofia nu-i suportã lacrimile. Sufletul ei se sensibilizase la limitele umane, încã de când era un copil, ºi de acest defect n-a mai putut scãpa toata viaþa. Si totuºi, tot ea îºi îmbãrbãtã tatãl:
- Nu plânge, tatã! Viaþa trebuie sã meargã înainte. Mã lovesc ºi mã voi lovi, poate, toatã viaþa de acest zid... Sufãr enorm, dar simt cã durerea mã maturizeazã. Dacã mã gândesc mai bine, tot ce-a fost frumos s-a transformat astãzi în iluzii deºarte, într-un vis urât, dar dacã aºa mi-o fi scris destinul?!... O sã fiu mereu ”o victimã”, poate cã asta merit, poate pentru faptul cã mi-ai hãrãzit un noroc mare la naºterea mea. Iatã, se vede cã uneori binecuvântarea unui pãrinte nu poate fi întotdeauna beneficã?! îºi dãdu ea cu pãrerea.
- Nu!... Nu vorbi aºa, te-am crescut ºi pe tine ca ºi pe ceilalþi, în credinþa lui Dumnezeu ºi nu voi înceta sã mã rog pentru tine. E drept... în tine mi-am pus alte speranþe dar... nu se ºtie!... Dumnezeu, pe cine încearcã, îl iubeºte! ªi… dacã te iubeºte Dumnezeu… ai sã-þi dai seama cu timpul. Dupã ploaie, va veni ºi soarele pe care îl aºtepþi!...
- Nu ºtii sigur tatã cã existã, sau... cã nu existã acolo sus un Dumnezeu! Dumnezeu ar trebui sã fie bun, cu cei buni! ªi... sã fie rãu, cu cei rãi! Nu?! Dar…
- Sã fii convinsã fiica mea cã existã!, îi luã tatãl repede vorba din gurã. Te-am crescut ºi pe tine ca pe toþi ceilalþi fraþi ai tãi, tot în numele lui Dumnezeu! ªi...nu mã va lãsa El. Îþi va statornici ºi þie sentimente frumoase faþã de El, ºi... vei vedea cã vei avea mare noroc în viaþã! Iisus pe toþi ne aºteaptã ºi mereu ne cheamã: “Veniþi la Mine cei trudiþi ºi împovãraþi”.
Sã nu-l mâhneascã mai mult, Sofia tãcu. De fapt ºi de drept, avea ce sã comenteze pe acest subiect, dar mai bine se lãsã învinsã.
Ar fi încercat sã-i explice dovada grãitoare, cã nimeni astãzi nu mai mãrturiseºte cuvântul “Iisus”. Oare Bisericile nu sunt goale? Omenirea a aºteptat un mic declin, ca nimeni sã nu-L mai caute, sã nu-L mai strige pe Iisus ºi nici sã-L mai recunoascã pe Tatãl Creator. Acum, în aceastã epocã comunistã, toate valorile sunt dispreþuite, torturate, foarte aspru terorizate de acest partid. Toþi intelectualii acestei þãri, toatã spuma societãþii ºi nu numai, ci ºi toþi cei ce îndrãznesc sã mai mãrturiseascã acum pe Dumnezeu, iatã, suferã... ªi Dumnezeu nu vede, nu aude!
”Proletari din toate þãrile, uniþi-vã!”... Aceasta era structura de bazã pe care se fondau criteriile Partidului Comunist. Forþa ºi inteligenþa, aservite marilor ambiþii ale partidului, cãlãuzeau clasa muncitoare pe cele mai înalte culmi atinse de omenire. Roadele imediate erau deja vizibile. Oare, ce nevoie mai aveau ei de un Dumnezeu?
