Este o minune ca inca imi mai pot saruta copilul cand tocmai se pregateste de culcare.
Este inca o minune ca ma mai lasa sa fac parte din viata lui, ca inca mai este copil...
Ma uit la el cum doarme, cu buzele lipite , parca botos mai mult decat este cand rade, mai cuminte , cu genele umbrindu-i pleopele , ascunzandu-i visele...
Trec zilele , trec anii, ma uit in urma si vad o mogaldeata care se tine de mine, ma aplec ca sa pot sa-l tin de manuta , sunt prea inalta pentru el...
Ma uit la el,acum, il tin de mana, discret , din ce in ce mai rar pentru ca , de , e mare si daca-l vad colegii ...
Ma lasa sa-l tin de brat... ma uit la el, trebuie sa-mi ridic barbia ; uneori cand ma infurii pe el, ma uit ca este , putin mai inalt decat mine, are mainile putin mai mari ca ale mele si totusi , inca mai este copil....
Copilul meu va fi mereu, stiu asta , dar acum inca mai este copil in suflet; ma intreaba cu inocenta caracteristica copiilor daca poate sa faca asta sau cealalta , imi cere sa-i spun secretele fetelor...
Inca mai crede ca detin cutia cu raspunsuri magice...
Mi-as dori sa pot opri timpul macar pentru o eternitate , sa pot sa ma satur privindu-l , doar ca , de multe ori sunt prea ocupata sa-l vad , prea ocupata sa-l intreb ce mai face, prea nervoasa sa vad ca si el are probleme, la fel de mari ca si ale mele, ca si el are nevoie de dragoste chiar mai mult decat mine...
Ma uit la minunea care mi-ai dat-o TU , si ma intreb cum de m-ai ales pe mine?
Cum de nu ai vazut cate defecte am ?
Cum de m-ai ales tocmai pe mine dintre atatia oameni aproape perfecti , sa fiu...mama lui?
Multumesc, pentru ca mi-ai daruit minunea lumii
Zambesc , sunt cel mai fericit om de pe pamant pentru ca , eu , sunt ...sunt mama copilului meu...
Multumesc.