Bietul Ioan repeta deseori, mirându-se:
- E drept, a scuturat pe toþi sãracii de pãduchi, acest partid. Într-adevãr, a ridicat clasa muncitoare, a ajutat proletariatul, a sprijinit sãrmanul oferindu-i loc de muncã, locuinþã, mobilã, maºinã ºi totul în rate lunare pe un preþ destul de avantajos. Pe cel de jos chiar l-a pus la cârma þãrii, sã guverneze peste burghezie, peste cei bogaþi. Dar, dacã nu-l au pe Dumnezeu... nu vor ajunge departe!
În altã ordine de idei, nici Elena nu-l mai susþinea pe soþul ei, mâhnindu-i sentimentele. Ea, cel puþin, de la dispariþia fiului ei, ignora cu desãvârºire aceste frãmântãri sufleteºti ºi nu-i mai pãsa încotro se îndreaptã omenirea. Viaþa, cu problemele atât de delicate ale acestei lumi, nu mai reprezenta pentru ea niciun interes. ªi, dacã avea ceva de spus, atunci îþi spunea printr-un lung oftat:
- Sã nu dea Dumnezeu omului cât poate sã ducã!... indignatã ºi deprimatã, vãzând cã decepþiile se tot þineau lanþ, una dupa alta. Dar iatã, tot ea a fost aceea care îºi îndemnã fiica:
- Uite Sofia un bãiat frumos, cu pãrul creþ… acolo… danseazã în hora mare! Du-te ºi te prinde lângã el!. Arãtând spre hora în care mulþi bãieþi ºi fete petreceau la Cãminul Cultural din sat, fiind Naºterea Pruncului Iisus, Crãciunul anului 1962.
Aºa era atunci obiceiul din strãbuni la petreceri, mama sã-ºi însoþeascã întotdeauna fiica ºi, bineînþeles, nici fiica nu accepta lipsa mamei ei în asemenea ocazii. Zestrea ei era atunci caracterul ºi comportamentul cuminte pe care îl primea moºtenire de la pãrinþi. Deºi Sofia nu voia, cu nici un preþ, sã se mai implice sentimental într-o altã relaþie de prietenie, împlini totuºi voia mamei ei, mai mult ca sã n-o supere. Se prinse în hora mare, în dreapta acestui bãiat. El o privi lung, apoi, petrecându-i braþul pe dupã mijloc, o conduse dansând în centru. Apropiind-o strâns la piept, îi zise:
- Radu mã cheamã... pe tine? Sofia n-a mai reuºit sã-ºi spunã numele. Aplauzele prelungite ºi strigãtele celor din jur, îi fãcurã pe cei doi, vrând-nevrând, sã se opreascã din dans. Cei ce bãteau din palme doreau ca perechea sã treacã din nou pe margine. Aºa de fapt, cerea obiceiul ºi trebuia, fãrã doar ºi poate, sã-l respecþi. În culmea fericirii, Radu nu voia cu nici un preþ sã mai schimbe fata. Dar nici bãieþii care dansau pe margine nu tolerau un asemenea comportament. Au început sã strige:
- O!... Creþule, ce faci, mã?… Te-ai apucat de vrãjealã?
Radu, ne-având încotro executã ordinele. Dupã acest dans, Sofia se retrase ca o umbrã misterioasã lângã mama ei, ascunsã în celãlalt colþ al Cãminului, cu intenþia sã priveascã, fãrã a mai dansa în urmãtoarea horã. Radu nu se lãsã pãcãlit, fãcu semn artiºtilor de pe scena destul de înaltã, ºoptindu-le sã zicã pentru el un vals. Acum, cãutând peste tot cu privirea, din câþiva paºi, Radu se ºi prezentã în faþa Sofiei, pe care, cu mare greutate, o desprinseserã din braþele lui. Cu un aer elegant de bãrbat cuceritor, tandru, dar ºi posesiv, plecând puþin capul, înclinându-se uºor, o invitã:
- Dansaþi, domniºoarã?
Ea, mai puþin amabilã, se vãzu nevoitã sã-i acorde dansul, dar nu fãrã a-i arunca mamei o privire încrâncenatã, condamnând-o pentru acea mare greºealã pe care a comis-o cu puþin înainte, îndemnând-o sã facã acest gest necugetat prinzându-se în hora mare lângã el. Radu oftã adânc, parcã eliberându-se de o mare teamã ºi þinând-o foarte aproape de piept, exclamã:
- Pentru un moment, am trãit niºte emoþii teribil de mari. Aþi dispãrut, aºa... deodatã. ªi... credeam cã n-am sã vã mai pot spune cât de frumoasã sunteþi!
- Da, ºtiam. Mi s-au mai spus astfel de cuvinte… nu mai vreau sã le aud...
- De ce, domniºoarã?... Cine vi le-a spus, v-a minþit?!
- Da!... Uneori oamenii... mai ºtiu sã ºi mintã.
- Eu sunt singurul din lume care nu minte... Cum sã vã conving?
Sofia luã un aer de plictisealã, vrând sã nu mai prelungeascã discuþia. ‘’Poate o fi sincer, poate el este omul care meritã sã i se dea aceastã ºansã, argumentând cu faptele ceea ce simte în suflet, dar nu!... Nu mai vreau pe nimeni, cel puþin pentru o vreme”, gândi ea profund. Avea atâta nevoie de liniºte ºi de singurãtate, mai ales de singurãtate. Gãsi acum cã sunt cele mai nepotrivite momente de a se implica sentimental într-o altã prietenie, fie ea cât de sincerã sau cât de durabilã ar fi. Deºi decepþiile s-au þinut lanþ, acum simþea cã aceastã eliberare îi dã voie sã savureze clipele odihnitoare ale vieþii, care, pînã acum, îi lãsase un gust atât de amar.
Pierdutã în umbra unui trecut atât de rãvãºit, se trezi fãrã sã-ºi dea seama, cu capul plecat pe pieptul celui cãruia nu voia sã-i vorbeascã.
- Domniºoarã, sunteþi foarte tãcutã, dar eu sunt vorbãreþ din fire ºi-am sã vorbesc. Fie cã vã place, fie cã nu, eu îmi exprim totuºi sentimentele frumoase pe care mi le-aþi trezit în inimã.
Sofia rãtãcea cu gândul tot în trecut, zicându-ºi: ”Mai bine sã-l întreb de la început, o fi membru de partid? Ce funcþie o fi îndeplinind tatãl sau fraþii sãi?” Se opri din gânduri, când Radu începu sã-i promitã:
- V-aº culege toate florile din lume ºi în fiecare v-aº ascunde câte o bucurie... ªi câte o sãrutare, cã aveþi buze atât de frumoase! Tot nu-mi vorbiþi? Vreau sã fiu cât mai romantic, sã vã pot cuceri, dar se vede cã nu puneþi niciun preþ pe vorbe.
- Nu, domnule, chiar nu pun nici un preþ pe vorbe ºi nu-mi plac bãrbaþii care promit luna de pe cer.
-Spuneþi-mi atunci, în visele dumneavoastrã, ce calitãþi trebuie sã îndeplineascã cel cãruia îi veþi dãrui inima ºi cu ce vã poate cuceri?
-Singura modalitate de a mã cuceri este sinceritatea ºi caracterul frumos. Dar nu, nu vã faceþi iluzii, domnule, cã vã irosiþi timpul.
- Vai, domniºoarã, ce puþin mã cunoaºteþi. Dar sunt plin de forþã ºi am curaj sã vã ofer chiar ºi luna de pe cer. Iar în privinþa sinceritãþii, sã ºtiþi cã viaþa mea este ca o carte deschisã. Am scris totul aici în inimã ºi nu am ascuns nimic. O vreþi? V-o pot dãrui chiar din clipa aceasta!
- Nu vã pripiþi, nu vã lãsaþi orbit de sentimente. S-ar putea sã cãdeþi foarte uºor într-o capcanã!
- Ar fi tentant sã pic în aceastã capcanã. ªtiþi cumva vreo cursã, ca sã mã las prins?